ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 175/2025

Ședința publică din data de 4 februarie 2025

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă la 09.06.2017, sub nr. x/2017, reclamantul Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 316.197 RON, reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat în calitate de persoana fizică și 846.032 RON, cu titlu de accesorii aferente debitului principal datorat de către persoana juridică B. S.R.L., precum și instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtului, potrivit art. 952 și următoarele din C. proc. civ., coroborat cu art. 213 din Codul de procedură fiscală. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1357 și următoarele din C. civ., art. 1447, art. 1915 alin. (1) din C. civ., Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, Codul de procedură fiscală.

Prin sentința civilă nr. 1573/2017 din 17 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Argeș, secția Civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul Statul Român în contradictoriu cu pârâtul A..

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs, conform mențiunii din dispozitivul sentinței atacate.

Prin decizia nr. 1829/R-CONT din 29 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 1573 din 17 octombrie 2017, reținând că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004 și că litigiul nu este unul de contencios administrativ ori de contencios fiscal, ci unul de natură civilă. Totodată, a mai reținut că apelul este calea legală de atac, potrivit art. 466 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecință, reclamantul a declarat apel, prin două cereri distincte, criticând sentința civilă nr. 1573/2017 din 17 octombrie 2017 pentru motive de nelegalitate și de netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 17.10.2018, sub nr. x/2017*.

Prin decizia nr. 26/A-C din 21 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul reclamantului, a anulat sentința atacată și a reținut cauza spre rejudecare, stabilind termen pentru soluționare.

Prin decizia nr. 169/A.com din 18 martie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în rejudecare, a admis excepția lipsei de interes a reclamantului în cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 316.197 RON și a respins cererea, ca lipsită de interes; a admis în parte cererea privind obligarea pârâtului A. la accesoriile aferente debitului datorat de către B. S.R.L. și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 251.618 RON, reprezentând prejudiciu constând în accesoriile aferente debitului datorat de către B. S.R.L.; a respins în rest cererea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, care a fost înregistrat pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2017*.

Prin încheierea nr. 5616 din 17 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu și a dispus trimiterea cauzei secției a II-a Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată la 15 decembrie 2021, sub nr. x/2017**.

Prin decizia nr. 1560 din 22 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia civilă recurată și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 396/A.COM din 9 noiembrie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamant, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 846.032 RON reprezentând accesorii aferente debitului datorat de către societatea B. S.R.L. și a sumei de 305.960 RON reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat, în calitate de persoană fizică. Totodată, a respins capătul de cerere privind instituirea măsurii sechestrului asigurător.

Împotriva deciziei nr. 396/A.COM din 9 noiembrie 2023, a declarat recurs reclamantul Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, solicitând modificarea hotărârii cu privire la capătul de cerere privind instituirea măsurii sechestrului asigurător, în sensul admiterii acestuia.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Printr-o cerere distinctă, reclamantul a declarat recurs și împotriva soluției pronunțate de instanța de apel cu privire la cuantumul sumei reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat de către pârât, în calitate de persoană fizică, solicitând obligarea intimatului-pârât la suma de 316.197 RON.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împotriva aceleiași decizii, a declarat recurs și pârâtul A., solicitând, în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, în situația reținerii cauzei spre rejudecare, a solicitat anularea dobânzilor, penalităților și a tuturor accesoriilor aferente obligațiilor bugetare principale cu scadențe anterioare datei de 31 martie 2021.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 mai 2024, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La 7 iunie 2024 recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, solicitând admiterea propriei căi extraordinare de atac și respingerea recursului declarat de recurentul-pârât.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 15 octombrie 2024.

La termenul din 15 octombrie 2024, în completul de filtru, Înalta Curte a admis excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva deciziei nr. 396/A-COM din 9 noiembrie 2023, cu privire la soluția ce vizează cuantumul sumei reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat de către pârât, în calitate de persoană fizică, precum și excepția netimbrării recursului declarat de recurentul-pârât împotriva aceleiași decizii. Totodată, a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva deciziei nr. 396/A-COM din 9 noiembrie 2023, cu privire la soluția referitoare la respingerea instituirii măsurii sechestrului asigurător și a acordat termen în ședința publică din data de 4 februarie 2025.

