ÎCCJ, Decizia nr. 20/2024

Ședința publică din data de 17 iunie 2024

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin deciziei nr. 124/A din data de 16 aprilie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 1572/A din 06 decembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023. A fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut, în esență, că, prin decizia penală nr. 1572/A din 06 decembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul revizuent A. împotriva sentinței penale nr. 18/CC din 26 septembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. x/2023 și a fost menținută sentința penală atacată.

Curtea de Apel București a constatat că, prin sentința penală nr. 18 din 26 septembrie 2023, Tribunalul Călărași, secția penală, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) și b) din C. proc. pen., formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 66 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, definitivă prin decizia penală nr. 3920 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Tribunalul Călărași reținut că, prin cererea înregistrată la data de 20.03.2023, sub nr. x/2023, persoana condamnată A. a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat, în esență, să se dispună redeschiderea, reanchetarea și revizuirea dosarului nr. x/2009, în care a fost condamnat pentru o pretinsă faptă de omor, pe care nu a comis-o.

Petentul revizuent și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. proc. pen. și a susținut, în motivarea cererii, faptul că în concluziile raportului de expertiză medico-legală pe care s-a întemeiat hotărârea de condamnare se arată că leziunile traumatice se puteau produce prin lovire cu și de corp dur, fără să se precizeze care leziuni s-au produs prin lovire cu un corp dur și care de un corp dur, medicul legist având această obligație, aceste aspecte fiind esențiale pentru a se concluziona dacă leziunile traumatice generatoare "tertiar" a decesului mamei sale s-au produs din cauza lovirii acesteia cu palma sau din cauza căderii, lovirii de un corp dur. Totodată, a precizat că medicul legist avea obligația să consemneze data la care s-au putut produce leziunile de lovire cu un corp dur, respectiv de un corp dur, întrucât în raport cu datele respective urma să se stabilească de cine au fost provocate respectivele leziuni, respectiv modul în care s-au putut produce leziunile prin lovire de un corp dur. A precizat că nu este lipsit de relevanță sub aspectul colecțiilor hematice extra și subdurale faptul că mama sa, B., a suferit înainte de venirea sa în țară (cu mai mult de un an înainte de data decesului) un AVC, care îndeobște generează colectii hematice, mai bine zis cheaguri de sânge extra și subdural.

A susținut că pentru stabilirea situației de fapt de către organele judiciare, trebuia să se solicite actele medicale de la internarea mamei sale pentru AVC.

A mai arătat petentul că hotărârea de condamnare s-a bazat în mod esențial pe opinia consemnată în raportul medico legal a medicului legist, astfel că sunt incidente în cauza prevederile art. 453 alin. (1) din C. proc. pen., coroborat cu art. 454 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul că, față de autorul expertizei medico-legale s-a dispus clasarea pe motiv că s-a împlinit termenul de prescriptie a răspunderii penale. astfel că dovada cazului de revizuire se poate face conform prevederilor menționate anterior, prin orice mijloc de probă.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de revizientul A., instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 66 din 30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în dosarul nr. x/2009 modificată prin decizia penală nr. 179/A din 20.08.2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă conform deciziei penale nr. 3920/25.11.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) și d) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969. În fapt, s-a reținut că inculpatul A., la data de 12.07.2008, a aplicat mamei sale B., imobilizată la pat, multiple lovituri cu pumnii și picioarele, provocându-i leziuni ce i-au determinat decesul, survenit la data de 24.07.2008.

În cauză, prin raportare la condițiile enumerate de art. 459 alin. (3) C. proc. pen.., instanța a constatat următoarele: (1) cererea de revizuire a fost formulată în termenul prevăzut de lege, în condițiile în care cererea în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată, conform art. 457 alin. (1) teza I C. proc. pen..; (2) revizuentul a fost parte în cauza a cărei revizuire se cere, conform art. 455 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..; (3) prin sentința penală nr. 66 din 30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în dosarul nr. x/2009, modificată prin decizia penală nr. 179/A din 20.08.2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă conform deciziei penale nr. 3920/25.11.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost rezolvat fondul cauzei, în sensul că a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 11 ani închisoare; (4) cererea a fost formulată în scris și persoana condamnată, prin precizări ulterioare, a indicat motivele și cazurile de revizuire pe care aceasta se întemeiază, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen.

Totodată, instanța a analizat îndeplinirea condiției prevăzute de art. 459 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.., respectiv dacă faptele în baza cărora a fost formulată cererea nu au mai fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire, care să fi fost judecată definitiv, constatând că pe rolul Tribunalului Călărași au mai fost înregistrate trei cereri de revizuire formulate de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 66 din 30.04.2009, respectiv: dosarul nr. x/2010, dosarul nr. x/2015 și dosarul nr. x/2017, în toate aceste cauze atât cererile de revizuire, cât și căile de atac promovate fiind respinse. De asemenea, instanța a constatat că în toate aceste cereri au fost invocate aceleași fapte și aceleași mijloace de probă.

Instanța a avut în vedere și faptul că de la momentul pronunțării sentințelor penale în cauzele indicate anterior nu au apărut elemente noi care să necesite o nouă analiză a situației revizuentului din perspectiva motivelor invocate în noua cerere de revizuire.

