ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 305/2025
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 305/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 24 aprilie 2025
Asupra cererii de de față, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 128/A din 4 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, printre altele, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-revizuent A. împotriva sentinței penale nr. 246 din 29 octombrie 2024 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2023, dispunându-se obligarea acestuia la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:
Prin sentința penală nr. 246 din 29 octombrie 2024 pronunțată în dosarul x/2023, Tribunalul Giurgiu, secția penală, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 377 din 2 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr. 1619/A din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, dispunându-se obligarea revizuentului la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În argumentarea soluției dispuse, Tribunalul Giurgiu, secția penală a reținut că prin sentința penală nr. 377 din 2 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 1619/A din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, inculpatului A. i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 20 (douăzeci) ani închisoare pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de complicitate la omor, tentativa la omor și violare de domiciliu - prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. și art. 224 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.
Împotriva hotărârii anterior menționate condamnatul A. a formulat cerere de revizuire, invocând cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în raport de împrejurarea că, ulterior condamnării sale, medicul chirurg care a internat-o și care a monitorizat starea de sănătate a victimei B., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.
Evaluând cererea condamnatului, Tribunalul Giurgiu a reținut că faptele și împrejurările noi invocate de acesta sunt reprezentate de pronunțarea sentinței penale nr. 962 din 4 mai 2021 a Judecătoriei Giurgiu, în dosarul penal nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 43/A din 19 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a I penală, prin care s-a constatat prescripția răspunderii penale cu privire la infracțiunea de ucidere din culpă, reținându-se cupla medicală a medicului C. în tratamentul acordat victimei B., fapt ce a contribuit la decesul victimei.
A mai reținut că, pentru a fi însă incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este necesar ca faptele și împrejurările noi să fie apte să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, condiție care nu este îndeplinită în speță întrucât culpa medicală reținută în sarcina medicului C. prin sentința penală anterior menționată nu dovedește netemeinicia hotărârii penale de condamnare dispusă față de revizuentul A. prin sentința penală nr. 377 din 2 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2014 (definitivă prin decizia penală nr. 1619/A din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală).
Ca urmare, constatând că în cauză nu sunt întrunite, în mod cumulativ, condițiile pentru reținerea cazului prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., tribunalul a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei soluții a formulat apel revizuentul A., cale de atac apreciată ca nefondată pentru argumente circumscrise, în esență, constatării că faptele și mijloacele de probă în baza cărora a fost formulată cererea nu conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, din moment ce s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că stabilirea vinovăției medicului C. nu influențează în vreun fel situația juridică a răspunderii penale a revizuentului.
Împotriva deciziei penale nr. 128/A din 4 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 7 februarie 2025, a declarat recurs revizuentul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 6 martie 2025, sub nr. x/2023*, ca și "revizuire-recurs", fiind repartizată aleatoriu completului C10.
Anterior termenului fixat pentru data de 24 aprilie 2025, prin cererea din 13 martie 2025, recurentul revizuent A. a solicitat recalificarea căii de atac ca recurs în casație, manifestare de voință exprimată în mod neechivoc și în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la termenul indicat, atât personal, de către recurentul revizuent, cât și prin intermediului apărătorului desemnat să-i acorde asistență juridică din oficiu.
Ca urmare, la termenul din 24 aprilie 2025, apărătorul recurentului revizuent și reprezentantul Ministerului Public au formulat concluzii atât cu privire la manifestarea de voință a recurentului revizuent, cât și cu privire la chestiunea subsidiară a admisibilității căii de atac inițial declarate în cauză, pusă în discuție, din oficiu, de către instanță, susținerile acestora fiind detaliat redate în practicaua prezentei hotărâri.
****
Evaluând, prioritar, manifestarea expresă de voință a recurentului revizuent A. de recalificare a căii de atac exercitate în cauză ca fiind recurs în casație, Înalta Curte constată că, în contextul în care aceasta a fost exprimată de o manieră neechivocă atât în cuprinsul cererii transmise la dosar, cât și, în mod nemijlocit, în fața instanței, în virtutea principiului disponibilității, care își găsește aplicabilitate și în materia căilor de atac în procesul penal, se impune a se da eficiență juridică opțiunii părții.
Ca atare, Înalta Curte va recalifica prezenta cale de atac ca recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 128/A din data de 4 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la Curtea de Apel București, context în care eventuala evaluare a admisibilității căii de atac inițial declarate în cauză apare ca fiind superfluă.
Urmare recalificării căii de atac formulate de revizuentul A. ca recurs în casație, constatând că, potrivit dispozițiilor prev. de art. 439 alin. (1) C. proc. pen., cererea de recurs în casație se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, care realizează și procedura de comunicare a acesteia, în condițiile prevăzute de același text de lege, Înalta Curte va dispune trimiterea acesteia la Curtea de Apel București.
Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul revizuent, în cuantum de 360 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cauza având ca obiect cererea de recurs în casație formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 128/A din data de 4 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la Curtea de Apel București, în vederea parcurgerii procedurii de comunicare prev. de art. 439 C. proc. pen.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul revizuent, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 aprilie 2025.