ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2212/2020

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2020

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Videle la 23.03.2018, sub nr. x/2018, contestatoarea A. S.A. în contradictoriu cu intimatul B., a formulat contestație la executare împotriva încheierii nr. 113 de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare din 28.02.2018 a Biroului Executorilor Judecătorești Asociați C. și D., în dosar de executare nr. 113/2014, a încheierii nr. 113 din 08.02.2018 și a tuturor actelor de executare silită din dosarul de executare, solicitând anularea actelor de executare dispuse în mod nelegal și întoarcerea executării realizate nelegal.

În drept a invocat dispozițiile art. 712 și urm. C. proc. civ. și art. 76, art. 77 Codul muncii, art. 211 din Legea 62/2011.

Prin sentința civilă nr. 880 din 13.06.2018, Judecătoria Videle a respins contestația la executare formulată de către contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimatul B., ca nefondată, obligând contestatoarea la plata sumei de 1.000 RON către intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La 16.07.2018, A. S.A. a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 880 din 13.06.2018 pronunțată de către Judecătoria Videle, prin care a solicitat anularea acestei sentințe și, rejudecând cauza, admiterea contestației la executare formulate împotriva încheierii privind cheltuielile de executare suplimentare nr. 113 din 28.02.2018 (dosar executare nr. x/2014) a BEJ Asociați C. și D., a încheierii nr. 113 din 08.02.2018 și a tuturor actelor de executare din dosarul de executare, anularea actelor de executare dispuse nelegal și întoarcerea executării realizate nelegal.

Prin decizia civilă nr. 374 din 1 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admis apelul declarat de apelanta contestatoare A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 880 din data de 13.06.2018, pronunțată de Judecătoria Videle, în contradictoriu cu intimat B.; a fost anulată sentința apelată și, evocând fondul cauzei: a fost admisă contestația la executare și dispusă anularea încheierii privind cheltuielile de executare suplimentare nr. 113 din 28.02.2018 din dosarul de executare nr. 113/2014 al E. și D., a încheierii nr. 113 din 08.02.2018 și a tuturor actelor de executare subsecvente. Totodată, s-a dispus întoarcerea executării pentru sumele executate în baza actelor anulate, cu restituirea către contestatoare a tuturor sumelor consemnate la dispoziția executorului judecătoresc în baza actelor de executare anulate. A fost obligat intimatul la plata către apelanta-contestatoare a sumei de 2.380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin acțiunea civilă formulată la 18.04.2018, reclamanta A. S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B., constatarea inexistenței unui raport juridic de dreptul muncii între această societate și pârâtul B., urmare a intervenirii deciziei nr. 39/29.08.2013 de încetare a contractului de muncă nr. x/02.08.2010, în baza căruia pârâtul B. să fie îndreptățit la plata drepturilor salariale.

Prin sentința civilă nr. 491 din 04.09.2018, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul B., ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal și motivat, reclamanta A. S.A., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1480/2019 din 13 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins apelul formulat de apelanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 491 din 04.09.2018, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul B., ca nefondat. A fost obligată apelanta la plata sumei de 1.500 RON către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin cererea de revizuire formulată la 29.07.2020, revizuentul B. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A. S.A., în condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 374 din 1 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018, susținând că prin această hotărâre s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1480/2019 din 13 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

În motivarea cererii, revizuentul redă o serie de considerente din decizia nr. 1480/2019 din 13 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018 și conchide că, pronunțându-se cu privire la petitul intimatei de constatare a inexistenței unui raport juridic de dreptul muncii, Curtea de Apel București, prin decizia amintită, a statuat cu autoritate de lucru judecat faptul că între revizuent și intimată există în continuare raporturi de muncă.

În continuare, revizuentul arată că, Tribunalul Teleorman, deși a avut spre analiză decizia civilă nr. 1480/2019, prin decizia a cărei revizuire se cere a reținut că "raporturile de muncă între B. și A. S.A. au încetat definitiv, ca efect al deciziei nr. 39 din 29.08.2013 (indiferent de faptul că încetarea contractului de muncă al intimatului s-a făcut corect sau nu) și că această decizie a rămas definitivă, nefiind contestată în instanță".

Mai arată revizuentul că, prin decizia atacată se creditează întru totul considerentele deciziei civile nr. 777/25.10.2018, pronunțată de Tribunal Teleorman în soluționarea unei contestații la executare dintre aceleași părți, instanța recunoscând că "decizia mai sus menționată este definitivă, prin urmare se bucură de autoritate de lucru judecat atât din perspectiva dispozitivului, cât și a puterii de lucru judecat a considerentelor pe care hotărârea se bazează, potrivit dispozițiilor art. 430 C. proc. civ..".

