ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 30 iulie 2025

Deliberând asupra apelului declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 23/F din data de 20 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 23/F din data de 20 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat A. cu privire la sentința penală nr. 40/F din 06.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 293/02.10.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat revizuentul condamnat A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 600 RON, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. B., în cuantum de 720 RON, se avansează din fondul M.J. și rămâne în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că la data de 05.12.2024, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 40/F din 06.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 293/02.10.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, invocând cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., formulată de condamnatul A..

În esență, instanța a reținut că potrivit art. 453 lit. f) din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Conform art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

În cauza de față, s-a reținut că revizuentul a invocat dispozițiile art. 453 lit. f) din C. proc. pen. ca temei al căii extraordinare de atac promovate.

În faza admisibilității în principiu instanța verifică doar regularitatea formală a cererii de revizuire, nu și temeinicia ei. Astfel, Curtea, în faza admisibilității în principiu, examinează, astfel cum s-a stabilit și de Curtea Constituțională în considerentele deciziei nr. 506/30.06.2015, dacă din probele depuse odată cu cererea de revizuire sau învederate în cererea de revizuire rezultă date suficiente pentru ca judecata asupra cererii să continue, deci cererea să fie admisă în principiu, potrivit art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen.

Potrivit art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Astfel, s-a constatat că prezenta cerere de revizuire a fost formulată de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 din C. proc. pen. (în cauză chiar de condamnat).

Cazul de revizuire prev. de art. 453 lit. f) din C. proc. pen. poate fi invocat în termen de 1 an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, în considerarea faptului că acest caz de revizuire privește deciziile Curții Constituționale pronunțate după rămânerea definitivă a hotărârilor de condamnare. Or, Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen., invocată, oral, de revizuent, prin avocat, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 190 din 14 martie 2016. Aceeași situație este și decizia nr. 21/2018 publicată în M. Of. nr. 175 din 23 februarie 2018 și nr. 641/2014 publicată în M. Of. nr. 887 din 5 decembrie 2014.

S-a constatat că cererea de revizuire formulată în temeiul art. 453 alin. (3) lit. f) din C. proc. pen. împotriva hotărârii judecătorești definitive pronunțate într-o cauză în care nu s-a invocat excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, o decizie a Curții Constituționale prin care s-a admis o excepție de neconstituționalitate neputând conduce la revizuirea hotărârii judecătorești definitive pronunțate într-o altă cauză.

În plus, pentru reținerea cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. trebuie îndeplinite următoarele condiții: să existe o decizie a Curții Constituționale prin care a fost declarată neconstituțională o normă legală; decizia Curții Constituționale să fi fost publicată în Monitorul Oficial, ulterior rămânerii definitive a hotărârii; excepția de neconstituționalitate să fi fost invocată în cursul procesului penal în cauza a cărei revizuire se cere de revizuent; hotărârea definitivă prin care cauza a fost soluționată în fond să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituțională; consecințele încălcării dispoziției constituționale să continue să se producă și să nu poată fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

De altfel, s-a mai reținut că sentința penală nr. 40/F a fost pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în data de 06.03.2018, definitivă prin decizia penală nr. 293/02.10.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar deciziile Curții Constituționale nr. 51/2016, nr. 21/2018 publicată în M. Of. nr. 175 din 23 februarie 2018 și nr. 641/2014 publicată în M. Of. nr. 887 din 5 decembrie 2014 sunt publicate anterior pronunțării deciziei penale, astfel încât nu pot face obiectul unei cereri de revizuire întemeiate pe disp. art. art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. fiind avute în vedere (implicit) de instanța de apel la momentul pronunțării deciziei penale.

De asemenea, verificând actele și lucrările dosarului, s-a constatat că în cauza cu nr. x/2015 nu a fost pronunțată o decizie a Curții Constituționale, motiv pentru care, s-a apreciat că o cerere de revizuire în prezenta cauză nu se poate întemeia pe prevederile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.. Este adevărat că revizuentul a invocat o excepție de neconstituționalitate în calea de atac a apelului, dar prin încheierea din 25.06.2019 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea apelantului-intimat-inculpat A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004. Curtea a avut în vedere și faptul că, astfel cum a recunoscut și condamnatul în cererea de revizuire, în calea de atac a apelului, acesta a formulat cerere de declasificare și respectiv de acces la documentele clasificate, cerere care a fost respinsă în ceea ce privește declasificare prin încheierea pronunțată la data de 02.04.2019, permițându-se accesul la aceste documente avocaților care au certificatul de securitate sau autorizația de acces corespunzătoare nivelului de secretizare.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat A. cu privire la sentința penală nr. 40/F din 06.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 293/02.10.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015.

