ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 191/2023

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 6/C din 09 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarant de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 238 din data de 06.06.2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Videle.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul la plata sumei de 25 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a constatat că prin încheierea penală nr. 238 din camera de consiliu din data de 06.06.2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Judecătoria Videle, în temeiul art. 29 alin. (5), coroborat cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Protocolului încheiat între Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle și Instituția Prefectului, formulată de petentul A.

În temeiul art. 459 alin. (2) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de introducere în cauză a numitului B., formulată de revizuent.

În temeiul art. 452 C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 82/20.06.2018, pronunțată de Judecătoria Videle în Dosarul nr. x/2018, formulată de petentul A. în contradictoriu intimatul C.

În temeiul art. 452 C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 310/05.09.2018, pronunțată de Judecătoria Videle în Dosarul nr. x/2018 formulată de petentul A. în contradictoriu intimatul C.

În temeiul art. 452 C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a încheierii penale nr. 28/22.01.2020, pronunțată de Judecătoria Videle în Dosarul nr. x/2019 formulată de petentul A. în contradictoriu intimatul C.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.

În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 451 - 453 C. proc. civ., a obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către intimatul C., în cuantum de 500 RON, reprezentând onorariu avocat ales.

Analizând cu prioritate cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Protocolului încheiat între Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle și Instituția Prefectului Teleorman, judecătorul a reținut că sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate poate fi dispusă în măsura în care sunt îndeplinite cumulativ și obligatoriu următoarele condiții: dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă să fie cuprinse într-un anumit act legislativ, respectiv într-o lege sau într-o ordonanță, excepția să fie ridicată la cererea uneia dintre părți, de instanță, din oficiu, ori de procuror, iar soluționarea excepției să aibă legătură cu cauza în care aceasta a fost invocată. Rezultă că, în situația neîndeplinirii a cel puțin uneia din condițiile menționate, sesizarea Curții Constituționale nu este permisă, aceasta din urmă neavând posibilitatea, prin lege, să procedeze la analizarea excepției invocate, aspect reținut în mod repetat în practica adoptată.

În ceea ce privește prima condiție, respectiv invocarea neconstituționalității unei dispoziții cuprinse într-o lege ori într-o ordonanță, instanța a avut în vedere definiția acestor noțiuni astfel cum este prevăzută de Constituția României prin intermediul art. 73 și art. 108. Astfel, prin lege se înțelege actul normativ adoptat de Parlamentul României conform procedurii prevăzute de lege, iar prin ordonanță se înțelege actul emis de Guvernul României în conformitate cu procedurile prevăzute în legea fundamentală. Prin urmare, protocolul invocat de revizuent în solicitarea sa, încheiat între două instituții ale statului, respectiv între parchet și instituția prefectului, nu se încadrează în categoria actelor adoptate de Parlamentul României ori a ordonanțelor emise de Guvernul României și nu poate face obiectul unei sesizări a Curții Constituționale, fiind supus controlului de legalitate al instanțelor judecătorești incident cu privire la actele administrative.

Prin urmare, având în vedere că actul invocat nu se încadrează în categoria actelor normative ce intră în competența de analiză a Curții Constituționale, instanța a constatat ca nefiind îndeplinită cerința imperativă prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992 și a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Protocolului încheiat între Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle și Instituția Prefectului Teleorman, apreciind astfel că nu mai este necesară analizarea condițiilor următoare.

Totodată, în baza art. 459 alin. (2) C. proc. pen., instanța a respins ca inadmisibilă cererea revizuentului de introducere în cauză a numitului B.

Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, având în vedere că petentul a solicitat revizuirea unor hotărâri definitive, excluse de lege prin obiectul lor de la posibilitatea exercitării acestei căi extraordinare de atac, instanța, în baza art. 452 C. proc. pen., a respins ca inadmisibile cererile de revizuire formulate.

Împotriva încheierii penale nr. 238 din camera de consiliu din data de 06.06.2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Judecătoria Videle a formulat apel revizuentul A.

Curtea de apel a apreciat că apelul este inadmisibil.

Curtea de apel a observat că prin cererea inițială petentul a investit Judecătoria Videle cu solicitarea de constatare a nulității absolute a dosarelor x/2018, y/2018, z/335/201,

S-a constatat că Dosarul nr. x/2018 a avut ca obiect revizuirea dosarului nr. x/2017, Dosarul nr. x/2018 a avut ca obiect revizuirea dosarului nr. x/2018, iar în Dosarul nr. x/2019 prin încheierea penală nr. 28/22.01.2020, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței din data de 08.11.2018 a prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle.

Cererea a fost calificată juridic ca fiind cerere de revizuire.

În esență, s-a constatat că petentul este nemulțumit de soluția de clasare dată într-o plângere formulată împotriva primarului comunei Mereni care exploatează nelegal două terenuri extravilane cu privire la care petentul reclama drepturi proprii.

În speță, petentul a solicitat revizuirea unor încheieri prin care, în conformitate cu art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., instanța a respins ca inadmisibilă plângerea formulată împotriva ordonanțelor emise de procuror, soluție care nu vizează fondul cauzei, respectiv pronunțarea cu privire la vinovăție prin tragerea la răspundere penală. Prin Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) și b) din C. proc. pen. din 1968 este inadmisibilă, raționament care își menține validitatea, mutatis mutandis și în cazul încheierilor pronunțate în conformitate cu art. 341 C. proc. pen., încheieri care sunt, potrivit legii, definitive.

Conform art. 459 alin. (7) C. proc. pen., sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7^1) este definitivă.