La termenul de judecată din 4 februarie 2025, instanța supremă a respins excepția inadmisibilității recursului declarat de recurentul-reclamant reținută prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Totodată, a invocat, din oficiu și a reținut cauza în pronunțare asupra excepției lipsei de interes în ceea ce privește recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva soluției de respingere a instituirii măsurii sechestrului asigurător.

Examinând recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva deciziei nr. 396/A-COM din 9 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în privința soluției ce vizează cuantumul sumei reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat, de către pârât, în calitate de persoană fizică, Înalta Curte reține următoarele:

Prin raportul asupra admisibilității în principiu s-a constatat că recursul declarat de recurentul-reclamant în privința soluției ce vizează cuantumul sumei reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat de către pârât, în calitate de persoană fizică, nu cuprinde critici cu privire la normele de drept material pretins a fi fost nesocotite de instanța de apel, recurentul-reclamant exprimându-și doar nemulțumirea față de soluția instanței de apel.

Prin încheierea din 15 octombrie 2024, Înalta Curte, în completul de filtru, a admis excepția nulității recursului, reținând că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care ar putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecință, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva deciziei curții de apel, în privința soluției ce vizează cuantumul sumei reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat de către pârât, în calitate de persoană fizică.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 494 și art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în ceea ce privește recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva soluției de respingere a instituirii măsurii sechestrului asigurător, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: (…) justifică un interes. Conform art. 33 teza întâi din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Conform art. 458 din C. proc. civ., căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (...).

Așadar, pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

Potrivit prevederilor art. 952 din C. proc. civ., sechestrul asigurător constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau/și imobile urmăribile ale debitorului aflate în posesia acestuia în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul unei sume de bani va obține un titlu executoriu.

În cauză, instanța supremă constată că reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 396/A.COM din 9 noiembrie 2023, prin care Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamant, în sensul că a obligat pârâtul A. la plata sumei de 846.032 RON reprezentând accesorii aferente debitului datorat de către societatea B. S.R.L. și a sumei de 305.960 RON reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat, în calitate de persoană fizică și a respins capătul de cerere privind instituirea măsurii sechestrului asigurător.

Conform art. 632 alin. (2) teza întâi din C. proc. civ., constituie titluri executorii hotărârile prevăzute la art. 633, iar potrivit art. 633 din C. proc. civ. sunt hotărâri executorii: pct. 1) hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel.

În considerarea celor reținute mai sus, instanța supremă observă că decizia civilă nr. 396/A.COM din 9 noiembrie 2023, ce face obiectul prezentului recurs, este o hotărâre definitivă, ce constituie titlu executoriu.

În aceste condiții, interesul soluționării prezentului recurs nu mai subzistă, întrucât recurentul-reclamant are la dispoziție un titlu executoriu cu privire la creanța sa, acesta putând trece la executarea silită a titlului executoriu însuși.

Astfel, întrucât interesul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, demersul procesual al recurentului-reclamant este lipsit de finalitate practică din punct de vedere juridic.

Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinite cerințele art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., instanța va admite excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, și va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva deciziei nr. 396/A-COM din 9 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în privința soluției referitoare la respingerea instituirii măsurii sechestrului asigurător.

Examinând cu prioritate chestiunea timbrajului cu privire la recursul declarat de recurentul-pârât A., Înalta Curte reține următoarele:

Prin raportul asupra admisibilității în principiu s-a constatat că recursul declarat de recurentul-pârât nu îndeplinește cerința impusă de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Deși raportul i-a fost comunicat acestuia la 3 iunie 2024, acesta nu s-a conformat obligației de a depune la dosar dovada achitării taxei până la termenul din 15 octombrie 2024, stabilit pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului.

În acest context, prin încheierea din 15 octombrie 2024, Înalta Curte a admis excepția netimbrării recursului declarat de recurentul-pârât. Dat fiind că această încheiere are caracter interlocutoriu conform art. 235 din C. proc. civ., instanța nu mai poate reveni asupra dispoziției de admitere a excepției netimbrării recursului.

În consecință, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor legale cuprinse în art. art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., în sensul că va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât, reținând că satisfacerea cerinței de timbrare este o condiție de legală sesizare a instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de către Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva deciziei nr. 396/A-COM din 9 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în privința soluției ce vizează cuantumul sumei reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat de către pârât, în calitate de persoană fizică.

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de aceeași parte împotriva deciziei nr. 396/A-COM din 9 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în privința soluției referitoare la respingerea instituirii măsurii sechestrului asigurător.

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva aceleiași decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2025.