ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

25.11.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra conflictului de competență de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 8/R din data de 01.11.2021, Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. rap. la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a declinat competența de soluționare a recursului privind soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României dispusă prin încheierea nr. x/21.09.2021 pronunțată de Judecătoria Videle, în favoarea Tribunalului Teleorman și constatând existența conflictului negativ de competență a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin hotărârea menționată s-a reținut că prin încheierea nr. x din 21.09.2021 pronunțată de Judecătoria Videle a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Protocolului încheiat între Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle și Instituția Prefectului Teleorman. Totodată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul B., domiciliat în com. Mereni, sat Merenii de Jos, jud. Teleorman.

Împotriva încheierii nr. x din 21.09.2021 pronunțată de Judecătoria Videle petentul A. a formulat contestație și recurs, dosarul fiind înaintat Tribunalul Teleorman.

În privința cererii adresate Tribunalului Teleorman, prin care a declarat recurs contestatorul petent A. împotriva încheierii nr. x/21.09.2021, în ceea ce privește respingerea excepției de neconstituționalitate a Curții Constituționale, judecătorii de cameră preliminară de la Tribunalul Teleorman l-au calificat drept apel.

S-a menționat că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".

Întrucât de la apariția Legii 47/1992 și până în prezent a intervenit o modificare legislativă cu privire la normele de procedură care reglementează căile de atac, sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale.

Potrivit acestui text " hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitarea ale acestora, prevăzute în legea nouă" .

Aceleași reguli se aplică și în cazul dispozițiilor din legile speciale (cum este cazul Legii nr. 47/1992), potrivit art. 24 din Legea nr. 255/2013, care stipulează că dispozițiile procesual penale din legi speciale se completează cu dispozițiile din C. proc. pen.

Noul C. proc. pen. a reconfigurat sistemul căilor de atac, a eliminat recursul și a reglementat căile ordinare de atac ca fiind contestația și apelul.

În ceea ce privește calea de atac a contestației, legiuitorul a indicat, în dispozițiile art. 4251 din C. proc. pen., care sunt categoriile de hotărâri supuse acestei căi de atac, fapt ce conduce la concluzia că această cale de atac are un caracter de excepție și se limitează la cazurile expres prevăzute. În aceste condiții, apelul apare ca fiind calea de atac ordinară, de drept comun, astfel că, în toate acele situații în care legea nu prevede în mod expres calea de atac a contestației, vechea cale de atac a recursului urmează a fi înlocuită cu apelul.

În ceea ce privește competența de soluționare a apelului sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013. Potrivit acestui text "recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel".

Or, așa cum arată prevederile art. 38 alin. (2) din C. proc. pen., curtea de apel judecă apelurile formulate împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de tribunale și judecătorii.

Raportat la aceste aspecte, judecătorii de cameră preliminară de la Tribunalul Teleorman au apreciat, că, în raport, cu textele menționate, calea de atac ce poate fi declarată împotriva încheierii de ședință prin care judecătoria respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate este apelul, care se judecă, potrivit art. 38 alin. (2) din C. proc. pen. în cazul de față, având în vedere criteriul teritorial, de Curtea de Apel București.

Astfel, prin încheierea penală nr. 109 din 21.10.2021 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Penală, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. a fost recalificat recursul drept apel, în privința dispozițiilor de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României din încheierea atacată și în temeiul disp. art. 50 din C. proc. pen., rap. la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost declinată competența de soluționare a apelului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 înregistrat la Tribunalul Teleorman în favoarea Curții de Apel București.

Fiind învestită cu soluționarea recursului, Curtea de Apel București a recalificat obiectul acestui dosar având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, apreciind că acesta este recurs și nu apel.

Analizând recursul formulat, cu privire la competența materială a Curții de Apel București, curtea a constatat următoarele:

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată:

(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

În ceea ce privește natura juridică a recursului reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 Curtea a apreciat ca fiind relevantă Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXXVI/2006 pentru examinarea recursului în interesul legii, cu privire la posibilitatea legală de a fi supuse căii de atac a recursului încheierile instanțelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 30 mai 2007.

Prin această decizie s-a statuat, în esență, că o excepție de neconstituționalitate poate fi ridicată inclusiv în faza recursului (astfel cum era această cale de atac reglementată la nivelul anului 2006) și, în lipsa unei dispoziții exprese contrare, se impune a se considera că încheierile pronunțate în această fază procesuală, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, pot fi atacate cu recurs la instanța imediat superioară, indiferent dacă aceasta are sau nu, potrivit regulilor generale, competență în soluționarea fondului litigiului.

