ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 814/2023

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 109/C din 09 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2023, printre altele, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea contestatorului A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 154 din C. pen.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță, analizând dispozițiile legale invocate, obiectul cauzei, precum și împrejurarea că în primă instanță contestația la executare a fost respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., Curtea constată că dintre cerințele enumerate de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu este îndeplinită cea referitoare existența unei legături între norma invocată ca fiind neconstituțională și soluționarea cauzei.

Referitor la condiția care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei, Înalta Curte a statuat că, această condiție impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, cererea trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice în cauză. Examinarea acestor aspecte presupune stabilirea existenței unui interes procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, incidența acestuia apreciindu-se din perspectiva relevanței și pertinenței asupra soluționării cauzei.

"Legătura cu cauza" presupune că decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Aceasta presupune, pe de o parte, existența unei legături directe dintre norma contestată și soluția ce se va pronunța în cauza pendinte, iar, pe de altă parte, rolul concret pe care decizia din contencios constituțional îl va avea în proces, aceasta trebuind să producă efecte materiale asupra conținutului deciziei judecătorului.

Contestatorul A. a precizat în cadrul cererii sale că invocă neconstituționalitatea dispozițiilor art. 154 din C. pen. în raport cu dispozițiile art. 148 din Constituția României. Astfel cum s-a arătat anterior, contestația la executare nu constituie cadrul necesar pentru a analiza prescripția răspunderii penale și implicit întreruperea prescripției, această cauză de încetarea a procesului penal putând fi invocată doar pe calea contestației în anulare.

Împotriva dispoziției cuprinse în Decizia penală nr. 109/C din 09 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2023, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 154 din C. pen., recurentul A. a formulat recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că excepția de neconstituționalitate trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Se constată, așadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituționalitate, în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.

Drept urmare, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiție și, pe cale de consecință, un control de pertinență al instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluționarea cauzei.

Cu referire la condiția de admisibilitate, privind legătura cu soluționarea cauzei, aceasta privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, condiție care nu poate însă să determine, doar prin ea însăși, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerințelor prevăzute de lege, sesizarea Curții Constituționale.

Prin sintagma "să aibă legătură cu soluționarea cauzei" se înțelege că o normă legală are legătură cu soluționarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată și aplicată depinde hotărârea ce se va pronunța, fiind esențială pentru rezolvarea respectivei pricini.

Instrumentul excepției de neconstituționalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părților pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituționalitate a acelor prevederi legale care au rol hotărâtor asupra modului de soluționare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziții legale ce poate fi incidentă în desfășurarea unui proces penal, fără a influența însă modul de rezolvare a acestuia.

Recurentul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 154 din C. pen. în contestația la executare promovată.

Prin Sentința penală nr. 151/07.07.2023 pronunțată de Tribunalul Brașov, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de către petentul condamnat A., având în vedere că acesta a introdus anterior pe rolul Tribunalului Brașov multiple cereri de aceeași natură și cu același obiect (x/2018, x/2019, x/2019, x/2019, x/2020, x/2020*, x/2021 și x/2022).

Prin Decizia penală nr. 109/C din 09 noiembrie 2023, Curtea de Apel Brașov, secția penală a respins, ca nefondată, contestația acestuia, reținând dispozițiile art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., potrivit cărora, sunt inadmisibile cererile ulterioare de contestație la executare dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări. În acest sens, a reținut că, persoana condamnată A. a invocat prescripția răspunderii penale în cauzele nr. x/2018, y/2019*, y/2019, y/2019, y/2020, y/2020*, y/2021 și y/2022, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., motivele fiind de fiecare dată aceleași.

Relativ la dispozițiile art. 154 din C. pen., Înalta Curte apreciază că nu există un interes procesual real al recurentul A., în condițiile în care contestația la executare a fost respinsă ca inadmisibilă, iar soluția ar fi aceeași și în ipoteza în care excepția de neconstituționalitate ar fi soluționată în sensul dorit de acesta.

Interesul trebuie să stea la baza oricărei cereri în justiție și trebuie justificat de partea care a formulat cererea, în cazul de față excepția de neconstituționalitate a art. 154 din C. pen., prin raportare la dispozițiilor constituționale pretins încălcate.

Or, nu este îndeplinită condiția privind efectul real, concret pe care admiterea excepției de neconstituționalitate l-ar putea produce asupra soluției date în contestația la executare și nu ar conduce la remedierea situației juridice a recurentului prin soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției cuprinse în Decizia penală nr. 109/C din 09 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2023, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 154 din C. pen.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției cuprinse în Decizia penală nr. 109/C din 09 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2023, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 154 din C. pen.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 decembrie 2023.

GGC - OB