ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1997/2024

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2024

Asupra recursului, reține următoarele:

I. Circumstanțele litigiului.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă, la data de 11.01.2021, sub nr. x/2021, reclamantul STATUL ROMÂN- prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând obligarea pârâtului la plata prejudiciului cauzat Statului în cuantum de 40.704 RON, reprezentând TVA și impozit pe profit, la care se vor adăuga accesoriile calculate de la data scadentei debitului principal până la data plății efective, precum și instituirea măsurii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtului.

Parcursul procesului

Prin sentința civilă nr. 380/07.06.2021, Tribunalul Argeș, secția civilă (Complet specializat de contencios administrativ și fiscal) a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 40.704 RON, la care se adaugă accesoriile calculate până la plata efectivă, sumă reprezentând prejudiciu conform dosarului nr. x/2020; totodată, a dispus instituirea măsurii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtului.

Pârâtul A. a formulat recurs, recalificat de instanță ca fiind apel în temeiul art. 456, 457 alin. (2) C. proc. civ., atât împotriva încheierii de ședință din 22.03.2021, cât și a sentinței civile nr. 380/07.06.2021, solicitând desființarea acestor hotărâri și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Pitești, iar, în subsidiar, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii, ca nefondată.

Reclamantul Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, a formulat apel împotriva sentinței nr. 380/07.06.2021, solicitând modificarea în parte a hotărârii și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.

Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de instituția fiscală ca nefondat, precizând că reclamantul a depus adresa nr. x/06.04.2021 la data de 09.04.2021, după primul termen de judecată, fără a formula o cerere adițională, astfel că instanța nu a fost învestită cu un capăt de cerere privitor la obligarea pârâtului la plata sumei de 19.436,18 RON.

Prin decizia nr. 350/A-CONT/2022, Curtea de Apel Pitești a admis apelurile declarate de reclamantul Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, a anulat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță. Totodată, a respins apelul formulat de pârâtul A. împotriva încheierii de ședință din 22.03.2021, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2021.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat la data de 24.10.2022 la Tribunalul Argeș, sub nr. x/2021*.

Prin sentința civilă nr. 1032/2022 din 28 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Argeș, secția Civilă a admis actiunea privind pe reclamantul Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș și pe pârâtul A. și a obligat pârâtul la plata sumei de 40.704 RON, împreună cu accesoriile calculate până la plata efectivă, sumă ce reprezintă prejudiciul calculat conform dosarului nr. x/2020; a dispus instituirea măsurii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtului.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, și pentru suma de 19.436,18 RON.

În ședința publică din 11.10 2023, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (2) și (4) C. proc. civ., a recalificat calea de atac declarată în cauză ca fiind apel și, pentru a-i da posibilitatea apelantului-reclamant să motiveze calea de atac a apelului, a acordat termen de judecată.

Prin cererea de apel formulată, reclamantul Statul Român, prin A.N.A.F., a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată, și pentru suma de 19.436,18 RON.

Prin decizia nr. 12/A-COM din 17 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, împotriva sentinței civile nr. 1032 din data de 28 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2021, intimat fiind pârâtul A..

II. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei civile anterior menționate a declarat recurs reclamantul STATUL ROMÂN, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 12.04.2024, sub nr. x/2021*.

Recurentul-reclamant a criticat decizia recurată ca fiind netemeinică și nelegală și a invocat, în esență, următoarele motive de recurs:

Instanța de apel a aplicat în mod eronat dispozițiile art. 204 alin. (1) și (3), C. proc. civ. - nu alin. (4), cum greșit s-a menționat în hotărâre-, întrucât cererea precizatoare, chiar și în condițiile în care instanța ar fi considerat că privește o modificare a cererii introductive, în sensul formulării unui nou capăt de cerere, trebuia comunicată pârâtului, care să își exprime acordul asupra modificării.

În opinia recurentului, cererea precizatoare depusă sub nr. x/06.04.2021 la dosarul de fond se circumscrie prevederilor art. 204 alin. (2), pct. 2, C. proc. civ., în sensul că reprezintă o majorare a cuantumului obiectului cererii cu suma de 19.436,18 RON, reprezentând acciză, valoare în vamă, taxă vamală și TVA, a sumei inițial cerute, de 40.704 RON, reprezentând TVA și impozit pe profit.

Recurentul a arătat că nu s-a ținut seama de faptul că, în decizia nr. 350/A-CONT din 07.09.2022, Curtea de Apel Pitești a casat sentința nr. 380/7 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2021, trimițând cauza spre rejudecare, motivat de faptul că prima instanță nu s-a pronunțat și asupra sumei menționate în cererea precizatoare, deși erau îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru întreg prejudiciul.