S-a arătat în considerentele deciziei menționate supra că, în cadrul procedurii reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, se atribuie instanței imediat superioare celei care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale o competență specială, limitată exclusiv la examinarea legalității și temeiniciei încheierii pronunțate conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. S-a mai arătat că rațiunea prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, referitoare la recurs, a fost aceea de a supune controlului judiciar încheierile prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, indiferent de faza procesuală în care au fost pronunțate, ca o garanție în plus a liberului acces la justiție.

Dispozițiile legale menționate au caracter special și derogă în mod evident de la regulile generale instituite de C. proc. civ. și de C. proc. pen. cu privire la competența materială de soluționare a recursului.

Astfel, s-a reținut că, pe de o parte, nu fac nicio distincție în raport, cu faza procesuală în care se află litigiul sau cu natura acestuia, iar pe de altă parte precizează că este competentă să soluționeze recursul instanța imediat superioară, precizare care nu ar fi fost necesară dacă legiuitorul ar fi avut în vedere dispozițiile de procedură cu caracter general.

Ulterior, prin decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 pronunțată de Curtea Constituțională și publicată în Monitorul Oficial nr. 549 din 3 august 2011 s-a arătat că în accepțiunea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXXVI/2006 pentru examinarea recursului în interesul legii Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul reglementat de Legea nr. 47/1992 nu poate fi înțeles drept o cale extraordinară de atac în condițiile C. proc. civ. sau penală, după caz, ci este vorba de o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privința hotărârilor judecătorești prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Prin urmare, s-a statuat că acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală.

De asemenea, Curtea Constituțională a constatat că "dat fiind faptul că textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este aplicabil, atât în materie procesual civilă, cât și penală, acesta își menține natura juridică de cale de atac specială ce nu poate fi calificată în funcție de reglementările proprii procedurii penale sau civile. De aceea, această cale de atac cu o fizionomie juridică proprie nu poate fi considerată nici recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de C. proc. civ. sau penală și nici apel, contestație sau plângere în sensul C. proc. pen..". Mai mult, Curtea a reținut că aceeași cale de atac nu poate purta denumiri diferite în funcție de procedura civilă sau penală în care intervine.

Având în vedere că, în cauza pendinte, încheierea nr. x/21.09.2021 prin care s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Protocolului încheiat între Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle și Instituția Prefectului Teleorman a fost pronunțată de Judecătoria Videle, calea de atac promovată împotriva acesteia, (care nu poate fi decât recurs - potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată), urmează să fie soluționată de către instanța imediat superioară Judecătoriei Videle, respectiv Tribunalul Teleorman.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Teleorman.

Înalta Curte constată că prin încheierea nr. x/21.09.2021 pronunțată de Judecătoria Videle a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Protocolului încheiat între Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle și Instituția Prefectului Teleorman.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

De altfel, așa cum a reținut și Curtea de Apel București, Curtea Constituțională a evidențiat în cuprinsul deciziilor sale, cum ar fi și Decizia nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 580 din 20 iulie 2017, la paragraful 21, "că este vorba de o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privința hotărârilor judecătorești prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale. Prin urmare, acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală. De asemenea, Curtea constată că, dat fiind faptul că textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este aplicabil, atât în materie procesual civilă, cât și penală, acesta își menține natura juridică de cale de atac specială ce nu poate fi calificată în funcție de reglementările proprii procedurii penale sau civile. De aceea, această cale de atac cu o fizionomie juridică proprie nu poate fi considerată nici recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de C. proc. civ. sau penală și nici apel, contestație sau plângere în sensul C. proc. pen.. Mai mult, Curtea reține că aceeași cale de atac nu poate purta denumiri diferite în funcție procedura civilă sau penală în care intervine".

Având în vedere că încheierea nr. x/21.09.2021 prin care s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Protocolului încheiat între Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle și Instituția Prefectului Teleorman a fost pronunțată de Judecătoria Videle, recursul declarat împotriva acesteia, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată se soluționează de instanța imediat superioară, respectiv Tribunalul Teleorman.

În consecință, competența de soluționare a recursului declarat de petentul A. este Tribunalul Teleorman.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Teleorman, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.