ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 813/2023

Ședința publică din data de 06 decembrie 2023

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 21 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de părțile civile S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 436 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a constatat că analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992, republicată, nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv, pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

În ceea ce privește existența unei legături efective între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, prin decizia nr. 443/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală (nepublicată) s-au reținut următoarele: "Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014)."

Înalta Curte constată că aceasta condiție nu este îndeplinită în speță, întrucât, chiar și în condițiile în care Curtea Constituțională ar constata neconstituționalitatea textului și, pe cale de consecință, părțile civile ar putea invoca cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., această împrejurare nu ar conduce la admisibilitatea recursului în casație, deoarece criticile formulate nu pot fi circumscrise acestor dispoziții legale.

Astfel, părțile civile au susținut că, în mod greșit, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatei, întrucât aceasta a încercat zădărnicirea aflării adevărului în cauză și tragerii sale la răspundere penală, fiind încălcate dispozițiile art. 91 alin. (3) lit. c) din C. pen.

Este adevărat că textul prevede că nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, însă se constată că ambele instanțe au reținut că inculpata a recunoscut comiterea infracțiunii (cauza judecându-se în procedura simplificată) și că "a colaborat deplin cu organele de poliție, oferind informații utile pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, recunoscând și participarea sa în activități ilicite pentru care nu se efectuau, la data declarației, cercetări penale".

Rezultă, așadar, că doar aparent motivul formulat de recurente ar privi un aspect de nelegalitate, deoarece, în realitate, părțile civile critică chiar aspectele reținute de instanțele de fond și de apel cu privire la comportamentul procesual al inculpatei, dorind să se rețină, în calea de atac a recursului în casație, că aceasta a încercat zădărnicirea aflării adevărului în cauză și tragerii sale la răspundere penală.

Ca atare, este evident că, și în condițiile în care nu ar fi existat limitarea reglementată de actuala formă a art. 436 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., cererea de recurs în casație formulată de recurentele părți civile era inadmisibilă, motivul invocat de acestea neputând fi circumscris cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Împotriva încheierii din data de 21 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, părțile civile S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. au formulat recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că excepția de neconstituționalitate trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Se constată, așadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituționalitate, în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.

Drept urmare, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiție și, pe cale de consecință, un control de pertinență al instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluționarea cauzei.

Cu referire la condiția de admisibilitate, privind legătura cu soluționarea cauzei, aceasta privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, condiție care nu poate însă să determine, doar prin ea însăși, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerințelor prevăzute de lege, sesizarea Curții Constituționale.

Prin sintagma "să aibă legătură cu soluționarea cauzei" se înțelege că o normă legală are legătură cu soluționarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată și aplicată depinde hotărârea ce se va pronunța, fiind esențială pentru rezolvarea respectivei pricini.

Instrumentul excepției de neconstituționalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părților pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituționalitate a acelor prevederi legale care au rol hotărâtor asupra modului de soluționare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziții legale ce poate fi incidentă în desfășurarea unui proces penal, fără a influența însă modul de rezolvare a acestuia.

Părțile civile S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 436 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Prin încheierea nr. 776/RC din data de 21 noiembrie 2023, Înalta Curte de casație și Justiție, secția penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de părțile civile S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 1113/A din 26 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020.

Relativ la dispozițiile art. 436 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu există un interes procesual real al părților civile S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., în condițiile în care recursul în casație a fost respins, ca inadmisibil, iar soluția ar fi aceeași și în ipoteza în care excepția de neconstituționalitate ar fi soluționată în sensul dorit de acestea.

Interesul trebuie să stea la baza oricărei cereri în justiție și trebuie justificat de partea care a formulat cererea, în cazul de față excepția de neconstituționalitate a art. 436 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., prin raportare la dispozițiilor constituționale pretins încălcate.

Or, nu este îndeplinită condiția privind efectul real, concret pe care admiterea excepției de neconstituționalitate l-ar putea produce asupra soluției date în recursul în casație, astfel că, în mod corect, prima instanță a reținut că nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei.

De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a constatat că restrângerea de către legiuitor a titularilor dreptului de a formula cerere de recurs în casație la cei prevăzuți la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen. și a hotărârilor ce pot fi supuse casării la cele prevăzute la art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. este justificată de finalitatea instituției analizate, aceea de verificare a conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, și de natura acesteia, cea de cale extraordinară de atac. Aceasta nu creează discriminare între titularii dreptului de a promova recurs în casație și ceilalți participanți la procesul penal, întrucât aceștia din urmă se află, din această perspectivă, într-o situație juridică diferită, eventualele lor interese procesuale putând fi valorificate doar în condițiile permise de lege (deciziile CCR nr.:424/2015 CCR, 490/2016, 215/2019).

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de părțile civile S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. împotriva încheierii din data de 21 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentele părți civile la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de părțile civile S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. împotriva încheierii din data de 21 noiembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentele părți civile la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 decembrie 2023.