ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 111/2022

Ședința publică din data de 23 februarie 2022

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 564/21.05.2021 a Judecătoriei Gherla, a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul A. prin care a solicitat "constatarea prescrierii răspunderii penale pentru infracțiunile de amenințare pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1857/2016 a Judecătoriei Brașov și aplicarea articolului 35 alin. (1) C. pen. și a deciziei Curții Constituționale nr. 368/2017 la pedepsele aplicate prin sentința penală" nr. 1857/2016 a Judecătoriei Brașov și înlăturarea sporului de 1/3 din pedeapsă.

Împotriva sentinței penale nr. 564 din 21.05.2021 a Judecătoriei Gherla, condamnatul A. a formulat contestație.

Prin decizia penală nr. 251/04.08.2021 a Tribunalului Cluj, în baza art. 597 și 598 rap. la art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată, contestația formulată de către condamnatul A., împotriva sentinței penale nr. 564/21.05.2021 a Judecătoriei Gherla.

Împotriva deciziei penale nr. 251/04.08.2021 a Tribunalului Cluj, la data de 08.10.2021 condamnatul A. a formulat o contestație la executare în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Totodată, condamnatul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen., mai exact a sintagmei apărare concretă și efectivă în cauză, solicitând ca instanța de judecată să constate că excepția este admisibilă și să dispună sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției.

Prin încheierea penală f. nr. din data de 11 noiembrie 2021 a Tribunalului Cluj, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul A. privind sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva încheierii penale f. nr. din data de 11 noiembrie 2021 a Tribunalului Cluj, condamnatul A. a formulat recurs.

Prin decizia penală nr. 6/R/2021 din data de 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A., împotriva încheierii penale f. nr. din data de 11 noiembrie 2021 a Tribunalului Cluj.

S-a stabilit suma de 313 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, sumă ce s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

A fost obligat condamnatul la 800 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului în această procedură.

Împotriva deciziei penale nr. 6/R/2021 din data de 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, condamnatul A. a formulat contestație în anulare.

La termenul de judecată din data de 13 ianuarie 2022, condamnatul A. a invocat excepția de neconstituționalitate, a dispozițiilor art. 426 C. proc. pen.

S-a motivat că sunt încălcări grave ale procedurii, abuz de putere, erori privind aplicarea dreptului material. În acest sens, a invocat dispozițiile art. 5, art. 11 și 2 din Constituția României, privind respectarea drepturilor procesuale și art. 6 paragraful 3 lit. c) din CEDO, și încălcarea art. 20 alin. (1) și (2) din Constituția României, care prevăd că "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile."

Prin decizia penală nr. 1 din data de 17 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 431 C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 6/R/2021 din data de 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cluj.

A fost respinsă ca inadmisibilă excepția de necontituționalitate a dispozițiilor art. 426 C. proc. pen., invocată de către contestator.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. contestatorul a fost obligat la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în contestația în anulare.

Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale Curtea de Apel Cluj a arătat că inițiatorul excepției și-a motivat în fapt contestația în anulare invocând vicierea procedurii de citare și pe imposibilitatea luării legăturii cu apărătorul din oficiu. Excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu aspectele de fapt invocate, vizând extinderea sferei de aplicare a prevederilor art. 426 C. proc. pen. și la situația încălcării grave ale procedurii, a abuzului de putere și a erorilor privind aplicarea dreptului material de către instanța de judecată.

Or, instanța a reținut că prin contestația în anulare formulată nu se invocă ca și temei de fapt o astfel de împrejurare.

Împotriva dispoziției din decizia penală nr. 1 din data de 17 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426

din C. proc. pen., condamnatul A. a formulat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2021.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 februarie 2022, concluziile părților fiind consemnate în partea introductivă a prezentei.

Cu ocazia dezbaterilor, condamnatul a susținut că dispozițiile art. 426

din C. proc. pen. sunt neconstituționale, întucât limitează cazurile în care poate fi exercitată calea de atac a contestației în anulare, legiuitorul definind restrictiv cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată.

Prin urmare s-a susținut că dispozițiile art. 426 din C. proc. pen. nu sunt în neconcordanță cu norma constituțională, întrucât între cazurile de contestație în anulare nu sunt prevăzute și încălcări ale procedurii, abuz de putere, erori de aplicare a dreptului material.

Examinând recursul declarat de condamnatul A. împotriva dispoziției din decizia penală nr. 1 din data de 17 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426

din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele următoare:

Reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiții: să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie însă să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Sub acest aspect, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când tinde la modificarea sau completarea unor dispoziții normative.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de neconstituționalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

În analiza acestor condiții, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 din Codul de procedură a fost invocată de contestator cu privire la vicierea procedurii de citare și pe imposibilitatea luării legăturii cu apărătorul din oficiu.

Autorul excepție susține că art. 426 din Codul de procedură limitează cazurile în care poate fi exercitată calea de atac a contestației în anulare și că prin nerespectarea procedurilor, s-a dat dovadă de abuz de putere și erori privind aplicarea dreptului material.

Prin recursul de față condamnatul solicită o completare a cazurile în care se poate formula contestație în anulare prin includerea:

"abuzului de putere, încălcări grave ale procedurii, erori vădite în aplicarea dreptului material sau orice alte motive puternice care decurg din interesele justiției" prin cazurile prevăzute de art. 426 Cod procedură.

Înalta Curte reamintește că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că sesizarea Curții Constituționale este admisibilă numai în măsura în care, prin excepția invocată, se solicită constatarea neconstituționalității unei prevederi dintr-o lege, iar nu și atunci când se tinde la modificarea și completarea acesteia, aspect care este de competența exclusivă a Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituția României.

Or, analizând termenii în care excepția a fost formulată, Înalta Curte apreciază că, în realitate, se tinde la extinderea, dincolo de litera și spiritul lor, a textelor de lege apreciate ca neconstituționale, ceea ce este în mod evident inadmisibil, excepția neavând legătură cu soluționarea cauzei în această etapă procesuală. Totodată, dacă s-ar proceda potrivit solicitării autorului excepției, Curtea Constituțională ar deveni legiuitor pozitiv, ceea ce este vădit inadmisibil.

Pentru considerentele expuse Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziției din decizia penală nr. 1 din data de 17 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426

din C. proc. pen.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziției din decizia penală nr. 1 din data de 17 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426

din C. proc. pen.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2022.