Prin urmare, s-a constatat că încheierea atacată de către petent nu este supusă unei căi de atac, întrucât aceasta a rămas definitivă la prima instanță în raport de art. 459 alin. (7) C. proc. pen. și art. 341 alin. (8) C. proc. pen.

Împotriva încheierii nr. 6/C din 09 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, a formulat recurs petentul A., precizând că formulează recurs cu privire la excepția de neconstituționalitate din Dosarul nr. x/2021.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală la data de 03 februarie 2023, acordându-se termen aleatoriu a data de 07 februarie 2023 când s-a amânat cauza la data de 07 martie 2023 la cererea recurentului A. pentru imposibilitate de prezentare și pentru pregătirea apărării.

În motivele de recurs transmise la data de 28 februarie 2023, petentul a arătat că cererea privind excepția de neconstituționalitate cuprinde cumulativ exigentele articolului 29 aliniatele 1, 2 și 3 din Legea nr. 47/1990 a Curții Constituționale, menționate în cererea mea de sesizare a Curții. Protocolul încheiat între Instituția Prefectului și Parchetul de pe lângă judecătoria Videle prin Ordinul 450 emis de Prefect și Raportul x din 05 08 2015 sunt neconstituționale în contradictoriu cu Legea nr. 340/2004 care nu prevede competente penale pentru Instituția Prefectului, acestea nu sunt prevăzute de articolul 131 din Constituție cu privire la atribuțiile procurorului și articolul 123 aliniatul 3 care privește Atribuțiile Prefectului. Excepție de neconstituționalitate reprezintă și cooptarea unui comisar șef de politie judiciară coordonat de consilier al Instituției Prefectului care încalcă C. proc. pen. articolul 55 aliniat 6 din C. proc. pen. Lipsa de independentă a judecătorilor care n-au aplicat în spiritul legii prevederile articolelor 342 - 346 privind Camera Preliminară încălcându-se articolul 2 și 3 din Legea 303/2004. Petentul a susținut că aceste excepții de neconstituționalitate au legătură cu soluționarea cauzei când este necesar o cercetare legală atât în faza de urmărire penală, cât și a cercetării judecătorești. Petentul a arătat că excepția de neconstituționalitate nu a fost soluționată anterior de Curtea Constituțională în alta cauză. Din cuprinsul dosarelor se constata ca termenele nu au fost respectate recursurile fiind soluționate cu întârziere, fără motiv. De asemenea, nu s-a respectat articolul 97 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care prevede existenta unui dosar asociat. Petentul a arătat că în dosarele x/2021 și y/2021 au fost numiți fără cerere din partea sa de apărători din oficiu pentru asistența în excepțiile de neconstituționalitate unde nu a fost aparat sub nicio formă.

Petentul a mai arătat că în faza apelului în Dosarul nr. x/2021 a introdus din nou excepția de neconstituționalitate solicitând instanței ca, în raport cu vârsta și având grave deficiente de auz, să dispună apărător din oficiu. Petentul a arătat că apărătorul din oficiu a refuzat solicitarea sa menționată în motivele de apel, de a depune note scrise în ce privește excepția de neconstituționalitate.

Așadar, petentul a solicitat a se constata că dreptul său de proprietate prevăzut de articolul 44 din Constituție și articolul 1 Protocol 1 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a fost încălcat prin lipsa accesului liber la justiție și a unui proces echitabil prevăzut de articolul 21 din Constituție și articolul 6 al Curții Europene a drepturilor Omului. De asemenea, petentul s-a considerat discriminat în raport cu vârsta și poziția sociala, articolul 14 CEDO de parchete și instanțe judecătorești, iar soluționarea acțiunilor numai prin încheieri de ședința a determinat lipsa totală a dreptului de acces la o cale efectivă de atac.

La termenul de judecată de astăzi, 07 martie 2023, se constată că petentul a transmis cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.

În dezbateri, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere că solicitarea petentului de sesizare a Curții Constituționale a fost analizată succesiv de către instanțe.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 6/C din 09 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea nr. 6/C din 09 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, împotriva căreia s-a formulat recurs, s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarant de revizuentul A. împotriva încheierii nr. 238 din data de 06.06.2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Videle. Prin această încheiere s-a constatat că petentul a solicitat revizuirea unor încheieri prin care, în conformitate cu art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., instanța a respins ca inadmisibilă plângerea formulată împotriva ordonanțelor emise de procuror, soluție care nu vizează fondul cauzei, respectiv pronunțarea cu privire la vinovăție prin tragerea la răspundere penală. Prin urmare, s-a constatat că încheierea atacată de către petent nu este supusă unei căi de atac, întrucât aceasta a rămas definitivă la prima instanță în raport de art. 459 alin. (7) C. proc. pen. și art. 341 alin. (8) C. proc. pen. Această hotărâre este definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

Se constată că prin încheierea penală nr. 238 din camera de consiliu din data de 06.06.2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Judecătoria Videle, în temeiul art. 29 alin. (5), coroborat cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Protocolului încheiat între Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle și Instituția Prefectului, formulată de petentul A.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se observă că demersul petentului, privind cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Protocolului încheiat între Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle și Instituția Prefectului, a fost soluționat în mod definitiv prin Decizia penală nr. 2 din 14 iulie 2022 a Tribunalului Teleorman pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Astfel, în cauză, Înalta Curte constată că petentul A. a formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu vizează cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, demersul petentului fiind soluționat definitiv de tribunal, așa cum s-a menționat anterior.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 6/C din 09 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petent plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 6/C din 09 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul petent plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 martie 2023.

GGC - ED