ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

07.12.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 13 septembrie 2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă, având în vedere faptul că primele două capete de cerere, referitoare la punerea în executare a mandatelor de siguranță națională de către Serviciul Român de Informații și folosirea acestora în procesul penal și, respectiv, la declararea interceptărilor efectuate de către S.R.I. în baza mandatelor de siguranță națională nr. x/26.10.2011, nr. y/27.02.2012 emise de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru supravegherea tehnică a numitului A., folosite ulterior în procesul penal ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, întocmit de BT Sălaj a DIICOT ca fiind nelegale, vizează legalitatea unor acte procedură penală, tribunalul va disjunge aceste două capete de cerere, cu formarea unui dosar separat, față de capătul 3 de cerere din acțiune, care va fi soluționat de către tribunalul în cadrul dosarului inițial nr. x/2021

Tribunalul a apreciat în prealabil, având în vedere temeiurile de drept invocate în acțiune, că necesar a se stabili cu prioritate legea aplicabilă în speță.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 dispozițiile noului C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

Constatând că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanța de fond ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., Tribunalul a reținut că prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile noului C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 36, alin. (3) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale.

Tribunalul a reținut că în prezenta cauză primele două capete de cerere vizează anularea unor acte procedurale penale, efectuate în dosarul penal nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, ceea ce înseamnă că, în speță, competența materială de soluționare a acestor două capete de cerere nu revine instanței civile, ci exclusiv celei penale, respectiv Curții de Apel Cluj, pe rolul căreia se găsește dosarul penal în care s-au îndeplinite acte procesual penale, pretins nelegale.

Astfel ca tribunalul a apreciat ca litigiul are caracter penal și a dispus trimiterea dosarului Curții de Apel Cluj, învestită cu soluționarea dosarului penal nr. x/2017 - competentă în soluționarea cererilor de constatare ca nelegale a actelor procesuale invocate de către reclamant.

Prin încheierea penală nr. 211/2021 din 17 noiembrie 2021 a Curții de apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul art. 40 alin. (4) C. proc. pen. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea constatării întreruperii cursului justiției. A fost trimis dosarul acestei instanțe.

S-a constatat că prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul București, secția a III-a civilă sub nr. x/9 martie 2021, reclamantul A., a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând declararea ca nelegală a interceptărilor efectuate de către SRI și folosite în dosarul penal nr. x/2015 al DIICOT- Biroul Teritorial Sălaj; să se constate că i-a fost afectat dreptul la respectarea vieții private și de familie, ca urmare a punerii în executare a mandatelor de siguranță națională și, pe cale de consecință; Statul Român să fie obligat la plata despăgubirilor pentru ingerința suferită.

În fapt, reclamantul a invocat răspunderea delictuală a Statului Român, considerând că temeiul răspunderii îl constituie încălcarea dispozițiile Legii speciale nr. 51/1991 privind securitatea națională a României.

La termenul din 30 august 2021 instanța a dispus disjungerea capetelor de cerere nr. x și 2 și a invocat excepția necompetenței materiale a instanței civile cu privire la acestea.

Ca urmare a disjungerii s-a creat un nou dosar, având ca obiect primele două capete de cerere, sub nr. x/2021.

Cu privire la capătul 3 de cerere, vizând obligarea pârâtului la plata despăgubirilor s-a dispus suspendarea judecării până la soluționarea dosarului penal nr. x/2017

Prin sentința civilă nr. 1249/13 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nou creat s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat cauza având ca obiect constatarea nelegalității măsurilor de punere în executare a mandatelor de siguranță națională și declararea ca nelegale a interceptărilor efectuate de SRI către Curtea de Apel Cluj, dosarul civil urmând a fi conexat la dosarul penal nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj.

Soluția instanței civile este fără cale de atac.

Tribunalul a motivat, în esență, că primele două capete de cerere din acțiunea principală vizează anularea unor acte procesuale penale efectuate în dosarul penal nr. x/2017, aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, ceea ce înseamnă că acestei instanțe îi revine competența materială de soluționare a acestor două capete de cerere, fiindcă pe rolul acesteia se găsește dosarul penal, dosarul civil urmând să fie conexat la dosarul penal nr. x/2017

Dosarul penal însă a fost soluționat în procedura de cameră preliminară prin încheierea penală nr. x/26 noiembrie 2018, prin care, în esență, s-a constatat necompetența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, ceea ce a determinat nulitatea tuturor actelor de urmărire penală și a actului de sesizare a instanței, iar în temeiul art. 102 (alin. (3) C. proc. pen., excluderea tuturor probelor de la dosar. În consecință, cauza a fost restituită la procuror în temeiul art. 346 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.

Soluția a rămas definitivă prin încheierea nr. 164/14 martie 2019 a completului de judecată de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin respingerea contestațiilor parchetului.

Așadar, Curtea de Apel Cluj s-a dezînvestit prin soluționarea cauzei, deci nu poate dispune vreo măsură procesuală în dosarul trimis spre conexare.

Potrivit art. 40 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează cazurile în care cursul justiției este întrerupt.

Curtea de Apel Cluj nu mai este învestită cu soluționarea cauzei. Or, după dezînvestirea cauzei prin soluționare, instanța nu are temei legal pentru a dispune măsuri procesuale în continuare, precum discutarea competenței sale, în eventualitatea declanșării unui conflict negativ de competență ori conexarea. Cu alte cuvinte, declinarea cauzei și trimiterea acesteia în vederea conexării la un dosar soluționat a dus la imposibilitatea aplicării normelor de procedură penală (citarea părților, fixarea termenelor de judecată etc).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la 26 noiembrie 2021, fiind stabilit termen pentru soluționare la 07 decembrie 2021.

Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj privind întreruperea cursului justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență în cazurile în care este instanța superioară comună instanțelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiției este întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în cazurile prevăzute de lege.

Făcând un examen doctrinar, dar și jurisprudențial, s-a constatat că se ivește un caz de întrerupere a cursului justiției dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) există o încălcare a normelor referitoare la competența funcțională a instanței judecătorești fie ca urmare a unei erori judiciare, fie ca urmare a unei erori de interpretare;

b) încălcarea a fost realizată de către o instanță de judecată sesizată cu soluționarea unei cauze;

c) încălcarea normelor procedural penale conduce la o sesizare nelegală a unei alte instanțe sau chiar a instanței care a încălcat norma procedural penală respectivă;

d) rezultatul nerespectării normelor de procedură penală este imposibilitatea soluționării cauzei prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin inaplicabilitatea vreunei alte dispoziții legale referitoare la declinarea competenței, conflictul de competență.

În doctrina juridică s-a menționat că întreruperea cursului justiției este o situație excepțională care constituie o împiedicare a desfășurării normale a procesului penal; de exemplu, o astfel de situație excepțională se produce în cazul desesizării organului judiciar, fără pronunțarea unei soluții legale și fără ca dosarul să fie preluat de un alt organ, sesizat în acest scop (Încheierea nr. 98 din data de 17 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020).

Analizându-se semantic expresia "întreruperea cursului justiției" s-a statuat că ar rezulta că aceasta presupune orice situație în care procesul penal este blocat, instanța pe rolul căreia se află cauza neavând posibilitatea de a aplica norme de procedură penală, astfel încât nu se poate ajunge la pronunțarea unei soluții (hotărâre sau decizie). Expresia "întreruperea cursului justiției" presupune trei aspecte: în primul rând, inaplicabilitatea vreunor dispoziții de procedură penală referitoare, în principal, la competența funcțională, materială sau personală; în al doilea rând, această inaplicabilitate conduce la nedeterminarea unei instanțe competente a soluționa cauza penală, în conformitate cu prevederile de procedură penală; rezultatul inaplicabilității normelor de procedură penală este imposibilitatea finalizării cauzei, respectiv neputința pronunțării unei soluții definitive. În consecință, noțiunea de întrerupere a cursului justiției semnifică împrejurarea în care se poate afla o cauză penală, aflată pe rolul unei instanțe judecătorești, de imposibilitate a realizării scopului final al procesului penal, ca urmare a inaplicabilității niciuneia din prevederile procedurale referitoare la competență, astfel încât nu se poate determina instanța competentă a dispune o soluție legală.(…) - B., Considerații în legătură cu noțiunea de întrerupere a cursului justiției în procesul penal în Revista Dreptul-Uniunea Juriștilor nr. 9/2012.

În speța de față Tribunalul București, secția a III-a civilă a disjuns din dosarul inițial nr. x/2021 două capete de cerere, referitoare la punerea în executare a mandatelor de siguranță națională de către Serviciul Român de Informații și folosirea acestora în procesul penal și, respectiv, la declararea interceptărilor efectuate de către Serviciul Român de Informații în baza mandatelor de siguranță națională nr. x din 26 octombrie 2011, nr. y din 27 februarie 2012 emise de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru supravegherea tehnică a subsemnatului A., folosite ulterior în procesul penal ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, întocmit de BT Sălaj a DIICOT ca fiind nelegale, apreciind că vizează legalitatea unor acte procedură penală. S-a creat un nou dosar, având ca obiect primele două capete de cerere, sub nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 1249 din 13 septembrie 2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței materiale sub aspect procesual, invocată din oficiu. A declinat dosarul nr. x/2021, având ca obiect constatarea ca ilegale a măsurilor de punere în executare a mandatelor de siguranță națională și respectiv declararea ca nelegale a interceptărilor efectuate de S.R.I. în baza mandatelor de siguranță națională, către Curtea de Apel Cluj, dosarul civil urmând să fie conexat la dosarul penal nr. x/2017, aflat pe rolul Curții de Apel Cluj. Dosarul penal nr. x/2017 a fost soluționat în procedura de cameră preliminară prin încheierea penală nr. x/26 noiembrie 2018, prin care, în esență, s-a constatat necompetența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, ceea ce a determinat nulitatea tuturor actelor de urmărire penală și a actului de sesizare a instanței, iar în temeiul art. 102 alin. (3) C. proc. pen., excluderea tuturor probelor de la dosar. Cauza a fost restituită la procuror, în temeiul art. 346 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.

Raportând considerațiile teoretice la speța de față, se constată că împrejurarea că mai multe instanțe au pronunțat hotărâri privind cereri care au legătură cu prezenta cauză, nu determină o întrerupere a cursului justiției din perspectiva art. 40 alin. (4) C. proc. pen.. Așadar, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori urmează să soluționeze cauza, luând în considerare parcursul procesual al cererilor formulate și dispozițiile legale incidente în raport de acesta.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, va constata că nu a fost întrerupt cursul justiției în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Va trimite cauza Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori în vederea soluționării.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cauze rămân în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului de Justiție, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.