ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 86/2024

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului formulat de recurentul A., reține următoarele:

Prin decizia penală nr. 1898/A din data 21 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-revizuent A. împotriva sentinței penale nr. 216/10.05.2023, pronunțate de Judecătoria Roșiori de Vede, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea apelului.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent, în cuantum de 942 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 29 alin. (5) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, în interpretarea indicată de revizuentul A..

Pentru a dispune astfel, prin sentința penală nr. 216 din data de 10.05.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Roșiorii de Vede a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu privire la sentințele penale nr. 140/22.06.2016, pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în dosarul nr. x/2015, modificată prin decizia nr. 569A/12.04.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, sentința penală nr. 141/22.06.2016, pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia nr. 1791/A/05.12.2016, pronunțată de Curtea de Apel București și sentința penală nr. 195/25.07.2017, pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia nr. 37/21.09.2017, pronunțată de Tribunalul Teleorman.

Împotriva acestei soluții a formulat apel revizuentul A..

A fost invocat cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. potrivit căruia "revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".

În speța de față, Curtea a apreciat că decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018) și decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022) au fost publicate în Monitorul Oficial după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, însă nu au fost invocate în cauzele a căror revizuire s-a cerut (2413/292/2017, 1274/292/2015 și 315/292/2015).

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de către revizuentul A., Curtea a constatat că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate privind faptul că "excepția vizează prevederi legale ce nu au constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. S-au avut în vedere deciziile nr. 297/26.04.2018 și nr. 358/26.05.2022 pronunțate de Curtea Constituțională cu privire la dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen.

Astfel, prin decizia nr. 297/26.04.2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză, este neconstituțională, întrucât aceste dispoziții legale sunt lipsite de previzibilitate, fiind de natură să creeze persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situație juridică incertă referitoare la condițiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârșite, întrucât sintagma are în vedere și acte care nu sunt supuse comunicării acestuia.

Ulterior, prin Decizia nr. 358/26.05.2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., sunt neconstituționale în ansamblul lor.

Drept urmare, Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale în sensul solicitat, motiv pentru care, în temeiul art. 29 alin. (5) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, în interpretarea indicată de revizuentul A..

Împotriva dispoziției din cuprinsul deciziei penale nr. 1898/A din data 21 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, privind cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, a formulat recurs revizuentul A..

Prin motivele de recurs formulate în scris, recurentul inculpat a susținut, în esență, că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009.

A mai arătat că rațiunea care a stat la baza pronunțării deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigențele constituționale. Astfel, s-a considerat că termenele de prescripție general reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale.

Față de dispozițiile deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, s-a apreciat că norma penală nu mai prevede nicio modalitate de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale.

Prin urmare, s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale privind pronunțarea unei decizii cu privire la neconstituționalitatea art. 155 alin. (1) din C. pen. de la intrarea acestuia în vigoare, respectiv de la 01.02.2014 și până la modificarea legislativă a acestui articol.

Examinând recursul declarat de revizuentul A., în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În aplicarea acestui text de lege, instanța de judecată realizează o verificare sub aspectul realizării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care nu a mai fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Așadar, textul de lege impune condiția ca pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale să nu poată face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În ceea ce privește condiția de admisibilitate privind faptul că "excepția vizează prevederi legale ce nu au constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, în acord cu instanța de fond se constată că această condiție nu este îndeplinită întrucât cu privire la dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., Curtea Constituțională a pronunțat decizia nr. 297/26.04.2018 prin care s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză" este neconstituțională, întrucât aceste dispoziții legale sunt lipsite de previzibilitate, fiind de natura a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situație juridica incertă referitoare la condițiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârșite, întrucât sintagma are în vedere și acte care nu sunt supuse comunicării acestuia.

De asemenea, ulterior, prin Decizia nr. 358/26.05.2022, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale în ansamblul lor.

Așadar, întrucât deciziile pronunțate de instanța de contencios constitutional au constat textul art. 155 alin. (1) din C. pen. ca fiind neconstituțional într-o anumită interpretare, având în vedere și faptul că una dintre condițiile prevăzute de lege pentru ca cererea de sesizare a Curții Constituționale să fie admisibilă este ca excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, Înalta Curte reține că o nouă sesizare a instanței de contencios constituțional, cu excepția de neconstituționalitate a art. 155 alin. (1) din C. pen., declarant neconstituțional, excedează cadrului legal învederat.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuentul A. împotriva dispoziției din cuprinsul deciziei penale nr. 1898/A din data 21 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, privind cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009.

Totodată, față de culpa procesuală a recurentului, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuentul A. împotriva dispoziției din cuprinsul deciziei penale nr. 1898/A din data 21 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, privind cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2024.