ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 632/2022

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra cauzei penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 9 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a Penală în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. formulată de inculpatul A..

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Inculpatul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., solicitând să se constate admisibilitatea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (2) si (3) din Legea nr. 47/1992 și să se dispună prin încheiere sesizarea Curții Constituționale a României, apreciind că, prin Decizia nr. 297/26. IV.2018 a Curții Constituționale a României, a fost admisă excepția de neconstituționalitate, constatându-se că este neconstituțională soluția legislativă care prevede întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155, alin. (1) din C. pen.. Inculpatul a considerat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. și-au încetat efectele juridice și au devenit neconstituționale, în integralitatea lor, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor legale, nefiind posibilă aplicarea soluției legislative anterioare, abrogată, prevăzută la art. 123 alin. (1) din vechiul C. pen.

Având în vedere aspectele menționate anterior, Curtea a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., cuprinsă în încheierea din data de 9 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a Penală în dosarul nr. x/2016, recurentul A., prin apărător ales a declarat recurs.

Prin motivele de recurs formulate în scris, recurentul inculpat a susținut, în esență, că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată, inclusiv cea reglementată de alin. (3) a textului de lege, constând în aceea că prevederile criticate să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a instanței de contencios constituțional.

A mai arătat că, prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, s-a constatat doar că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională, așa încât restul textului de lege este în vigoare și la acest moment și, ca urmare, poate forma obiectul verificării de constituționalitate pe calea unei alte excepții.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege [...] în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia și dispoziția nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții.

Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul A. întrunește doar condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar nu și pe cea de la alin. (3) al acestui text de lege, întrucât prevederile art. 155 alin. (1) din C. pen., care fac obiectul excepției, au fost declarate neconstituționale.

Astfel, prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018, Curtea Constituțională a stabilit că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Prin cererea formulată în fața Curții de Apel București, inculpatul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., în ceea ce privește sintagma "cursul prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", apreciind că, în interpretarea dată de practica judiciară, în sensul că s-ar completa cu soluția legislativă prevăzută de art. 123 alin. (1) din C. pen. (1969), acestea contravin prevederilor art. 61 alin. (1), art. 146 lit. d) și, respectiv, art. 23 alin. (12) coroborat cu art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituția României, întrucât nu răspund condițiilor de previzibilitate impuse cu titlu imperativ de legea fundamentală de vreme ce nu reglementează expres cazurile în care poate interveni întreruperea prescripției răspunderii penale.

Or, aceste aspecte au fost avute în vedere de Curtea Constituțională la pronunțarea Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, regăsindu-se printre argumentele ce au determinat declararea, ca neconstituțională, a soluției legislative care prevedea întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură" din cuprinsul art. 155 alin. (1) din C. pen.

Astfel, în considerentele deciziei anterior menționate, instanța de contencios constituțional a reținut următoarele:

"Întreruperea cursului termenului de prescripție a răspunderii penale devine eficientă, producându-și efectele, într-o manieră completă, doar în condițiile existenței unor pârghii legale de încunoștințare a persoanei în cauză cu privire la începerea unui nou termen de prescripție. Or, o astfel de procedură de aducere la cunoștință poate consta tocmai în comunicarea acelor acte efectuate în cauză, ce au ca efect curgerea unui nou termen de prescripție a răspunderii penale" (parag. 24).

"Având în vedere aceste considerente, se impune a fi garantat caracterul previzibil al efectelor dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. asupra persoanei care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, inclusiv prin asigurarea posibilității acesteia de a cunoaște aspectul intervenirii întreruperii cursului prescripției răspunderii penale și al începerii cursului unui nou termen de prescripție. De altfel, data efectuării unui act de procedură ce produce efectul anterior menționat este și data de la care începe să curgă și poate fi calculat noul termen de prescripție. A accepta soluția contrară înseamnă a crea, cu ocazia efectuării unor acte procedurale care nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului și care au ca efect întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, pentru persoana în cauză o stare de incertitudine perpetuă, dată de imposibilitatea unei aprecieri rezonabile a intervalului de timp în care poate fi trasă la răspundere penală pentru faptele comise, incertitudine ce poate dura până la împlinirea termenului prescripției speciale, prevăzut la art. 155 alin. (4) din C. pen.." (paragr. 28).

"Curtea constată că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. instituie o soluție legislativă de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situație juridică incertă referitoare la condițiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârșite" (paragr. 30).

"(. . . . . . . . . . . . .) Curtea reține că prevederile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt lipsite de previzibilitate și, totodată, contrare principiului legalității incriminării, întrucât sintagma "oricărui act de procedură" din cuprinsul acestora are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale" (paragr. 31).

"Având în vedere considerentele mai sus arătate, Curtea constată că soluția legislativă anterioară, prevăzută la art. 123 alin. (1) din C. pen. din 1969, îndeplinea condițiile de previzibilitate impuse prin dispozițiile constituționale analizate în prezenta cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripției răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat" (paragr. 34).

Prin urmare, întrucât Decizia nr. 297/2018 este o decizie de admitere și de constatare a textului art. 155 alin. (1) din C. pen. ca fiind neconstituțional într-o anumită interpretare, având în vedere și faptul că una dintre condițiile prevăzute de lege pentru ca cererea de sesizare a Curții Constituționale să fie admisibilă este ca excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, Înalta Curte reține că o nouă sesizare a instanței de contencios constituțional, cu o nouă excepție de neconstituționalitate, vizând același text de lege sau părți din același text de lege nu este posibilă, excedând cadrului legal învederat.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în considerentele deciziei nr. 5 din 21 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 15 mai 2019, prin care au fost respinse, ca inadmisibile, sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori prin care se solicitau pronunțarea unei hotărâri prealabile referitoare la instituția prescripției răspunderii penale, a reținut că: [...] nici prima și nici dea de-a doua întrebare din dispozitivul încheierilor de sesizare nu ridică veritabile chestiuni de drept.

În privința efectelor Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 sub aspectul aplicării ei în timp, soluția se regăsește în jurisprundeța Curții Constituționale (Decizia nr. 51/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia nr. 190 din 14 martie 2016; Decizia nr. 126/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016; Decizia nr. 651/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 20 decembrie 2018 și a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (Decizia nr. 21/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 829 din 13 noiembrie 2014). Or, în aceste condiții, a solicita instanței supreme clarificări suplimentare cu privire la aspectele învederate în conținutul celor două sesizări, echivalează cu o nesocotire a plenitudinii de jurisdicție a Curții Constituționale în domeniul controlului de neconstituționalitate".

Față de cele menționate, Înalta Curte constată criticile formulate de recurentul inculpat A., ca fiind nefondate.

În acest context, Înalta Curte, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr. 807 din 3 decembrie 2010, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., cuprinse în încheierea din data de 09 martie 2022 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016 .

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., cuprinse în încheierea din data de 09 martie 2022 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016 .

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13 octombrie 2022.