ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

10.08.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 25.06.2021, în temeiul art. 47 alin. (1) și art. 50 C. proc. pen., raportat la art. 4882 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului București, excepție invocată din oficiu și a declinat în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a contestației privind durata procesului formulată de petentul A., în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de la Tribunalul București a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 4882 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., competența de soluționare a contestației aparține după cum urmează:

a) în cauzele penale aflate în cursul urmăririi penale, judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță;

Conform prevederilor art. 38 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile prevăzute în C. pen. la art. 394-397, 399-412 și 438-445.

Prin ordonanța din data de 26.06.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, în Dosarul nr. x/2019, ce face obiectul criticilor formulate de petent, s-a dispus, între altele, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a), art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii, în formă tentată, prevăzută de art. 412 alin. (2) C. pen., a infracțiunii de acțiuni împotriva ordinii constituționale, prevăzute de art. 397 alin. (2) C. pen., întrucât dosarul penal privea și această infracțiune.

În acest context, Tribunalul București, secția penală, a apreciat că prezenta contestație privind durata procesului vizează întreaga urmărire penală efectuată în Dosarul nr. x/2019 Astfel, în condițiile în care una dintre infracțiunile în privința cărora s-a efectuat urmărirea penală în cauza respectivă este aceea de acțiuni împotriva ordinii constituționale, prevăzută de art. 397 C. pen., în cazul căreia competența de judecare a cauzei în primă instanță revine curții de apel, asupra contestației privind durata procesului este competent să se pronunțe judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel.

Concluzionând, Tribunalul București, secția penală, în raport de dispozițiile art. 44 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora competența de a judeca în primă instanță cauza, în cazul trimiterii în judecată, ar reveni curții de apel, pentru toate infracțiunile ce au făcut obiectul urmăririi penale în Dosarul nr. x/2019, a apreciat că în ceea ce privește competența de a se pronunța asupra prezentei contestații, aparține Curții de Apel București, motiv pentru care a dispus declinarea către aceasta instanță,a soluționării contestației privind durata procesului formulata de contestatorul A..

Prin Încheierea nr. F/DL din data de 06.07.2021, Curtea de Apel București, secția II penală, a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe în soluționarea prezentei cauze, motiv pentru care, în temeiul art. 47 C. proc. pen. raportat la art. 4882 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Totodată, în baza art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării acestuia.

În acest sens, Curtea de Apel a reținut că la acest moment, urmărirea penală nu se mai efectuează de către DIICOT, fiind dispuse soluții în Dosarul nr. x/2019 care, de altfel, au fost și supuse cenzurii judecătorului de cameră preliminară, ci de către Secția Parchetelor Militare sub aspectul comiterii unor infracțiuni care nu atrag competența materială a Curții de Apel (purtare abuzivă, fals intelectual, uz de fals, abuz în serviciu, favorizarea făptuitorului).

Singura infracțiune a cărei instrumentare stabilea competența de soluționare în favoarea Curții de Apel era cea de acțiuni împotriva ordinii constituționale în forma tentată, prevăzuta de art. 412 alin. (2) C. pen. raportat la art. 397 alin. (2) C. pen., infracțiune cu privire la care, însă, soluția de clasare dispusa prin ordonanța din 26.06.2020 a rămas definitivă (conform încheierii din 16.04.2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020), și care astfel nu mai face obiect al urmăririi penale în dosarul ce se află în prezent pe rolul secției Parchetelor Militare.

De asemenea, Curtea de Apel București, secția II penală, a precizat că infracțiunile pentru care se efectuează în prezent urmărirea penală, pretins săvârșite de civili sau militari până la gradul de colonel inclusiv, nu atrag competența materială a Curții de Apel, ci pe cea a tribunalului ca instanță civilă echivalentă în grad instanței militare competente în cazul în care urmărirea penală ar fi privit exclusiv infracțiuni comise de militari [conform art. 36 cu referire la art. 37 C. proc. pen. și art. 44 alin. (4) și 5 C. proc. pen.], motiv pentru care s-a impus declinarea cauzei la Tribunalul București, instanța competentă atât material cât și teritorial să instrumenteze cauza, dat fiind locul comiterii pretinselor infracțiuni (raza Municipiului București).

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București.

Preliminar, Înalta Curte va determina coordonatele normative aplicabile în cauză, respectiv art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., "când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară".

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., "instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența".

Conform art. 4882 C. proc. pen. "(1) Competența de soluționare a contestației aparține după cum urmează:

a) în cauzele penale aflate în cursul urmăririi penale, judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță"

În acest sens, Înalta Curte constată că în dosarul penal nr. x/2019 a fost emisă ordonanța din data de 26.06.2020 prin care s-a dispus clasarea cauzei, iar, ulterior, în încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București din 16.04.2021, s-a admis plângerea formulată împotriva acestei ordonanțe, specificându-se, în mod clar, în considerentele hotărârii, că "soluția de clasare adoptată sub aspectul săvârșirii, în formă tentată, prevăzute de art. 412 alin. (2) C. pen., a infracțiunii de acțiuni împotriva ordinii constituționale prev. de art. 397 alin. (2) C. pen., este definitivă, iar completarea urmăririi penale se va face doar sub aspectul celorlalte infracțiuni pentru care vor fi desființate soluțiile de clasare adoptate prin Ordonanța nr. x/D/P/2019 din data de 26.06.2020 a D.I.I.C.O.T.-ului".

Infracțiunile pentru care vor fi desființate, prin prezenta, soluțiile de clasare adoptate prin Ordonanța nr. x/D/P/2019 din data de 26.06.2020 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare".

Prin aplicarea dispozițiilor legale menționate la situația de fapt, existentă în prezent, în cadrul dosarului nr. x/2019, Înalta Curte arată faptul că, din moment ce, cu privire la infracțiunea de acțiuni împotriva ordinii constituționale în formă tentată, prevăzută de art. 412 alin. (2) C. pen. raportat la art. 397 alin. (2) C. pen., infracțiune ce atrăgea competența curții de apel, soluția de clasare dispusă este definitivă, asupra contestației privind durata procesului nu mai este competent să se pronunțe judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel.

În același context, Înalta Curte precizează că, la acest moment, în cadrul dosarului nr. x/2019, în conformitate cu dispozițiile încheierii definitive a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București din 16.04.2021, se efectuează, în continuare, cercetări fata de suspecții B., C., D. și E. doar sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., participație improprie la purtare abuzivă prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 296 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., participație improprie la fals intelectual prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., participație improprie la uz de fals prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 323 C. pen., complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și complicitate la participație improprie la purtare abuzivă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 296 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- participație improprie la fals intelectual prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. și participație improprie la uz de fals prevăzută de art. 52 alin. (3) raportat la art. 323 C. pen.

- de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., respectiv complicitate la participație improprie la purtare abuzivă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 52 alin. (3) C. pen.

- de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen., infracțiuni ce atrag competența materială a tribunalului.

În acest punct de analiză, Înalta Curte reține și incidența dispozițiilor art. 36 cu referire la art. 37 C. proc. pen. și art. 44 alin. (4) și 5 C. proc. pen., raportat la infracțiunile mai sus menționate pentru care se efectuează, în continuare, urmărirea penală, pretins săvârșite de civili sau militari până la gradul de colonel inclusiv, ce nu pot atrage competența materială a curții de apel, ci pe cea a tribunalului ca instanță civilă echivalentă în grad instanței militare competente în cazul în care urmărirea penală ar fi privit exclusiv infracțiuni comise de militari.

De asemenea, Înalta Curte constată că aspectele ce vizează stabilirea competenței materiale privind soluționarea prezentei cauze a mai făcut obiectul analizei acestei instanțe, în cadrul dosarului nr. x/2020, fiind pronunțată Încheierea nr. 392/08.10.2020 prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul București.

În acest sens, instanța reamintește că, în cazul în care Înalta Curte de Casație și Justiție trimite o cauze spre competentă soluționare în favoarea altei instanțe, hotărârea astfel pronunțată reprezintă atât declinator de competență, cât și regulator de competență, iar drept urmare este obligatorie pentru instanța căreia i s-a trimis cauza spre judecată.

Aprecierea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București conform căreia Încheierea nr. 392 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 08.10.2020, nu constituie prin ea însăși atât declinator cât și regulator de competență întrucât nu s-a dispus declinarea de competență ci doar trimiterea cauzei, nefiind invocate dispozițiile art. 47 și art. 50 C. proc. pen., este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 126 alin. (1) din Constituție, Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

Prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a statuat că Justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești. a) Înalta Curte de Casație și Justiție; b) curți de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanțe militare; f) judecătorii.

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen. "Când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară comună."

În acest context stabilit prin aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă faptul că, din moment ce, nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind instanța ierarhic superioară tuturor celorlalte instanțe judecătorești din România, dispoziția de trimitere spre competentă soluționare a unei cauze este obligatorie și suficientă, fără a se mai referire la art. 47 și art. 50 C. proc. pen., "în caz contrar ajungându-se la o tergiversare a procesului și încălcarea dreptului la un proces echitabil în termen optim și rezonabil, fiind afectată atât utilitatea cât și scopul regulatorului de competență.(Decizia nr. 273/09.02.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția II civilă)."

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 51 și urm. raportat la dispozițiile art. 4882 C. proc. pen. va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Tribunalului București, instanță căreia i se va trimite dosarul, fiind competentă atât teritorial (fiind cercetare eventuale infracțiuni săvârșite pe raza Municipiului București) cât și material.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.