ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2918/2018

HOTĂRÂRE

14.06.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2918/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 9 iunie 2017 sub nr. x/2017, reclamanții Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscala - prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata sumei de 31.650 RON, reprezentând accesorii aferente debitului datorat bugetului de stat, în calitate de persoană fizică a sumei de 846.032 RON, cu titlul de accesorii la debitul principal datorat de către persoana juridică SC B. SRL astfel cum rezultă și din Sentința penală nr. 238/15.05.2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2017; instituirea măsurii sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtului, potrivit prevederilor art. 952 și urm. din C. proc. civ., coroborat cu art. 213 Codul de procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 1258/2017 din 22 septembrie 2017, Tribunalul Argeș, secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, potrivit art. 94 lit. k) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, formându-se Dosarul nr. x/2017, având ca obiect sechestru asigurător.

Judecătoria Pitești, prin Sentința civilă nr. 8476/2017 din 10 octombrie 2017 a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.

În motivare, s-a reținut că printr-o cerere unică s-au solicitat două debite constând în accesorii ale celor principale, între care, cel de 31.650 RON accesoriu debitului persoanei fizice, iar cel de 846.032 RON, accesoriu debitului principal al persoanei juridice.

Între cele două nu există un raport de accesorialitate, așa încât, nu sunt incidente dispozițiile art. 98 alin. (2) C. proc. civ., ci cele ale alin. (1) ale acestui text.

Valoarea obiectului cererii de recuperare a debitului, prin prisma dispoziției incidente, depășește suma de 200.000 RON, iar cauzei îi sunt aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., litigiul aflându-se în competența instanței civile, iar nu a acelei de contencios fiscal.

Măsura asigurătorie privind instituirea sechestrului se adresează, potrivit art. 954 alin. (1) C. proc. civ., instanței competente să judece procesul în primă instanță, așa încât, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., în cauză este vorba despre o necompetență de ordine publică, fiind vorba de cea a unei instanțe de un alt grad.

Tribunalul Argeș, secția civilă, prin încheierea din 26 octombrie 2017 a respins cererea privind înființarea sechestrului asigurător formulată de reclamanții Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscala - prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel reclamantul Statul Român prin ANAF prin DGRFP Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că în mod greșit instanța a apreciat ca nefiind îndeplinite cerințele referitoare la existența înscrisului constatator al creanței, precum nici a exigibilității acesteia.

Prin Decizia civilă nr. 737 din 13 martie 2018, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea secției a II-a civile și de contencios administrativ și fiscal, cauza fiind scoasă de pe rol și trimisă acesteia pentru înregistrare.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că apelul a fost înregistrat pe rolul secției I civile a Curții de Apel Pitești după data la care, prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, Colegiul de Conducere al acestei instanțe s-a luat măsura instituirii, potrivit principiului specializării, a competenței soluționării litigiilor cu profesioniști în privința secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat că litigiul privește luarea unei măsuri asigurătorii privitor la patrimoniul constituit din bunuri mobile și imobile al unei persoane fizice pentru asigurarea acoperirii prejudiciului pretins cauzat de aceasta prin săvârșirea unor fapte penale.

Astfel simplificat, litigiul are caracterul unuia clasic de drept civil însă, fapta penală este una săvârșită de către persoana fizică în desfășurarea unei activități profesioniste de tipul celor avute în vedere la calificarea litigiilor ca fiind unele cu profesioniști.

Prejudiciul se pretinde a fi cauzat prin efectuarea unor acte specifice acestei activități, respectiv fapta ilicită s-a apreciat a o constitui evidențierea în actele contabile sau alte documente legale a cheltuielilor ce nu au bază operațiunile reale, ori evidența altor operațiuni fictive, legătura de cauzalitate între faptă și acesta constând în dezinteresul pentru funcționarea normală, în condiții de legalitate, a societății în care pârâtul avea calitatea de administrator, cu prejudicierea directă a bugetului consolidat al statului.

Așadar, la săvârșirea acestei fapte s-a reținut activitatea profesionistă a celui condamnat în cadrul persoanei juridice-profesionist, iar nu calitatea sa de cetățean ce desfășoară o activitate fără caracter profesional, fie în raport cu statul, fie în raport cu alt cetățean față de care s-ar afla în raporturi de egalitate juridică, raporturi a căror încălcare să fi cauzat acestuia un prejudiciu civil.

