ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5184/2023

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

I.1. Prin încheierea din 16.11.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recuzare formulată de reclamantul A., ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 541 din 17.11.2021 a Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului Teleorman, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii de ședință din 16.11.2021 și a sentinței nr. 541 din 17.11.2021 pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârilor atacate și rejudecarea cauzei. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 29.12.2021, sub nr. x/2021.

La termenul din data de 12.09.2022 recurentul-reclamant A. a invocat excepția de neconstituționalitate cu privire la protocolul semnat între Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle și Instituția Prefectului Județului Teleorman, iar la interpelarea Curții cu privire la indicarea motivelor de nelegalitate ale sentinței atacate, recurentul-reclamant a arătat că nu i s-au comunicat documente cu privire la protocolul încheiat.

II.2. Prin decizia nr. 2009 din 12.09.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de nulitate a recursurilor, invocată din oficiu, și a constatat nule recursurile formulate de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 541 din 17.11.2021, precum și a încheierii din 16.11.2021, pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Instituția Prefectului Județului Teleorman, reținând că recurentul-reclamant nu a indicat punctual motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În practicaua acestei decizii s-a consemnat că recurentul-reclamant a depus înscrisuri și a invocat excepția de neconstituționalitate cu privire la Protocolul semnat între Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle și Instituția Prefectului Județului Teleorman. Excepția invocată nu a mai fost luată în discuție, întrucât instanța a solicitat părții recurente să indice motivele de nelegalitate ale sentinței recurate și a soluționat, cu prioritate, excepția nulității recursului.

II.3. La data de 19.09.2022 recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, fără a motiva cererea formulată.

II.4. Intimata-pârâtă Instituția Prefectului Județului Teleorman nu a depus întâmpinare în faza procesuală a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., excepția tardivității formulării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată și o va admite, urmând să constate că recursul declarat de reclamant este tardiv formulat, pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

În speță, se reține că în conformitate cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale: "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. (. . . . . . . . . .)".

În ceea ce privește natura căii de atac a recursului, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin intermediul căreia se supune cenzurii judiciare controlul conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile.

Motivarea recursului se realizează, conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs, iar potrivit art. 489 alin. (1) din același cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică.

Așadar, motivele pe care se întemeiază cererea de recurs și dezvoltarea acestora pot fi transmise ulterior declarării recursului, însă numai înăuntrul termenului legal de declarare a recursului, care, în speță, așa cum s-a arătat, este de 48 de ore de la pronunțare. Dacă recurentul depune motivele de recurs după expirarea termenului prevăzut de lege, instanța le va respinge ca tardive și nu vor fi luate în considerare la analiza legalității hotărârii atacate.

În conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

În speță, în urma verificării regularității promovării recursului de către recurentul-reclamant A., Înalta Curte constată că decizia nr. 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, criticată sub aspectul excepției de neconstituționalitate invocate, a fost pronunțată la 12.09.2022, iar cererea de recurs a fost formulată la 19.09.2022, data înregistrării la Curtea de Apel București, conform dovezii aflate la dosarul Înaltei Curți, cu depășirea termenului de 48 de ore prevăzut de lege, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 din C. proc. civ., ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 14.09.2022.

Cum dovada aflată la dosarul Înaltei Curți indică faptul că cererea de recurs a fost înregistrată la Curtea de Apel București la data de 19.09.2022, iar termenul a început să curgă de la data pronunțării hotărârii atacate, împlinindu-se la 14.09.2022, se reține incidența în cauză a prevederilor art. 103 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei, ipoteze ce nu se verifică în prezenta cauză.

Față de cele arătate și văzând dispozițiile legale incidente anterior invocate, Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamant și va menține hotărârea Curții de Apel București cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, ceea ce face de prisos analizarea excepției nulității recursului pentru nemotivare.

Pentru argumentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2009 din 12 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2009 din 12 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.