Nici în dosarul nr. x/2021, constituit în rejudecare, instanța de fond nu a dat o altă interpretare cererii precizatoare, decât cea prevăzută la art. 204, alin. (2), pct. 2 C. proc. civ. Însă, instanța nu s-a pronunțat și asupra acesteia.

Recurentul-reclamant susține că nu a fost respectată dispoziția menționată la alin. (3) al art. 204 C. proc. civ., în sensul că se impunea comunicarea cererii și formularea punctului de vedere al pârâtului.

În finalul recursului, a arătat că prejudiciul de 19.436,18 RON este cert, de natură patrimonială, constând în acciză, valoare în vamă, taxă vamală și TVA parțial. Este dovedit că pârâtul - intimat a săvârșit o faptă ilicită, recunoscută prin acordul de recunoaștere și consfințită de instanța penală prin sentință. De asemenea, legătura de cauzalitate este implicită, ca urmare a activității ilicite desfășurate de pârât, iar, drept urmare, trebuie obligat și la această sumă, plus accesoriile aferente, potrivit art. 173 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, dar și instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale intimatului-pârât pentru recuperarea sumei de 19.436,18 RON.

Pentru motivele expuse, a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și rejudecând, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Apărarea formulată în recurs

Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând, în principal, admiterea excepției și anularea recursului, iar, în subsidiar, respingerea recursului și menținerea deciziei recurate, ca temeinică și legală.

III. Procedura de soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 7 ianuarie 2021, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 08 iulie 2024, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 5 noiembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, analizând recursul, în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succedă.

Cu titlu prealabil, instanța de recurs încadrează criticile formulate de recurent la pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar nu la pct. 8 al aceluiași articol, care vizează încălcarea sau aplicarea greșită doar a normelor de drept material.

Astfel, față de motivul invocat, privind aplicarea în mod eronat a dispozițiilor art. 204 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte îl va examina sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. (când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură prevăzute a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității), motiv de recurs în care se include și neregularitatea de ordin procedural constând în nesocotirea principiului disponibilității.

Critica recurentului-reclamant este nefondată.

Apreciind ca fiind întemeiată acțiunea reclamantului, în conformitate cu art. 1357 și urm. din C. civ., precum și îndeplinirea cumulativă a condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale, prima instanță a admis cererea de chemare în judecată și a obligat pârâtul la plata sumei de 40.704 RON, împreună cu accesoriile calculate până la plata efectivă, prejudiciu calculat conform dosarului penal nr. x/2020, dispunându-se, totodată, instituirea măsurii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtului; soluția a fost menținută și în apel.

Recurentul-reclamant critică decizia din apel, susținând, în esență, că instanța de prim control judiciar a aplicat eronat dispozițiile art. 204 alin. (1) și (3) C. proc. civ., întrucât, arată acesta, cererea precizatoare depusă de el sub nr. x/06.04.2021 la dosarul de fond se circumscrie prevederilor art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., în sensul că reprezintă o majorare a cuantumului obiectului cererii cu suma de 19.436,18 RON, a sumei inițial cerute, de 40.704 RON.

Aceste aspecte învederate de recurentul-reclamant, referitoare la faptul că instanța de apel ar fi aplicat în mod greșit art. 204 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., nu pot fi primite, fiind nefondate.

Articolul 204 din C. proc. civ., cu denumirea marginală Modificarea cererii de chemare în judecată, reglementează regimul juridic al cererii adiționale, prin care are loc o modificare a pretențiilor inițiale din cererea de chemare în judecată.

Astfel, în ceea ce privește argumentele reținute prin hotărârea recurată, în sensul că nu se poate reproșa primei instanțe faptul că nu s-a pronunțat asupra unei cereri cu care nu a fost legal învestită, în mod corect instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 204 C. proc. civ.

Potrivit art. 204 C. proc. civ.: "Reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei. Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță când: 1. se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii; 2. reclamantul mărește sau micșorează cuantumul obiectului cererii; 3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului; 4. se înlocuiește o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă. Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul stabilit în alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților.

Ca atare, excepțiile prevăzute de la dispozițiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ. sunt cuprinse în art. 204 alin. (2) C. proc. civ., iar cererea formulată de către recurentul-reclamant în mod legal s-a reținut că nu se încadrează în aceste dispoziții de excepție.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a învestit instanța de judecată cu soluționarea unei acțiuni în pretenții, întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, conform dispozițiilor art. 1357 și urm. C. civ. și art. 1447 C. civ., prin intermediul căreia reclamantul Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 40.704 RON, reprezentând obligații fiscale TVA și impozit pe profit, plus accesorii calculate de la data scadenței până la data plății efective.