Împotriva sentinței penale nr. 23/F din data de 20 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024 a formulat apel revizuentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 25 martie 2025, sub dosar nr. x/2022, fiind stabilit termen de judecată aleatoriu la data de 24 iunie 2025.

La termenul de judecată din 24 iunie 2025, apelantul revizuient A., prezent personal, a precizat că dorește să renunțe la cererea de revizuire formulată.

Fiind pusă în discuția părților cererea apelantului revizuient A. prin care a precizat că își retrage cererea de revizuire, apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta și reprezentantul Ministerului Public au solicitat să se ia act de solicitarea formulată.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.

În cauză, apelantul revizuient A., prezent personal la termenul de judecată din 24 iunie 2025, și-a manifestat voința în fața instanței de judecată de a retrage cererea de revizuire formulată.

Înalta Curte are în vedere Decizia RIL nr. 34 din 06 noiembrie 2006 cu privire la modul de soluționare a cererilor de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață, a contestației la executare și a cererii de revizuire, în cazul retragerii acestora, prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că instanța învestită cu soluționarea cererilor de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață, de revizuire și contestație la executare, în cazul retragerii acestora, urmează să ia act de această manifestare de voință.

În considerentele acesteia s-au reținut următoarele:

"În adevăr, în art. 2 alin. (2) din C. proc. pen., prin care este instituit principiul oficialității procesului penal, se prevede că "actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel".

Realizarea acestui principiu impune examinarea, de către instanțele de judecată, a cererilor de revizuire, a contestațiilor la executare, precum și a cererilor de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață cu stricta respectare a dispozițiilor procedurale care reglementează modul lor de soluționare.

Aceasta nu înseamnă, însă, ca situațiile nereglementate în mod expres prin dispozițiile specifice fiecăreia dintre cererile menționate să nu își găsească rezolvarea firească, adecvată conținutului și sensului solicitării pe care partea a înțeles să li-l dea prin exprimarea liberă a voinței sale.

A considera altfel ar însemna să se contravină principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate, instituit prin art. 246 din C. proc. civ. care, reglementând procedura de drept comun în această privință, în măsura în care nu se dispune altfel, potrivit art. 721 din același cod, este aplicabil și în materia dreptului penal.

În adevăr, în conformitate cu art. 246 alin. (1) din C. proc. civ., "reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă".

Este de observat, de altfel, că la această reglementare, cu valoare de principiu, se și face trimitere în cazul cererii de revizuire, prevăzându-se, prin art. 326 alin. (1) din C. proc. civ., că aceasta "se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată".

Ca urmare, instanța învestită cu soluționarea cererilor de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață, a cererii de revizuire și a contestației la executare, în cazul retragerii acestora, trebuie să ia act de retragerea lor."

De altfel, în materia căilor de atac reglementate de actualul C. proc. pen., respectiv în cazul apelului, legiuitorul a prevăzut posibilitatea retragerii căii de atac, aceste dispoziții aplicându-se mutatis mutandis și dispozițiilor privind cererea de revizuire, întrucât manifestarea de voință nu este limitată în timp, aceasta putând fi exercitată până la rămânerea definitivă a hotărârii

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 23/F din data de 20 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024.

Va desființa sentința penală atacată și rejudecând:

Va act de retragerea cererii de revizuire formulată împotriva sentinței penale nr. 40/F din 06.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 293 din 02.10.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga revizuientul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat pe fond, În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului vor rămâne în sarcina statului, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 720 RON, va rămâne și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 23/F din data de 20 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024.

Desființează sentința penală atacată și rejudecând:

Ia act de retragerea cererii de revizuire formulată împotriva sentinței penale nr. 40/F din 06.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 293 din 02.10.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. obligă revizuientul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat pe fond.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului rămân în sarcina statului.

Onorariul, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iulie 2025.