ÎCCJ, Decizia nr. 2/2025

Asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 30 din data de 28 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/1/2024, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de recurentul A împotriva deciziei penale nr. 20 din data de 17 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. y/1/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul recurent, în cuantum de 720 lei, a rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat, în esență, următoarele:

Prin sentința penală nr. 18/CC din data de 26 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția penală, în dosarul nr. x/116/2023, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a și b) C. proc. pen., formulată de revizuentul A împotriva sentinței penale nr. 66 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, definitivă prin decizia penală nr. 3920 din 25 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin decizia penală nr. 1572/A din 6 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, în dosarul nr. x/116/2023, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul revizuent A împotriva sentinței penale nr. 18/CC din 26 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. x/116/2023.

Ulterior, prin decizia nr. 124/A din data de 16 aprilie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, în dosarul nr. x/116/2023, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de revizuentul A împotriva deciziei penale nr. 1572/A din 06 decembrie 2023 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/116/2023.

Prin decizia penală nr. 20 din data de 17 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. y/1/2024, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A împotriva deciziei nr. 124/A din data de 16 aprilie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, în dosarul nr. x/116/2023.

Împotriva deciziei penale nr. 20 din data de 17 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. y/1/2024, recurentul A a formulat contestație în anulare, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători sub nr. x/1/2024.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, prin prisma dispozițiilor art. 431 alin. (2) raportat la art. 426 și următoarele C. proc. pen., formulate de recurentul A, a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 426 C. proc. pen., sunt supuse contestației în anulare doar hotărârile penale definitive prin care a fost soluționată acțiunea penală.

Cum în cauză s-a formulat contestație în anulare împotriva unei decizii prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A, cale de atac exercitată împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de revizuentul A împotriva deciziei penale nr. 1572/A din 6 decembrie 2023 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/116/2023, în calea extraordinară de atac a revizuirii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a constatat că prin hotărârea atacată nu a fost soluționată acțiunea penală, astfel încât nu are natura și aptitudinea unei hotărâri ce poate fi atacată pe calea contestației în anulare.

Având în vedere jurisprudența și doctrina cu privire la natura hotărârilor care pot fi atacate prin contestație în anulare, instanța a constatat că nici decizia prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A împotriva deciziei nr. 124/A din data de 16 aprilie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, în dosarul nr. x/116/2023, nu este susceptibilă a fi atacată printr-o contestație în anulare, deoarece prin aceasta nu a fost soluționată o acțiune penală sau o acțiune civilă într-o cauză penală.

În raport cu această împrejurarea, s-a constatat că analiza celorlalte condiții de admisibilitate devine inutilă.

Referitor la solicitarea reprezentantului Ministerului Public, de sancționare a contestatorului recurent A pentru exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale, respectiv amendarea acestuia în temeiul art. 283 alin. (4) lit. n C. proc. pen. pentru promovarea mai multor căi de atac inadmisibile, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a apreciat ca fiind neîntemeiată, în contextul în care, la momentul promovării căilor de atac, contestatorul recurent A, astfel cum a precizat în fața instanței, a avut convingerea că exercitarea acestora a fost în acord cu dispozițiile legale.

II. Împotriva deciziei penale nr. 30 din data de 28 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/1/2024, contestatorul A a formulat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, sub nr. z/1/2024. Primul termen a fost fixat, în mod aleatoriu, la data de 20 ianuarie 2025, termen la care au avut loc dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea apelului promovat de contestatorul A, constată că acesta este inadmisibil și va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Așadar, partea interesată are obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași art., încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Conform prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Prin raportare la dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți reține că aplicabilitatea acestor dispoziții referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

Totodată, referitor la hotărârile judecătorești pronunțate în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, prin decizia nr. 5 din 4 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2015, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al instanței supreme a stabilit că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului.

Prin urmare, analizând dispozițiile cuprinse în Secțiunea I – Contestația în anulare - a Capitolului V din Titlul III C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reține că împotriva hotărârilor penale definitive se poate formula contestație în anulare în cazurile menționate la art. 426 C. proc. pen., iar dispozițiile legii procesual penale prevăd posibilitatea exercitării căii de atac a apelului numai împotriva sentinței pronunțate în contestație în anulare, ca urmare a soluționării pe fond, a acestei căi de atac, însă împotriva hotărârii pronunțate în faza examinării în principiu a admisibilității acestei căi extraordinare, legiuitorul nu a reglementat nicio cale de atac, astfel încât această din urmă hotărâre are caracter definitiv.

Prin raportare la actele și lucrările dosarului, se reține că în speță, contestatorul A a exercitat calea de atac a apelului împotriva deciziei nr. 30 din data de 28 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/1/2024, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de recurent împotriva deciziei penale nr. 20 din data de 17 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. y/1/2024, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A împotriva deciziei nr. 124/A din data de 16 aprilie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, în dosarul nr. x/116/2023.

În ceea ce privește calea de atac exercitată de contestatorul A, se constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 408 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. Art. 408 alin. (1) C. proc. pen. se referă la sentințele nedefinitive, pronunțate în procedura principală, iar nu în procedura specifică unei căi extraordinare de atac.

Or, în măsura în care hotărârea atacată pe calea contestației în anulare nu este susceptibilă de apel, fiind definitivă, hotărârea pronunțată în procedura admiterii în principiu cu privire la o astfel de hotărâre nu ar putea avea un regim juridic diferit din punctul de vedere al caracterului definitiv și, în consecință, al posibilității exercitării căii ordinare de atac a apelului.

În aceste condiții, se constată că apelantul A a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

În consecință, având în vedere că prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în etapa examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători constată că exercitarea apelului împotriva deciziei nr. 30 din data de 28 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/1/2024, nu este admisibilă, întrucât în situația contrară, s-ar încălca principiul instituit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, potrivit cărora „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile ... pot exercita căile de atac, în condițiile legii.”

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 421 alin. (1) pct.1 lit. a teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A împotriva deciziei penale nr. 30 din data de 28 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/1/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A împotriva deciziei penale nr. 30 din data de 28 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/1/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2025.