ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 246 din data de 29.10.2024 pronunțată în dosarul x/2023, Tribunalul Giurgiu, secția Penală, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen.., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. , împotriva sentinței penale nr. 377 din 02.07.2015 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr. 1619/A din 26.11.2015 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul penal nr. x/2014

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., revizuentul a fost obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 360 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, printre alții, revizuentul A..

Prin decizia penală nr. 128/A din 04 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelantul-revizuent A. împotriva sentinței penale nr. 246/29.10.2024 pronunțate de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. x/2023.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs apelantul revizuent A. la data de 07 februarie 2025, care a fost înregistrat inițial la Înalta Curte, secția penală, sub numărul x/2023*.

Această cale de atac, prin decizia nr. 305 din 24 aprilie 2025 pronunțată de Înalta Curte, secția penală, a fost recalificată ca fiind recurs în casație și a fost trimisă la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în vederea parcurgerii procedurii de comunicare prevăzute de art. 439 C. proc. pen.

Cauza având ca obiect recursul în casație a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 05.06.2025, sub numărul de dosar x/2025

Verificând exclusiv condițiile de admisibilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434-art. 438 C. proc. pen.., pentru următoarele considerente:

Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalității, pe de o parte, și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, calitatea procesuală activă, conținutul cererii și cazurile de casare.

Conform art. 440 alin. (2) C. proc. pen.. cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod.

Ca atare, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele legate de natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții ce o exercită, precum și condiții de formă și fond.

Potrivit art. 434 alin. (1) C. proc. pen.. "pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor."

Rezultă, astfel, că recursul în casație are ca obiect hotărâri ale curților de apel și ale instanței supreme, pronunțate ca instanțe de apel, prin care se dă o soluție acțiunii penale, definitivă.

Pornind de la această rațiune, legiuitorul a exclus din sfera hotărârilor ce pot fi supuse recursului în casație, printre altele, hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire (art. 434 alin. (2) lit. a) C. proc. pen..).

Deopotrivă, în conformitate cu dispozițiile art. 436 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., pot formula recurs în casație, inculpatul, în ceea ce privește latura penală și latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal.

Recurentul A. a formulat recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 128/A din 04 februarie 2025 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, prin care, i-a fost respinsă, ca nefondată, calea ordinară de atac a apelului formulată împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire. În aceste condiții, se constată că nu a fost depășită procedura admisibilității în principiu a revizuirii și nu s-a reluat judecata pe fond a cauzei (a acțiunii penale).

Cu alte cuvinte, hotărârea împotriva căreia s-a formulat recurs în casație deși a fost pronunțată în calea de atac a apelului, a vizat etapa admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire

Se constată, așadar, că hotărârea recurată nu este de tipul hotărârilor care pot fi supuse casării (respectiv, decizie pronunțată de curtea de apel sau instanța supremă, ca instanțe de apel care au soluționat, în mod definitiv, acțiunea penală), fiind o decizie pronunțată de o curte de apel în cadrul unei alte căi extraordinare de atac - revizuire, în care recurentul a avut calitatea de revizuent, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii de recurs în casație în raport de dispozițiile art. 434 alin. (1), art. 434 alin. (2) lit. a) și art. 436 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 128/A din 04 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 128/A din 04 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2025.