ÎCCJ, decizie (scj.ro #186916)

Deliberând asupra contestației penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 61 din data de 19 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 599 alin. (1) cu referire la art. 598 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A., deținut în Penitenciarul pentru Minori și de Tineri Tichilești.

Pentru a pronunța astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut că, prin Sentința penală nr. 33 C. civ. din data de 29.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în Dosarul nr. x/2019, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind cererea de recunoaștere și executare a hotărârilor judecătorești formulată de autoritățile judiciare din Marea Britanie.

În baza art. 165-166 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală republicată, s-a dispus recunoașterea și executarea în România a Hotărârii nr. x din data de 03.06.2016 pronunțată de Tribunalul penal Wolverhampton - Marea Britanie, rămasă definitivă la 03.06.2016, privind condamnarea cetățeanului român A., la pedeapsa totală de 6939 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de "cauzarea de vătămare corporală cu intenție" prevăzută de Legea britanică privind infracțiunile contra persoanei din 1861 și "jaf" prevăzută de Legea cu privire la furt din 1968, având corespondent în infracțiunile de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 rap. la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen. român, tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 32 rap. la art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. român cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen. și tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. român cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen. român.

S-a luat act că persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România.

Totodată, s-a dispus executarea pedepsei de 6939 zile închisoare într-un penitenciar din România.

În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală republicată, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 6939 zile închisoare, conform C. proc. pen. român.

De asemenea, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 6939 (șasemiinouăsutetreizecișinouă) zile închisoare aplicată cetățeanului român A., conform C. proc. pen. român, la rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a dedus din pedeapsa de 6939 zile închisoare aplicată cetățeanului român A. perioada arestării preventive de 1318 zile, respectiv de la 03.12.2015 la 12.07.2019, precum și de la data de 12.07.2019, la zi.

La data de 9.03.2021, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, sub nr. x/2021, contestația la executare formulată de persoana condamnată A. cu privire la pedeapsa stabilită prin Sentința penală nr. 33 C. civ. din data de 29.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în Dosarul nr. x/2019.

Astfel, s-a solicitat deducerea din durata pedepsei de executat a duratei măsurile preventive dispuse de instanțele britanice (arestul la domiciliu) începând cu perioada 04.06.2015 până la data de 03.12.2015 dată de la care a început arestul preventiv, urmând a fi dedusă perioada solicitată din pedeapsa finală stabilită, apreciind că există un impediment la executarea hotărârii potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că în cuprinsul Certificatului cu referire la art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/JAI din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, la secțiune 2.3 nu se menționează o altă perioadă spre a fi dedusă din pedeapsa aplicată, în afară de perioada de arest preventiv cuprinsă între 03.12.2015 și 12.07.2019 și de la 12.07.2019 la zi. Mai mult, susținerea condamnatului conform căreia a fost plasat în arest la domiciliu de autoritățile din Marea Britanie, anterior dispunerii măsurii arestării preventive sus-enunțate nu este susținută de niciun mijloc de probă.

De asemenea, cu privire la precizarea persoanei condamnate că s-a mai aflat în arest preventiv, dispus de autoritățile franceze, anterior pronunțării sentinței penale din data de 18.09.2013, dosar x a Tribunalului pour Enfants de Paris - Franța, Curtea a reținut că persoana condamnată nu a formulat cerere de recunoaștere a acestei hotărâri pe cale incidentală.

Curtea a constatat că dispozitivul hotărârii contestate este precis, lipsit de echivoc, nefiind de natură să legitimeze contestația la executare formulată, în contextul în care, așa cum rezultă din actele și înscrisurile anexate cauzei, în mod corect numitului A. i-au fost deduse perioada arestării preventive de 1318 zile, respectiv de la 03.12.2015 la 12.07.2019, precum și de la data de 12.07.2019, la zi, aceste perioade de privare de libertate fiind susceptibile de a fi deduse, conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva Sentinței penale nr. 61 din data de 19 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat contestație contestatorul condamnat A..

Examinând admisibilitatea contestației formulate de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 61 din data de 19 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza actelor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu (Titlul V - Executarea hotărârilor penale) pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Din verificarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că, la dosarul Curții de Apel Ploiești (Dosar nr. x/2021), se află dovada de comunicare a minutei Sentinței penale nr. 61 din data de 19 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești către condamnatul A., la Penitenciarul pentru minori și tineri B., care, la data de 25 mai 2020, a semnat pentru primirea dovezii de comunicare și a făcut mențiunea că "nu fac contestație".

Înalta Curte constată că termenul de 3 zile de la comunicarea minutei sentinței a expirat la data de 1 iunie 2021.

Din înscrisul emis de Compartimentul Executări penale aflat la dosar curte de apel, se menționează că hotărârea a rămas definitivă, la data de 1 iunie 2021, prin necontestare.

Ulterior, la data de 06 iunie 2021, apărătorul ales al contestatorului condamnat A. a transmis prin email cerere de apel împotriva Sentinței penale nr. 61 din data de 19 mai 2021.

Astfel că, raportat la data de 6 iunie 2021, când apărătorul a exercitat în numele contestatorului condamnat A. contestație, Sentința penală nr. 61 din data de 19 mai 2021 era definitivă, prin necontestare, din data de 1 iunie 2021.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul condamnat A., împotriva Sentinței penale nr. 61 din data de 19 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatorul condamnat A., împotriva Sentinței penale nr. 61 din data de 19 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2021.

GGC - GV