Arată că prin decizia atacată au fost preluate integral raționamentele deciziei civile nr. 777/25.10.2018, fiind însă ignorate cu desăvârșire precitatele considerente ale deciziei civile nr. 1480/2019, pronunțată de Curtea de Apel București ulterior deciziei civile nr. 777/25.10.2018 și, firesc, în considerarea acesteia.

Totodată, se arată că prin decizia atacată, instanța a respins lacunar orice relevanță a deciziei civile nr. 1480, instanța forțând fără explicații concrete concluzia potrivit căreia:

"raționamentul (dezvoltat prin decizia atacată) este confirmat și prin decizia nr. 1480/13.03.2019, pronunțată de către Curtea de apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, arătându-se că decizia civilă nr. 777 din 25.10.2018 pronunțată de Tribunalul Teleorman a dezlegat alte probleme de drept decât cele care au făcut obiectul acelui dosar".

Revizuentul apreciază că o astfel de concluzie este neîntemeiată, întrucât decizia civilă nr. 1480 infirmă atât decizia civilă nr. 777/25.10.2018 (preexistentă), cât și decizia atacată (subsecventă) prin care au fost preluate ad litteram considerentele respectivei hotărâri judecătorești, Curtea de Apel București subliniind argumentat că există raporturi de muncă între revizuent și intimată.

Prin urmare, dacă Tribunalul Teleorman ar fi dovedit același respect față de efectul pozitiv al lucrului judecat și față de decizia civilă nr. 1480 (și nu doar față de decizia civilă nr. 777/25.10.2018), ar fi trebuit să constate că raporturile de muncă există în continuare, deci și executarea silită pentru neîndeplinirea obligațiilor stipulate prin titlul executoriu este întemeiată.

Pentru aceste motive, se solicită admiterea cererii de revizuire.

La 22 octombrie 2020, intimata A. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă, raportat la faptul că autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1480/13.03.2019, pronunțată de către Curtea de apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, a fost invocată în cadrul dosarului nr. x/2018, iar în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește revizuirea, cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Trebuie subliniat că, în cauză, nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 din 17 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, deci nici forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ. referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, în cauză, este evident că procesul a început anterior modificărilor legislative prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 23.03.2018, conform înscrisului de la dosar Judecătoria Videle.

Rezultă că, potrivit normelor aplicabile în prezenta cauză, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Condițiile anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerințe conducând la respingerea cererii de revizuire.

În cauza de față, revizuentul a invocat contrarietatea dintre decizia nr. 374 din 1 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018 și decizia nr. 1480/13.03.2019, pronunțată de către Curtea de apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 1480/2019 din 13 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, s-a respins apelul formulat de apelanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 491 din 04.09.2018, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul B., ca nefondat. A fost obligată apelanta la plata sumei de 1.500 RON către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La originea litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 se află cererea reclamantei A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., de constatare a inexistenței unui raport juridic de dreptul muncii între această societate și pârâtul B., urmare a intervenirii deciziei nr. 39/29.08.2013 de încetare a contractului de muncă nr. x/02.08.2010.

Prin decizia civilă nr. 374 din 1 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admis apelul declarat de apelanta contestatoare A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 880 din 13.06.2018 pronunțată de Judecătoria Videle, în contradictoriu cu intimat B.; a fost anulată sentința apelată și, evocând fondul cauzei: a fost admisă contestația la executare și dispusă anularea încheierii privind cheltuielile de executare suplimentare nr. 113 din 28.02.2018 din dosarul de executare nr. 113/2014 al E. și D., a încheierii nr. 113 din 08.02.2018 și a tuturor actelor de executare subsecvente. Totodată, s-a dispus întoarcerea executării pentru sumele executate în baza actelor anulate, cu restituirea către contestator a tuturor sumelor consemnate la dispoziția executorului judecătoresc în baza actelor de executare anulate. A fost obligat intimatul la plata către apelantul-contestator a sumei de 2.380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a exista identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic cu cel din prima acțiune. Instanța supremă observă că dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 nu au același obiect, ele vizând cereri diferite, respectiv o acțiune în constatare încetare raport de dreptul muncii și o contestație la executare împotriva încheierii nr. 113 privind cheltuielile de executare suplimentare din 28.02.2018 a Biroului Executorilor Judecătorești Asociați C. și D., în dosar de executare nr. 113/2014, a încheierii nr. 113 din 08.02.2018 și a tuturor actelor de executare silită din dosarul de executare.

În speță nu se poate reține contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identității de obiect făcând de prisos analizarea celorlalte condiții impuse de norma legală.

