ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 811/2023

Ședința publică din data de 06 decembrie 2023

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023 s-a respins ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul A. cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 578, art. 598 și art. 601 din C. proc. pen.

În considerentele încheierii atacate prima instanță a reținut, în esență, că excepția a fost invocată de contestatorul A. într-un dosar aflat pe rolul instanței de judecată și are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 578, art. 598 și art. 601 din C. proc. pen.

Înalta Curte a constatat că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces. Examinarea acestor aspecte presupune stabilirea existenței unui interes procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, incidența acestuia apreciindu-se din perspectiva relevanței și pertinenței asupra soluționării cauzei. Drept urmare, condiția legăturii cu fondul cauzei nu trebuie analizată în general, ci concret, în funcție de incidența prevederilor a căror constituționalitate se contestă asupra soluționării cauzei.

Astfel, Înalta Curte a constatat că A. a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 322 din 13 septembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 158 din 14 aprilie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022. A fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În ceea ce privește art. 578 C. proc. pen., Înalta Curtea a constatat că dispozițiile vizează modalitatea de executare a cheltuielilor judiciare prin trimiterea unui extras din dispozitiv, astfel că textul de lege nu are legătură cu soluționarea contestației la executare ce vizează modul de stabilire a cuantumului cheltuielilor judiciare.

Referitor la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 601 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora contestația împotriva executării amenzilor judiciare se soluționează de către instanța care le-a pus în executare.

Cu privire la art. 598 C. proc. pen., contestatorul în susținerea excepției s-a raportat la art. 1, 20 și 56 din Constituția României, considerând că era necesară atașarea dosarului instanței în care s-au stabilit creanțele pretinse justițiabilului pentru a se putea verifica existența dovezilor efectuării acestora, respectiv a bonurilor, chitanțelor, facturilor, normativelor etc și dacă au fost cunoscute de părți și de procurorul de ședință.

Raportat la aceste considerente, s-a apreciat că, acesta nu a formulat absolut nicio critică de neconstituționalitate a textului de lege, ci a reluat argumentele invocate în contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 322 din 13 septembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022, susținând că aceasta reprezintă o împiedicare la executarea hotărârii.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal a formulat recurs recurentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală la data 20 noiembrie 2023, fiind stabilit termen în cauză la data de 6 decembrie 2023, cu citarea părților.

Recurentul A. a solicitat admiterea recursului prin desființarea sentinței nr. 581 din 24.10.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023, și a încheierii din data de 21.10.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023, și, rejudecarea contestației de către un complet de judecată legal învestit.

Față de aceste considerente, a apreciat că, în cauză, sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate invocate (prevăzute de art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992) motiv pentru care a solicitat admiterea recursului și, în consecință, să se dispună sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției invocate.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază recursul declarat de recurentul A. ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Sub acest aspect, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când tinde la modificarea sau completarea unor dispoziții normative.

Înalta Curte constată că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că excepția de neconstituționalitate trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a reținut că, potrivit jurisprudenței sale, "legătura cu soluționarea cauzei", în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului". (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014).

Referitor la această problematică, Curtea Constituțională a arătat că, în esență, "condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. Cu alte cuvinte, excepția de neconstituționalitate trebuie să fie realmente utilă părților care au invocat-o pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată." (a se vedea Decizia nr. 360 din 08 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1017 din 19 octombrie 2022).

Ca atare, Înalta Curte constată că decizia Curții Constituționale asupra excepției invocate nu ar fi de natură să producă vreun efect concret în cauză, astfel că nu sunt întrunite toate cerințele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, calea de atac urmând a fi respinsă ca atare.

Soluția se înscrie într-o logică firească, pentru că altfel sesizarea Curții Constituționale ar fi de prisos, întrucât instanța de contencios constituțional ar constata, la rândul său, neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate și ar respinge excepția ca inadmisibilă, fără a mai proceda la verificarea temeiniciei acesteia.

Din această perspectivă, făcând o analiză a dispozițiilor legale criticate prin raportare la prezenta cauză, se apreciază că sunt întrunite trei din cele patru condiții, întrucât excepția a fost invocată de recurentul inculpat A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți în calea de atac a contestației la executare împotriva sentinței penale nr. 322 din 13 septembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022, și are în vedere neconstituționalitatea prevederilor art. 578, art. 598 și art. 601 din C. proc. pen., texte de lege care nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a instanței de contencios constituțional.

Or, în speță, se constată că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 578, art. 598 și art. 601 din C. proc. pen., invocată în faza contestației la executare, având doar o legătură formală cu soluționarea cauzei, în concret, a constatat că instituția care reglementează amenzile judiciare nu are legătură cu obiectul prezentei cauze, întrucât contestatorului nu i s-a aplicat nicio amendă judiciară prin hotărârea împotriva căreia a formulat contestație la executare (sentința penală nr. 322 din 13 septembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022).

Înalta Curte constată că, prin excepția invocată, nu se formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci se susțin aspecte care țin de modificarea legislativă a unui text de lege pe care autorul excepției îl contestă, atribut care revine doar puterii legislative, nu și Curții Constituționale, care nu poate modifica, adăuga sau abroga prevederi legale.

Totodată, se observă că invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 578, art. 598 și art. 601 din C. proc. pen. nu este justificată prin existența interesului specific al celui ce invocă excepția, relevanței și înrâuririi pe care dispozițiile legale ar putea să le aibă în speță, inculpatul invocând practic modul de stabilire a cheltuielilor judiciare, aspect care amplifică concluzia legăturii formale cu soluționarea contestației la executare.

În consecință, Înalta Curte, constatând că recurentul A. nu a folosit remediul procedural al excepției de neconstituționalitate în scopul și finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 24 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 24 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 decembrie 2023.