Drept urmare, constatând că, în cauză, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. d) din C. proc. pen., instanța, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen.., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 66 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, definitivă prin decizia penală nr. 3920 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel revizuientul A., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București, secția a II-a penală sub nr. x/2023.

Analizând apelul declarat în cauză în raport cu criticile formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Curtea de Apel București a constatat că apelul este nefondat.

Din perspectiva cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., Curtea de Apel București a reținut că reiterarea în cererea de revizuire a unor apărări cunoscute de instanțele de fond și apel nu poate fi considerată drept invocare a unor fapte sau împrejurări noi, descoperite după soluționarea cauze. Aspectele invocate de revizuent în susținerea cazului invocat au fost analizate de către instanțele care au soluționat acțiunea penală, astfel încât acestea nu se circumscriu cazului de revizuire indicat.

Referitor la cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Curtea de Apel București a constatat că apelantul revizuent nu a depus la dosarul cauzei nicio hotărâre judecătorească definitivă prin care să se constate existența vreunui fals sau a unei infracțiuni de mărturie mincinoasă. De asemenea, la dosarul cauzei nu s-a depus nici o ordonanță de clasare prin care să se rețină existența unei cauzei care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale și nici nu s-a invocat incidența unei asemenea cauze în vederea probării cazurilor de revizuire în prezenta procedură. Simpla formulare a unei plângeri penale, urmată de începerea urmăririi penale in rem, soluție dispusă ca urmare a îndeplinirii condițiilor de formă ale sesizării, nu conduce la incidența cazului de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., atâta vreme cât nu se invocă sau constată existența unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, iar mărturia nu a fost constatată ca fiind mincinoasă printr-o hotărâre definitivă.

S-a constatat că instanța de fond, în mod corect, a reținut că niciuna dintre criticile petentului nu se circumscrie cazurilor de revizuire invocate, precum și faptul că pe rolul Tribunalului Călărași au mai fost înregistrate trei cereri de revizuire formulate de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 66 din 30.04.2009, iar în toate aceste cereri au fost invocate aceleași fapte și aceleași mijloace de probă.

În consecință, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul revizuent A. împotriva sentinței penale nr. 18/CC din 26.09.2023 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. x/2023, menținând hotărârea atacată.

Împotriva deciziei penale nr. 1572/A din 06 decembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023, revizuentul A. a declarat o cale de atac.

Prin decizia nr. 124/A din data de 16 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a reținut că instanța a fost sesizată cu o cale de atac formulată de revizuentul A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia nr. 1572/A din 06 decembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 18/CC din 26 septembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. x/2023. Prin această din urmă hotărâre a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) și b) din C. proc. pen., formulată împotriva sentinței penale nr. 66 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, definitivă prin decizia penală nr. 3920 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin raportare la dispozițiile art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., s-a constatat că revizuentul a avut la dispoziție calea de atac a apelului împotriva hotărârii (sentința penală nr. 18/CC din 26 septembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. x/2023) prin care a fost respinsă cererea de revizuire, ca inadmisibilă, iar apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin decizia anterior menționată, această din urmă hotărâre fiind definitivă.

Este adevărat că hotărârea împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire cunoștea două căi de atac, apelul și recursul, prevăzute de C. proc. pen. din 1968, însă cererea de revizuire formulată în prezenta cauză a fost judecată potrivit dispozițiilor actualului C. proc. pen., normele de procedură penală fiind de imediată aplicare, astfel încât hotărârea de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă, este supusă numai apelului, aceasta fiind calea ordinară de atac prevăzută de lege.

Prin urmare, instanța supremă a constatat că exercitarea unei căi de atac prevăzute de legea veche, sub imperiul căreia s-a judecat în fond cauza, dar nereglementată de legea nouă, sub imperiul căreia se judecă cererea de revizuire, atrage inadmisibilitatea căii de atac exercitate.

Având în vedere că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, instanța supremă a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 1572/A din 06 decembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Împotriva deciziei nr. 124/A din data de 16 aprilie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2024, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 17 iunie 2024, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public și ale recurentului, fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petentul A., constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 129 din Constituție "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Norma constituțională consacră pe de o parte, dreptul subiectiv al oricărei părți a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum și dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate și, pe de altă parte, faptul că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condițiile legii.

Art. 21 alin. (3) din Constituție garantează dreptul părților de acces liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, în acord cu dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Însă, dreptul garantat de art. 21 din Constituție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, fără a putea fi supus vreunei condiționări, ci legiuitorul stabilește reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale (în acest sens Decizia nr. 250 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004 și Decizia nr. 52 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005).

În privința căilor de atac, legiuitorul reglementează categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, termenele și forma de declarare a acestora, instanța la care se depun, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei nr. 124/A din data de 16 aprilie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023 prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 1572/A din 06 decembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Or, hotărârea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

Mai mult decât atât, conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, "legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi".

În acest context, se constată că noul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicție. În concluzie, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia nr. 124/A din data de 16 aprilie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Astfel cum s-a reținut în jurisprudența constantă a instanței supreme, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei nr. 124/A din data de 16 aprilie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei nr. 124/A din data de 16 aprilie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2024.