ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de revizuenta A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 66 din data de 28.01.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul București, secția I Penală în baza art. 459 alin. (5) cu referire la art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 176 din 23.02.2022 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 1350/A/21.09.2023 a Curții de Apel București, ca inadmisibilă.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată revizuenta la plata către stat a sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 272 alin. (1) și (2) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel, revizuenta A..

Prin decizia penală nr. 505/A din data de 04 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024 în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 66/28.01.2025 pronunțate de Tribunalul București, secția I Penală în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată apelanta-revizuentă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 05 mai 2025, a formulat cerere de recurs în casație, revizuenta A., prin poștă, fără a fi întemeiată pe vreunul dintre cazurile de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

A solicitat admiterea recursului în casație, anularea minutei, respectiv a deciziei penale nr. 505/A din data de 04 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, anularea sentinței nr. 66/28.01.2025 pronunțată de Tribunalul București și să se constate toate nulitățile absolute invocate în cauză, punerea sa în libertate.

Curtea de Apel București, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casație formulată de către revizuenta A. cu mențiunea că se pot formula concluzii scrise, în termen de 10 zile, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție la data de 20 iunie 2025.

Cu privire la cererea de recurs în casație formulată de către revizuenta A. nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casație formulată de către revizuenta A., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 august 2025, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 29 octombrie 2025, fără citarea părților și fără participarea procurorului și întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra cererii de recurs în casație.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de revizuenta A. împotriva deciziei penale nr. 505/A din data de 04 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Alineatul (4) al aceluiași text de lege stabilește că, în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată, prioritar, că cererea de recurs în casație formulată de apelanta revizuentă A. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen.

Potrivit 434 alin. (1) C. proc. pen., recursul în casație poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel sau de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, iar conform alin. (2) "Nu pot fi atacate cu recurs în casație:

a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunțate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunțate în materia reabilitării;

e) soluțiile pronunțate cu privire la infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate."

Prin urmare, calea extraordinară de atac a recursului în casație poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție în virtutea competenței funcționale recunoscute acestor instanțe prin dispozițiile art. 38 alin. (2) C. proc. pen. [art. 39 alin. (2) în cazul curților militare de ape]), respectiv art. 40 alin. (2) C. proc. pen., altele decât cele prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Pe de altă parte, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 438 C. proc. pen., care reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație, precum și a dispozițiilor art. 448 C. proc. pen., care stabilesc soluțiile la judecata recursului în casație, după admiterea în principiu, rezultă că sunt supuse recursului în casație numai hotărârile penale definitive pronunțate în apel prin care s-a soluționat fondul cauzei (acțiunea penală/civilă).

Altfel spus, hotărârile penale susceptibile a fi supuse recursului în casație sunt numai cele pronunțate în apel, prin care a fost soluționat raportul de drept penal substanțial dedus judecății, cu excepția celor prevăzute de art. 434 alin. (2) lit. e) - g) C. proc. pen.

Ca urmare, toate celelalte hotărâri penale pronunțate în apel sunt excluse controlului jurisdicțional exercitat în procedura recursului în casație, întrucât exercițiul acestuia are ca finalitate exclusivă remedierea erorilor de drept comise de instanțele de apel la judecarea fondului cauzei.

În raport cu aceste considerații teoretice, se constată că, în speță, calea extraordinară de atac a recursului în casație a fost exercitată de revizuenta A. împotriva unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel București ca instanță de apel, în virtutea competenței funcționale recunoscute acestei instanțe conform art. 38 alin. (2) raportat la art. 463 C. proc. pen.

Această hotărâre, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuenta A. împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, nu poate face obiectul recursului în casație, neconstituind o hotărâre prin care se soluționează fondul cauzei.

Or, această cale de atac este rezervată deciziilor pronunțate în apel, iar recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților, recursul în casație fiind, ca atare, inadmisibil.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, având în vedere că decizia penală atacată este o hotărâre pronunțată în materia executării pedepselor, aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în casație potrivit art. 434 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.

Constatarea anterior menționată face inutilă verificarea celorlalte condiții de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru argumentele prezentate, având în vedere că recurenta revizuentă A. a formulat recurs în casație împotriva unei hotărâri care vizează o soluție pronunțată în materia revizuirii, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de revizuenta A. împotriva deciziei penale nr. 505/A din data de 04 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de revizuenta A. împotriva deciziei penale nr. 505/A din data de 04 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2025.