ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 88 din 16 martie 2021 a Tribunalului Argeș, secția penală, în temeiul art. 47 alin. (3), (4) C. proc. pen. rap. la art. 340 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 36 și art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (5) teza ultimă C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, invocată din oficiu.

În baza art. 50 C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a plângerii formulată de petentul Statul Român prin ANAF - reprezentat prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva soluției de clasare dispusă prin Ordonanța nr. 255/P/2016, din 6 octombrie 2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, în contradictoriu cu intimații A., B. și C., în favoarea Tribunalului Suceava.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Argeș a constatat că la 11 ianuarie 2021 a fost înregistrată la Tribunalul Argeș, secția penală, sub nr. x/2021, plângerea formulată de petentul Statul Român prin ANAF - reprezentat prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva soluției de clasare dispusă prin Ordonanța nr. 255/P/2016 din 6 octombrie 2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că organul de urmărire penală nu a analizat, în mod efectiv, argumentele Administrației Județene a Finanțelor Publice Argeș, nu a procedat la o înlăturare, motivat și argumentat, în mod explicit, a susținerilor, și nici nu a prezentat, în concret, motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, acesta limitându-se a concluziona faptul că, "în cauză, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii, întrucât din probele existente la dosarul cauzei rezultă că nu se regăsesc documente care justifică proveniența bunurilor închiriate de persoana suspectă, dar și faptul că nu rezultă că S.C D. S.R.L să înregistreze în mod fictiv în contabilitatea societății contractul de închiriere, în acesta modalitate societatea putând să își diminueze baza impozabilă a profitului sau ar fi putut să justifice sume de bani retrase din societate, pentru care astfel ar fi plătit impozit pe dividende,,.

Petentul a mai arătat că din analiza ansamblul materialului probator administrat, contrar celor reținute de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, rezultă că faptele reclamate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. Astfel, în opinia petentului, suspectul A., în baza contractului de închiriere nr. x din 1 noiembrie 2012, încheiat între acesta și S.C. D. S.R.L. a realizat o cifră de afaceri în suma de 300.000 RON, iar conform art. 152 alin. (6) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, republicată, avea obligația, la depășirea plafonului special de scutire (65.000 euro), de a se înregistra ca plătitor de T.V.A., în termen de 10 zile de la data atingerii ori depășirii plafonului.

A mai arătat petentul că din modul în care reprezentanții societății S.C. D. S.R.L., precum și numitul A. au derulat și administrat activitatea, rezultă fără dubiu că aceștia au avut în permanență reprezentarea că acționează cu intenția de a eluda dispozițiile legale privind plata impozitului pe profit și T.V.A., cunoscând efectele operațiunilor efectuate și implicațiile acestora.

Pentru aceste motive, petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea soluției de clasare, și să se constatate că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 R, iar drept urmare sa se dispună începerea judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, întrucât există bănuiala rezonabilă că fapta a fost săvârșită în forma prevăzută de lege.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 340 C. proc. pen., Legea nr. 573/2003 R; Legea nr. 241/2005 R. În susținerea plângerii, a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală.

La termenul de judecată 16 martie 2021, din oficiu, judecătorul de cameră preliminară a invocat și a pus în discuție, excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Argeș și a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra acesteia.

Analizând excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, invocată din oficiu, judecătorul de cameră preliminară a reținut din interpretarea coroborată a disp. art. 41 alin. (1) și (5) C. proc. pen., rezultă că întotdeauna, la sesizarea instanței, organul de urmărire penală, trebuie să țină cont de ordinea din alin. (1), ierarhie ce se impune a fi respectată și în cazul prezentei cauze, în raport de disp. art. 340 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 36 alin. (1) lit. c)1 C. proc. pen.

Astfel, în speță, competența teritorială va aparține judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanței competente să judece cauza în primă instanță, în circumscripția teritorială a căreia se presupune că s-a comis fapta vizată de soluția de clasare atacată pe calea plângerii de față.

În același sens este și doctrina în materie, precum și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu titlu de exemplu, cu ocazia soluționării conflictului negativ de competență ivit într-o speță similară, prin încheierea nr. 93/20.02.2020 (publicată în arhiva instanței supreme), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența, prin raportare la disp. art. 340 alin. (1) C. proc. pen. și art. 41 alin. (1) C. proc. pen. în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanței în circumscripția teritorială a căreia se reclamase comiterea faptelor penale (în același sens a se vedea și încheierea nr. 170/19.04.2019 tot a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în arhiva acesteia).

În speță, prin Ordonanța nr. 255/P/2016 din 06 octombrie 2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, în dosarul penal nr. x/2016, s-a dispus clasarea cauzei în care s-au făcut cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 privind pe suspecții B. și C. și respectiv a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, privind pe suspectul A., motivat de împrejurarea că fapta nu e prevăzută de legea penală.

Situația de fapt supusă cercetării a constat în aceea că suspecții C. și respectiv B., în calitate de administrator de drept și respectiv, în calitate de administrator de fapt, al S.C. D. S.R.L., au înregistrat în evidența contabilă a societății, cu ajutorul suspectului A., cheltuieli fictive ocazionate de încheierea contractului de închiriere nr. x din 01 noiembrie 2012, perfectat între intimatul - suspect A. și S.C. D. S.R.L..