Ulterior, conformându-se dispozițiilor instanței dispuse la termenul de judecată din 22.03.2021, primul termen acordat în cauză, reclamantul a depus la dosar înscrisurile solicitate, cu cererea formulată și înregistrată la data de 09.04.2021 .

Abia prin această cerere, a solicitat instanței, în concluzie, "să ia act de faptul că instituția fiscală înțelege să-și precizeze pretențiile cu privire la prejudiciul creat de A. prin activitatea de contrabandă cu țigări și a solicitat obligarea acestuia la plata prejudiciului în cuantum de 40.704 RON (TVA 23.487 RON + impozit pe profit 17.217 RON, pentru perioada octombrie 2018 - iulie 2019) + 19.436,18 RON (reprezentând TVA, accize și alte taxe vamale pentru țigaretele deținute și ridicate la percheziție), la care se vor adăuga accesoriile calculate de la data scadenței debitului principal până la data plății efective (conform Deciziei I.C.C.J. nr. 17 din 5 octombrie 2015, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii)".

Este vorba, deci, despre un nou capăt de cerere, recurentul-reclamant solicitând, pe lângă capătul de cerere privind obligarea intimatului-pârât la plata prejudiciului în cuantum de 40.704 RON, și obligarea acestuia la plata sumei de 19.436,18 RON, reprezentând TVA, accize și alte taxe vamale pentru țigaretele deținute și ridicate la percheziție - deci, o sumă diferită, având obiect și cauză diferite.

Mai explicit, nu suntem în prezența unei majorări a cuantumului obiectului cererii inițiale, ci a unei modificări a obiectului cererii, prin solicitarea unor prejudicii distincte, neavute în vedere la momentul formulării acțiunii de chemare în judecată.

Ca atare, în cauză a intervenit, așa cum corect a reținut și instanța de apel, o modificare a cererii de chemare în judecată, critica recurentului-reclamant fiind nefondată, în cauză nefiind vorba despre o simplă cerere precizatoare, cu caracter incidental, ci despre un adevărat nou capăt de cerere, care trebuia supus procedurii imperative, indicate în dispozițiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit definiției legale cuprinse în art. 30 alin. (3) C. proc. civ.: "(3) Cererea principală este cererea introductivă de instanță. Ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât și capete de cerere accesorii"; cererea principală este, așadar, cererea introductivă de instanță, prin intermediul căreia se declanșează procedura judiciară.

Art. 204 C. proc. civ., cu denumirea marginală -Modificarea cererii de chemare în judecată prevede că: "(1) Reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.".

Iar alin. (3) al aceluiași text prevede că: "Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților".

Din această perspectivă, câtă vreme o atare modificare a cererii de chemare în judecată nu a fost făcută de recurentul- reclamant astfel cum prevăd dispozițiile legale arătate și pentru care se impunea existența unui acord expres al celeilalte părți, iar în condițiile în care acest acord expres nu a existat, este evident că în mod corect și legal instanța de apel a constatat că nu se poate reproșa primei instanțe faptul că nu s-a pronunțat asupra unei cereri cu care nu a fost legal învestită, aceasta examinând cauza și pronunțându-se în limitele sesizării sale, cu respectarea principiului disponibilității.

Susținerea recurentului- reclamant din recurs, în sensul că, în conformitate cu dispozițiile art. 204 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. (în opinia sa, aplicate în mod eronat de către instanța de apel), această nouă cerere trebuia comunicată intimatului-pârât, care să își exprime acordul asupra modificării, este contrazisă de înseși dispozițiile legale invocate de recurent, care, așa cum s-a arătat supra, prevăd obligativitatea comunicării cererii modificatoare numai în situația în care cererea a fost făcută până la primul termen la care reclamantul este legal citat.

Cum, în speță, formularea cererii modificatoare s-a făcut după primul termen de judecată la care reclamantul a fost legal citat, instanța nu avea obligația de a amâna cauza pentru a o comunica pârâtului, cu mențiunea de a-și preciza poziția procesuală, în sensul exprimării sau nu a acordului vizând modificarea pretențiilor peste termenul legal, întrucât legea nu prevede o astfel de obligație.

Astfel, pentru toate argumentele arătate, Înalta Curte constată că motivul de recurs invocat nu este fondat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant STATUL ROMÂN, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva deciziei nr. 12/A-COM din 17 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 noiembrie 2024.