ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 823/2021

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuenta SC A. SRL, cu sediul în Oradea, strada x nr. 7, județul Bihor, reprezentată legal prin administrator special B., cu același sediu procesual ales, de sesizare a Curții Constituționale a României.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuenta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 08.06.2021, revizuenta SC A. SRL reprezentată legal prin administrator special B., a solicitat sesizarea Curții Constituționale arătând că decizia de neîncepere a urmăririi penale este de natură să vicieze drepturi elementare prevăzute de Constituția României și anume cele prevăzute de art. 52 din legea fundamentală, potrivit cărora:

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei. (2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. (3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență."

Verificând cererea formulată prin prisma motivelor arătate, precum și a dispozițiilor legale în materie, reglementând condițiile de admisibilitate ale unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, curtea a reținut că dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 prevăd că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, sau de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, curtea a apreciat că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Prin urmare, cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost invocată.

În continuare, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și de aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

În analiza condițiilor enumerate anterior, curtea a constatat că, în speță, excepția de neconstituționalitate formulată nu îndeplinește condițiile cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât aceasta a fost formulată lapidar, fără a se indica în concret dispoziția de drept penal material sau procedural care ar fi, în opinia revizuentei, neconstituțională și fără a se preciza legătura acesteia cu soluționarea cauzei.

Împotriva încheierii din 16 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, revizuenta SC A. SRL a formulat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 29 septembrie 2021, sub nr. x/2021.

Examinând recursul formulat în raport de dispozițiile legale incidente și de motivele invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată, recurenta SC A. SRL a solicitat sesizarea Curții Constituționale arătând că decizia de neîncepere a urmăririi penale este de natură să vicieze drepturi elementare prevăzute de art. 52 din Constituția României. S-a susținut că statuarea pe cale legislativă a faptului că nu pot fi atacate cu revizuire exclusiv hotărârile judecătorești care evocă fondul, inclusiv în ipoteza constatării neconstituționalității unei norme pe care s-a întemeiat respectiva hotărâre, este neconformă cu principiile constituționale și convenționale. Astfel, s-a apreciat că imposibilitatea de a ataca o decizie a procurorului cu revizuire este de natură să vicieze un principiu constituțional în care se observă o lacună a sistemului legislativ.

Înalta Curte notează că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, modificată și republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992 rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate implică examinarea prealabilă a unor exigențe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din lege. Această analiză presupune, concret, verificarea următoarelor cerințe cumulative:

a). excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

b). excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

c). excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d). excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Astfel, coroborând condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța constată că, dacă evaluarea primelor trei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, iar referitor la cerința ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este realizată, având în vedere că instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional, în condițiile în care este necesar a verifica și măsura în care o astfel de excepție tinde, în mod real, la învestirea Curții Constituționale cu un examen al conformității dintre înțelesul normei legale și exigențele Constituției, prerogativă recunoscută Curții prin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Fiind un incident apărut în cursul soluționării unei cauze, este necesar ca invocarea excepției de neconstituționalitate să fie justificată prin existența unui interes și să aibă relevanță în raport cu procesul în care a intervenit, însă nu este suficient ca partea care ridică excepția de neconstituționalitate să dea o interpretare proprie dispozițiilor legale pe care dorește să le supună controlului constituțional pentru a crea aparența utilității demersului său.

În urma unui scurt istoric al parcursului procesual al cauzei se constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 164 din 24.04.2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Cluj, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de SC A. SRL, reprezentată prin administrator judiciar C., împotriva rezoluției procurorului din data de 07.10.2011, emisă în Dosarul nr. x/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, menținută prin rezoluția nr. 939/II/2/2011 dată de prim-procurorul aceluiași parchet.

Prin Sentința penală nr. 219 din data de 29 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SRL.

Prin Decizia penală nr. 1057/A din 16 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de către revizuenta SC A. SRL, reprezentată legal prin administrator special B., împotriva Sentinței penale nr. 219 din data de 29 iunie 2021 a Tribunalului Cluj.

Prin încheierea din 16 septembrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția penală, s-a pronunțat, în Dosarul nr. x/2021, asupra cererii formulate de revizuenta SC A. SRL, reprezentată legal prin administrator special B., de sesizare a Curții Constituționale a României.

După cum se poate constata din istoricul hotărârilor expuse anterior, cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost invocată în fața instanței învestite cu apelul declarat de revizuenta SC A. SRL împotriva Sentinței penale nr. 219 din data de 29 iunie 2021, pronunțate de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. x/2021 (cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive privind o plângere formulată împotriva soluției procurorului, întemeiată pe dispozițiile art. 2781 din vechiul C. proc. pen., actualmente art. 341 C. proc. pen.).

Înalta Curte constată că doar legiuitorul poate stabili, prin lege, procedura de judecată și modalitatea de exercitare a căilor de atac, cu condiția respectării normelor și principiilor privind drepturile și libertățile fundamentale și a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală.

De asemenea, se arată că atât prin Decizia nr. 109/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 358/05.05.2020, cât și în practica sa anterioară (Deciziile nr. 181 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342/5.05.2016, și nr. 722 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59/20.01.2017), Curtea Constituțională a statuat că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, considerente de principiu care se regăsesc și în Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, în soluționarea unui recurs în interesul legii. Prin urmare, Curtea a reținut că cererea de revizuire a unei hotărâri definitive prin care nu s-a soluționat fondul cauzei este inadmisibilă.

În consecință, solicitarea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate, în lipsa intervenirii unor elemente noi, de natură a repune în discuție rezolvarea de principiu conținută în jurisprudența anterioară și constantă a Curții Constituționale, mai ales atunci când partea urmărește, în realitate, modificarea sistemului căilor de atac ori a condițiilor de admisibilitate a acestora, conduce la ideea caracterului formal al sesizării și susține lipsa unei legături cu fondul cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul SC A. SRL, împotriva încheierii din 16 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul SC A. SRL, împotriva încheierii din 16 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2021.

GGC - GV