În contextul în care chestiunile examinate în cele două litigii s-au analizat prin raportare la obiecte distincte, nu se poate pune problema existenței unor hotărâri contradictorii sau a imposibilității executării lor, astfel încât să fie posibilă admiterea unei căi extraordinare de atac și repunerea în discuție a unor aspecte tranșate prin hotărâre definitivă.

Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, a dispus, prin art. I pct. 61, modificarea art. 513 C. proc. civ., alin. (4), după cum urmează:

"(4) Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Astfel, prin această modificare, a fost extins motivul privitor la existența unor hotărâri potrivnice în sensul că acesta vizează și încălcarea autorității de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia și care se concretizează în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranșat o chestiune litigioasă.

Într-o astfel de situație, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, care oprește o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză).

Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, nu se cere în mod necesar existența unei triple identități de acțiune (obiect, cauză, părți).

Pornind de la considerentele precedente, instanța supremă reține că, și în situația în care, în cauză, ar fi fost aplicabile dispozițiile Codului de procedură în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, prezenta revizuire nu ar fi fost admisibilă, întrucât nu este îndeplinită condiția ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

În speță, revizuentul invocă efectul pozitiv, respectiv autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1480/13.03.2019, pronunțată de către Curtea de apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, în sensul că aceasta, prin considerentele expuse, a stabilit că "intimatul B. a continuat să presteze muncă pentru societatea angajatoare mult după data de 29.08.2013, data emiterii deciziei nr. 39". Totodată, s-a mai reținut că "(...) dată fiind intervenirea actelor adiționale la contractul individual de muncă, prin care s-a schimbat inclusiv durata contractului, acte care nu au fost anulate de către o instanță judecătorească, Curtea nu poate neglija existența raporturilor de muncă/invalida existența actului nr. 473/2010, ca și consecință a unei decizii intervenite exclusiv ca urmare a unei hotărâri executorii (hotărârea nr. 2052/15.07.2013 a Tribunalului Teleorman), hotărâre ce a fost desființată sub aspectul anulării actului adițional nr. x/2010 ulterior de către Curtea de Apel".

În litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Tribunalul Teleorman, examinând apelul formulat de contestatoarea A. S.A., a avut în vedere autoritatea de lucru judecat a problemelor de drept dezlegate prin decizia civilă nr. 1480 din 13 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Tribunalul Teleorman a reținut că, astfel cum s-a reținut cu putere de lucru judecat prin decizia nr. 777 din 25.10.2018, pronunțată de Tribunalul Teleorman, "situația fiind identică și în prezenta cauză, partea contestatoare a pretins anularea actelor de executare contestate, însă nu din perspectiva realizării reintegrării contestatorului pe postul deținut anterior concedierii dispuse prin sentința civilă nr. 2052/2013 a Tribunalului Teleorman, ci, în realitate, ca urmare a existenței unui impediment pentru continuarea executării silite, ca urmare a încetării raporturilor de muncă cu acesta, dispuse prin decizia nr. 39 din 29.08.2013, după reintegrare, decizie emisă în baza Codului muncii, decizie care nu a fost contestată (...)". S-a mai reținut că "în prezenta cauză, a fost confirmată încă o dată legalitatea deciziei nr. 777 din 25.10.2018, pronunțată de Tribunalul Teleorman, astfel că aceasta se impune și în prezenta cauză, cu putere de lucru judecat. Raționamentul este confirmat și prin decizia nr. 1480/13.03.2019, pronunțată de către Curtea de apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, arătându-se că decizia nr. 777/25.10.2018 a dezlegat alte probleme de drept decât cele care au făcut obiectul acelui dosar".

În acest context, întrucât dezlegările date prin hotărârea invocată au făcut obiectul judecății în cel de-al doilea dosar, nu se poate susține că există posibilitatea valorificării lor și prin intermediul revizuirii, altfel decât ca o cenzură de legalitate împotriva soluției astfel pronunțate; or, instanța de revizuire nu poate, raportat la dispozițiile legale invocate, să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorității de lucru judecat de către cea de-a doua instanță în fața căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanței de revizuire să se transforme în instanță de recurs și să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat efect sau nu autorității de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanță s-a pronunțat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluții se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, și nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în care instanța este chemată să statueze ea însăși asupra incidenței acestei instituții și nu să cenzureze o judecată anterioară.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 374 din 1 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018.

Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga revizuentul B. la plata către intimata A. S.A. a sumei de 4760 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 374 din 1 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Obligă pe revizuentul B. la plata către intimata A. S.A. a sumei de 4760 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 noiembrie 2020.