Totodată, s-a reținut că din actele dosarului rezultă că perfectarea contractului de închiriere nr. x/1 noiembrie 2012, încheiat între intimatul - suspect A. și S.C. D. S.R.L., cu sediul în localitatea Marginea, nr. 2140, Jud. Suceava, administrată în drept de intimata - suspectă C., a avut loc la sediul societății S.C. D. S.R.L., contractul respectiv fiind înregistrat în evidența contabilă a S.C. D. S.R.L..

În contextul celor expuse, rezultă că locul presupusei comiteri a faptei de către autori este sediul S.C. D. S.R.L., unde, de altfel, a și fost încheiat contractul, și ulterior, evidențiat în contabilitatea societății.

Astfel, s-a apreciat că, față de faptul că soluția de clasare atacată vizează infracțiuni ce intră în competența materială a tribunalului, în raport și de locul comiterii faptelor - localitatea Marginea, nr. 2140, Jud. Suceava, competența de judecată în primă instanță aparține judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava.

Prin sentința penală nr. 237 din 15 iunie 2021 a Tribunalului Suceava, secția penală s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Suceava invocată din oficiu de către instanță.

A fost declinată competența de soluționare a plângerii formulată de petentul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, DGRFP Ploiești, AJFP Argeș, împotriva ordonanței din 06 octombrie 2020 dată în dosarul nr. x/2016, intimați fiind B., C. și A., în favoarea Tribunalului Argeș.

S-a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Argeș și Tribunalul Suceava în soluționarea plângerii formulată de petentul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, DGRFP Ploiești, AJFP Argeș.

În baza art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

La termenul de judecată din data de 31 mai 2021, s-a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava și s-a pus în discuție declinarea competenței de soluționare a prezentei cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

În opinia judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Suceava, competența teritorială aparține judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanței competente să judece cauza în primă instanță, în circumscripția teritorială a căreia se presupune că s-a comis fapta vizată de soluția de clasare atacată pe calea plângerii de față.

Instanța a reținut că în cursul urmăririi penale a fost invocată excepția necompetenței teritoriale a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș prin ordonanța din 26 martie 2019, prin care s-a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava. Tribunalul Suceava a dispus prin ordonanța nr. 240/P/2019 declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș.

Prin ordonanța din 15 mai 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost soluționat conflictul negativ de competență și s-a stabilit competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, față de împrejurarea că s-ar fi efectuat acte de participare, respectiv complicitate la evaziune fiscală cu referire la activitatea numitului A. din jud. Argeș, acte ale căror consecințe s-ar fi produs pe raza județului Suceava.

Prin urmare, instanța a apreciat că revine judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Argeș competența de judecată în primă instanță a prezentei cereri, motiv pentru care s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Suceava invocată din oficiu de către instanță.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la 26 noiembrie 2021, fiind stabilit termen pentru soluționare la 7 decembrie 2021.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, conform dispozițiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că revine Tribunalului Suceava competența să soluționeze prezenta cauză, pentru următoarele considerente:

Conflictul de competență reprezintă situația juridică provocată de hotărârile a două instanțe care își declină reciproc judecarea aceleiași cauze, solicitând unei a treia instanțe stabilirea competenței de soluționare a respectivului dosar.

Determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul unde a fost săvârșită infracțiunea;

b) locul unde a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul săvârșirii faptei;

d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Prin "locul săvârșirii infracțiunii" se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte ori locul unde s-a produs urmarea acesteia [art. 41 alin. (2) C. proc. pen..].

Dispozițiile art. 41 din C. proc. pen. instituie o ordine de preferință pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, stabilind criterii pentru determinarea competenței teritoriale.

În acest context, în cauza de față Înalta Curte reține că petentul Statul Român prin ANAF - reprezentat prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a formulat plângere împotriva soluției de clasare dispusă prin Ordonanța nr. 255/P/2016 din 6 octombrie 2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș.

Se constată că prin Ordonanța nr. 255/P/2016 din 6 octombrie 2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș s-a dispus clasarea cauzei în care s-au făcut cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 privind pe B. și C. și respectiv, a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, privind pe A.. S-a reținut că C. și B., în calitate de administrator de drept și respectiv, în calitate de administrator de fapt, al S.C. D. S.R.L., au înregistrat în evidența contabilă a societății, cu ajutorul suspectului A., cheltuieli fictive ocazionate de încheierea contractului de închiriere nr. x din 1 noiembrie 2012, perfectat între A. și S.C. D.. S-a reținut că sediul S.C. D. S.R.L. este în localitatea Marginea, nr. 2140, Jud. Suceava, iar contractul a fost înregistrat în evidența contabilă a acestei societăți comerciale.

Din perspectiva primului criteriu enumerat de legiuitor, se constată că sub aspectul locului săvârșirii, infracțiunile pentru care s-a dispus soluția de clasare se presupune că au fost comise pe raza județului Suceava unde are sediul S.C. D. S.R.L. (localitatea Marginea, nr. 2140, Jud. Suceava), astfel încât, competent să judece în primă instanță plângerea formulată de petentul Statul Român prin A.N.A.F. - reprezentat prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș este judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava.

Drept urmare, văzând criteriile legale reglementate de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., în cauză, competența de soluționare va reveni judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanței competente să judece cauza în primă instanță, respectiv Tribunalul Suceava.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petenții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - ANAF- DGRFP Ploiești, Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și pe intimații C., B. și A. în favoarea Tribunalului Suceava, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - ANAF- DGRFP Ploiești, Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și pe intimații C., B. și A. în favoarea Tribunalului Suceava, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 decembrie 2021.

GGC - MM