ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 57 din 4 iunie 2020 a Tribunalului Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 50 C. proc. pen. în referire la art. 4882 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 41 C. proc. pen. s-a declinat competența de soluționarea a cauzei, având ca obiect contestația privind durata procesului, formulată de petenta A., ce vizează Dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, în favoarea Tribunalului Brăila.

Prin Încheierea din 24 iulie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Tribunalul Brăila a admis excepția de necompetență teritorială, în cauza având ca obiect contestația privind durata procesului penal formulată de petenta A., inculpată în cadrul dosarului penal înregistrat în cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală București, sub nr. x/2016.

În baza art. 50 C. proc. pen. în referire la art. 488 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 41 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestației privind durata procesului penal formulată de petenta A., ce vizează Dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală București, în favoarea Tribunalului București și a trimis cauza la această instanță.

La data de 4 septembrie 2020, petenta A. a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, solicitând în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., pronunțarea unei încheieri prin care să se soluționeze conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Constanța și Tribunalul Brăila în Dosarul nr. x/2020, în sensul de a se stabili că judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Constanța îi revine competența să judece contestația privind durata procesului formulată de petentă.

Fiind sesizată, cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 51 alin. (1) C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe își declină competența reciproc, conflictul negativ se soluționează de instanța ierarhic superioară comună.

Conform art. 51 alin. (2) C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

Totodată, același text legal prevede în alin. (3) că, sesizarea instanței ierarhic superioară comună se poate face și de procuror sau de părți.

Având în vedere acest cadru normativ, Înalta Curte notează că existența unui conflict negativ de competență este condiționată de pronunțarea unor hotărâri prin care două sau mai multe instanțe se declară necompetente să soluționeze o cauză și își declină competența reciproc, moment în care, ca regulă, instanța care își declină cea din urmă competența, prin aceeași hotărâre, dispune sesizarea instanței ierarhic superioară comună pentru soluționarea conflictului ivit. În lipsa unei asemenea dispoziții, potrivit art. 51 alin. (3) C. proc. pen., procurorul sau părțile au posibilitatea de sesiza instanța competentă să se pronunțe asupra conflictului de competență.

În speță, observând parcursul cauzei privind pe petenta A., Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se pronunța cu privire la instanța competentă, pe calea regulatorului de competență, în condițiile în care nu există o declinare reciprocă de competență între Tribunalul Constanța și Tribunalul Brăila.

Astfel, se observă că Tribunalul Constanța și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Brăila, instanță care, la rândul său, s-a considerat necompetentă să soluționeze cauza, însă nu și-a declinat competența în favoarea celei care o învestise, ci în favoarea Tribunalul București. Față de claritatea dispozițiilor incidente menționate, în condițiile declinării de competență în favoarea unei a treia instanțe, fiind așadar în prezența unor declinări succesive și nu reciproce, susținerea apărării în sensul că, în mod greșit, Tribunalul Brăila nu a constatat ivit conflictul de competență, nu are nicio justificare legală.

Ca atare, având în vedere că singurul temei în baza căruia se poate constata ivit un conflict negativ de competență îl constituie reciprocitatea hotărârilor de declinare a competenței, situație care nu exista în cauză la momentul învestirii instanței supreme prin cererea formulată de către petenta A., Înalta Curte reține că nu sunt îndeplinite condițiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen.

În consecință, Înalta Curte va constata că nu există un conflict negativ de competență între Tribunalul Constanța și Tribunalul Brăila în cauza privind pe petenta A..

Va obliga petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Constată că nu există un conflict negativ de competență între Tribunalul Constanța și Tribunalul Brăila în cauza privind pe petenta A..

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM