ÎCCJ, Decizia nr. 2/2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de 19 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul A. cu excepțiile de neconstituționalitate astfel cum au fost inserate și completate.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că în Dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, având ca obiect cererea de recurs în casație formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 444/AP din data de 2 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, a fost depusă o cerere de sesizare a Curții Constituționale. În vederea soluționării cererii formulate de către recurentul A., s-a format Dosarul asociat cu nr. x/2021

Prin cererea de sesizare a Curții Constituționale, recurentul a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 367 alin. (9) din C. proc. pen. referitoare la neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de suspendarea judecații până la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate invocate.

La termenul de judecată din data de 19 octombrie 2021, petentul A., prezent personal în fața instanței, a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 257 - 264 din Legea nr. 135/2010, precum și a prevederilor privind actele procesuale și procedurale, citarea și comunicarea actelor procedurale. De asemenea, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv excepția de neconstituționalitate privind neprevederea dreptului persoanei vătămate/justițiabilului de a beneficia de dreptul de a formula recurs la instanța imediat superioară împotriva respingerii unei excepții de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

Examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul A., Înalta Curte, secția penală, a reținut că, din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată.

În ceea ce privește primele trei condiții prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte, secția penală, a constatat că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de către petentul A. într-un dosar aflat pe rolul instanței supreme, are în vedere neconstituționalitatea unor dispoziții dintr-o lege, iar textele criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Astfel, s-a constatat că obiectul cauzei în care au fost invocate excepțiile de neconstituționalitate îl reprezintă cererea de recurs în casație formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 444/AP din data de 02 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, prin care s-a respins ca inadmisibil apelul formulat de același petent împotriva Încheierii penale nr. 36/CP pronunțate la data de 16.03.2021 de către Tribunalul Brașov.

Înalta Curte a subliniat că excepțiile de neconstituționalitate invocate nu au legătură cu fondul cauzei întrucât dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se solicită a fi constatate nu pot produce un efect real, concret, asupra cursului procesului penal în care au fost invocate și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces, în condițiile în care cauza în care au fost invocate cererile de neconstituționalitate are ca obiect cererea de recurs în casație formulată împotriva Deciziei penale nr. 444/AP din data de 02 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, iar excepțiile de neconstituționalitate invocate nu vizează calea extraordinară a recursului în casație.

Împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, a formulat recurs, în termen legal, recurentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2021. Primul termen a fost fixat, în mod aleatoriu, la data de 17 ianuarie 2022, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători reține că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe prevăzute expres de textul legislativ, respectiv:

a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

b) activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;

c) prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d) dispozițiile criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Prioritar examinării în concret a condițiilor impuse de textul constituțional, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți notează că în jurisprudența constantă a instanței supreme s-a reținut că excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României. Judecătorul cauzei nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât, verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii legale atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

După cum s-a reținut și prin încheierea recurată, în ceea ce privește primele trei condiții prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că acestea sunt îndeplinite.

Astfel, excepțiile au fost invocate de recurentul A. în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, respectiv Dosarul nr. x/2021, vizează neconstituționalitatea unor dispoziții legale în vigoare, iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, excepția trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că acesta trebuie făcut în mod concret, prin raportare la interesul specific al celui care invocă excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță.

Astfel, prin Decizia nr. 591 din data de 21 octombrie 2014, publicată în M. Of. nr. 916/16.12.2014, Curtea Constituțională a reținut că "legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului".

Totodată, instanțele judecătorești au reținut că o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau când se urmărește o modificare sau completare a actului normativ.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători reține că excepțiile de neconstituționalitate invocate de recurentul A. privesc dispozițiile art. 367 alin. (9) din C. proc. pen. referitor la neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de suspendarea judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate, art. 257 - 267 din C. proc. pen. referitoare la citarea și comunicarea actelor de procedură și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României, referitor la neprevederea dreptului persoanei vătămate/justițiabilului de a beneficia de dreptul de a formula recurs la instanța imediat superioară împotriva respingerii excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, sau din alte motive, după comunicarea încheierii de respingere motivată, persoanei sau reprezentantului legal, iar nu în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Se constată că excepțiile au fost ridicate în Dosarul nr. x/2021, având ca obiect recursului în casație declarat împotriva Deciziei penale nr. 444/AP din data de 2 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Completul de 5 Judecători al instanței supreme apreciază că aspectele invocate de recurent în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale fac referire la neconstituționalitatea unor dispoziții din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, precum și a dispozițiilor art. 257 - 264 și art. 367 alin. (9) din C. proc. pen. care nu au aplicabilitate și nici relevanță în ceea ce privește soluția ce poate fi pronunțată în calea extraordinară de atac a recursului în casație formulat de către recurent.

Referitor la examenul legăturii excepțiilor formulate cu soluționarea cauzei, analizată din perspectiva argumentelor învederate de recurentul A., se constată că prevederile legale a căror constituționalitate se contestă nu influențează în niciun mod soluționarea cererii de recurs în casație formulate în cauză.

Așadar, având în vedere că dispozițiile legale pretins neconstituționale nu prezintă relevanță în soluționarea respectivei căi de atac, nefiind de natură a produce un efect concret în judecarea recursului în casație formulat împotriva Deciziei penale nr. 444/AP din data de 2 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că, în mod corect, prin încheierea din 19 octombrie 2021, s-a apreciat că nu se impune sesizarea instanței de contencios constituțional.

Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că argumentele susținute de recurentul A. nu reprezintă, în realitate, critici de neconstituționalitate apte să provoace un examen al conformității normei legale cu legea fundamentală.

Se constată că, în cauză, criticile formulate de recurentul A. cu privire la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 tind la modificarea acestora, în sensul ca termenul de 48 de ore în care se poate exercita calea ordinară de atac a recursului să înceapă să curgă din momentul comunicării încheierii, iar nu din momentul pronunțării, așa cum prevede norma constituțională.

Totodată, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 367 alin. (9) din C. proc. pen., se constată că recurentul urmărește modificarea acestora, în sensul prevederii exprese a suspendării judecării cauzei până la soluționarea, de către Curtea Constituțională, a excepției de neconstituționalitate invocate.

Or, premisa sesizării instanței constituționale o constituie constatarea, printre altele, că prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepția urmărește, în mod real și efectiv, să obțină concursul Curții, în considerarea și în limitele stricte ale competenței sale constituționale.

O atare premisă nu este realizată atunci când, așa cum se constată în speță, autorul excepției nu tinde la declanșarea unui mecanism de cenzurare implicită, pe calea excepției de neconstituționalitate, a concordanței dintre o normă legală și exigențele Constituției României, ci, în realitate, dorește modificarea și completarea dispozițiilor pretins neconstituționale, ceea ce ar transforma Curtea Constituțională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituție și nici de legea organică de organizare și funcționare, în raport cu art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit căruia "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

De altfel, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv, ceea ce înseamnă că nu se poate substitui legiuitorului, întrucât ar contraveni prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării" (Decizia nr. 136 din data de 03 martie 2021 publicată în M. Of. nr. 494/12.05.2021).

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 19 octombrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2022.

GGC - NN