De aceea, chiar dacă pricina este una de drept civil prin comparație cu litigiul penal și, respectiv, cel de contencios fiscal în cadrul căruia statul și-a evaluat prejudiciul prin aplicarea regulilor de penalizare pentru întârzierea în plata creanței fiscale, ce a reprezentat o parte din latura civilă a cauzei penale, el rămâne unul cu profesioniști, activității pârâtului persoană fizică aplicându-i-se specializarea ce determină soluționarea litigiului născut din desfășurarea acesteia în secția specializată a instanței judecătorești.

S-a mai reținut și faptul că prejudiciul ce se pretinde implică esențialmente desfășurarea unei activități prin persoana juridică profesionist, care nu are alte mijloace de exteriorizare, decât prin persoanele fizice, chiar dacă este o organizare de capitaluri sau de persoane și capitaluri, actul nelegal constituindu-l încălcarea contractului social instituit prin lege, de a se respecta normele legale privind impozitarea activității profesioniste.

Astfel învestită, la data de 2 aprilie 2018, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a apreciat că litigiul este unul civil de drept comun, care nu poate fi calificat ca fiind cu profesioniști în sensul legii, astfel că se impune a fi judecat de către secția I civilă, mai întâi învestită.

Prin încheierea din 16 aprilie 2018, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea secției I civilă a Curții de Apel Pitești și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență între cele două secții ale Curții de Apel Pitești a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 954 alin. (1) C. proc. civ., precum și considerentele Deciziei nr. 7/2018, pronunțată de Înalta Curte, prin care a fost admis recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia, stabilindu-se că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. k), art. 95 pct. 1 și art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., precum și art. 281 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, competența materială de soluționare a acțiunilor în despăgubiri formulate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, împotriva administratorului unei societăți înregistrate în registrul comerțului, în situația în care s-a dispus achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, revine instanței civile".

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două secții ale Curții de Apel Pitești care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, constată că în litigiul care vizează fondul cauzei i se pretinde pârâtului A., în nume propriu, în calitate de persoană fizică, repararea unui prejudiciului decurgând dintr-o faptă penală de evaziune fiscală, constând în accesorii ale debitului principal, acoperit de pârât în cursul procesului penal.

Potrivit art. 954 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care este competentă să judece procesul în primă instanță", iar conform alin. (3) al aceluiași text de lege, "Încheierea prin care se soluționează cererea de sechestru se comunică creditorului de îndată de către instanță, iar debitorului de către executorul judecătoresc, odată cu luarea măsurii. Încheierea este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară".

Totodată, se reține, referitor la noțiunea de "profesionist", că sunt incidente prevederile art. 3 alin. (2) C. civ., potrivit căruia "Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere", precum și cele ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., care include în noțiunea "profesionist, categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.".

Astfel, fac parte din categoria profesioniștilor persoanele fizice sau juridice autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, nu și administratorii unei societăți comerciale care acționează în numele societății, nefiind autorizați să desfășoare activități economice în nume propriu, astfel că nu se poate pune semnul egalității între aceștia și profesioniști.

Tot în același context, referitor la calificarea litigiilor ca fiind cu profesioniști sunt avute în vedere activitățile întreprinse de profesioniști în limitele legii, nu și faptele ilicite ale organelor de conducere ale acestora, care nu pot fi incluse în categoria litigiilor cu profesioniști și care se judecă de instanța civilă potrivit dreptului comun (cu excepția cazului când se solicită antrenarea răspunderii solidare a acestora).

Cum, în speță, pârâtul este chemat să răspundă delictual ca persoană fizică și nu ca persoană autorizată să desfășoare în nume propriu activități comerciale, pentru o faptă ilicită care nu are legătură cu specificul activității comerciale, litigiul nu poate fi calificat ca fiind cu unul profesioniști în sensul legii pentru a se putea face aplicarea Hotărârii nr. 5/10.03.2016 adoptată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, care atribuie astfel de litigii în competența secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere natura civilă a litigiului și faptul că niciuna dintre părți nu are calitatea de profesionist, luând în considerare și împrejurarea că acesta s-a judecat în primă instanță de către secția civilă, a Tribunalului Argeș, Înalta Curte apreciază că instanța competentă material și funcțional să judece calea de atac împotriva soluției pronunțate în primă instanță este Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în acord cu prevederile art. 954 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscala - prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, în contradictoriu cu pârâtul A. în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.