ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 386/2024

Ședința publică din data de 21 mai 2024

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 08 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurenta inculpată A., privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Pentru a dispune în acest sens, Înalta Curte a reținut că inculpata A. a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. apreciind că încalcă dispozițiile art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 23 alin. (12) și art. 24 alin. (1) din Constituția României apreciind că modul în care a fost reglementat textul de lege criticat este defectuos, de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil, dreptul la liberul acces la justiție, dreptul la apărare și egalității cetățenilor în fața legii.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte a constatat că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume: excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă; excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte a reținut că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de către recurenta A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, are în vedere neconstituționalitatea art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., iar textul de lege criticat nu au fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale în raport cu criticile formulate.

Referitor la condiția privind legătura normelor legale ce fac obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Legătură dintre norma ce face obiectul excepției și soluționarea cauzei este o condiție de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale. Această condiție presupune că norma invocată orientează soluția.

Prin decizia nr. 73/Ap din 25 ianuarie 2024, Curtea de Apel Brașov, a respins, ca nefondat, apelul formulat de către contestatoarea A. împotriva sentinței penale nr. 1748 din 16.11.2023, pronunțate de Judecătoria Brașov, în dosarul penal nr. x/2023, prin care prima instanță a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoare cu privire la sentința penală nr. 1084/06.06.2019 a Judecătoriei Brașov pronunțată în dosarul nr. x/2016.

În acest context, Înalta Curte a apreciat că recurenta a formulat calea extraordinară de atac a recursului în casație împotriva unei decizii prin care a fost respinsă în mod definitiv contestația în anulare formulată de aceasta, deci fără a se reforma soluția acțiunii penale, invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În raport de faptul că recurenta a formulat recurs în casație împotriva unei decizii ce nu a soluționat fondul cauzei, ci prin care s-a verificat îndeplinirea condițiilor de formă impuse de art. 426 din Codul de procedură, Înalta Curte a constatat că pronunțarea instanței de contencios constituțional asupra textului de lege în discuție nu poate avea un efect real asupra soluției cauzei.

În acest context, a reamintit că în jurisprudența instanței de contencios constituțional în mod constant s-a reținut că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă (Decizia Curții Constituționale nr. 372 din 5 iulie 2022, par. 20).

Conchizând, Înalta Curte a constatat că dispozițiile legale criticate nu au legătura cu soluționarea cauzei, nefiind susceptibile de a avea un efect real asupra soluției în cauză în condițiile în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acțiunii penale.

Examinând recursul formulat de recurenta inculpată A. împotriva încheierii din data de 08 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte amintește că excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituție, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale.

În acest caz, sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, căci Legea nr. 47/1992 stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția, posibilitatea de a controla constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate (în acest sens, și Decizia nr. 3991/9.11.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În analiza condițiilor enumerate anterior, Înalta Curte constată că primele trei condiții sunt îndeplinite, respectiv excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. a fost invocată de recurenta inculpată A. într-o cauză având ca obiect recurs în casație, fără ca textul legal să fi fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții.

Referitor însă la ultima condiție enumerată, Înalta Curte constată că excepția neconstituționalității art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., nu are vreun efect asupra soluționării cererii de recurs în casație în care a fost invocată.

Astfel, în cauză, prin decizia nr. 73/Ap din 25 ianuarie 2024, Curtea de Apel Brașov, a respins, ca nefondat, apelul formulat de către contestatoarea A. împotriva sentinței penale nr. 1748 din 16.11.2023, pronunțate de Judecătoria Brașov, în dosarul penal nr. x/2023, prin care prima instanță a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoare cu privire la sentința penală nr. 1084/06.06.2019 a Judecătoriei Brașov pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză recurenta inculpată a înțeles să solicite sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. într-o cale de atac extraordinară inadmisibilă ab initio, dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate nedeterminând ele însele inadmisibilitatea căii de atac în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.

Sub acest aspect, se reține că, în jurisprudența instanței de contencios constituțional în mod constant s-a reținut că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția.

În consecință, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate invocată, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. (Decizia Curții Constituționale nr. 372/2022, publicată în M. Of. nr. 1179 din 08 decembrie 2022).

În acest context, Înalta Curte constată că în cauza având ca obiect cererea de recurs în casație, recurenta a formulat calea extraordinară de atac a recursului în casație împotriva unei decizii prin care a fost respinsă în mod definitiv contestația în anulare formulată de aceasta, deci fără a se reforma soluția acțiunii penale, invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În raport de faptul că recurenta a formulat recurs în casație împotriva unei decizii ce nu a soluționat fondul cauzei, ci prin care s-a verificat îndeplinirea condițiilor de formă impuse de art. 426 din Codul de procedură, Înalta Curte apreciază că și în situația în care s-ar admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională, aceasta nu va putea să producă un efect real, concret, asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. nu îndeplinește una din condițiile cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și anume, nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpata A. împotriva încheierii din data de 08 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2023.

Va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpata A. împotriva încheierii din data de 08 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2024.