ÎCCJ, Secția penală

În baza art. 205 alin. (1) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., zis "B.", la pedeapsa de 4 ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în formă continuată (faptă din perioada noiembrie 2015 - ianuarie 2019, p.v. C.). În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 205 alin. (1) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., zis "B.", la pedeapsa de 3 ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în formă continuată (faptă din perioada august - septembrie 2018, p.v. D.). În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de aceasta, pe o perioadă de 5 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de aceasta, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., zis "B.", la pedeapsa de 2 ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune (faptă din data de 07.09.2018, p.v. D.).

În baza art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., zis "B.", la pedeapsa de 1 an închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe (faptă din data de 30.09.2018, p.v. D.).

În baza art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., zis "B.", la pedeapsa de 1 an închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe (faptă din data de 30.09.2018, p.v. E.).

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., zis "B.",la pedeapsa de 1 an închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat (faptă din septembrie 2018, p.v. D.).

În baza art. 335 alin. (2) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., zis "B.", la pedeapsa de 1 an închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unul vehicul fără permis de conducere în formă continuată (6 acte materiale din datele de 05.10.2018, 06.10.2018, 07.10.2018, 19.10.2018, 20.10.2018 și 21.10.2018). În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 40 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de 4 ani, 3 ani, 2 ani, 1 an, 1 an, 1 an, 1 an închisoare aplicate în prezenta cauză, aplică inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare pe care o va spori cu 3 ani închisoare, reprezentând o treime din celelalte pedepse, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa principală de 7 ani închisoare. În baza art. 45 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și n) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și n) C. pen., în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen. În temeiul art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului, reținerea și arestul la domiciliu din data de 29.01.2019 până la data de 25.09.2019. S-a dispus emiterea mandatului de executare la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În temeiul art. 399 C. proc. pen. s-a menținut măsura controlului judiciar cu privire la inculpatul A.. S-a menținut măsura sechestrului asiguratoriu instituit asupra următoarelor bunuri: autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, culoare albastru, serie șasiu x, an de fabricație 2004, în valoare de aproximativ 4.500 de euro, ce prezintă avarii vizibile, introdus la Camera de Corpuri Delicte a I.J.P. Prahova, conform dovezii de introducere seria x, nr. x/12.02.2019; autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, culoare negru, serie șasiu x, an de fabricație 2006, în valoare de aproximativ 2.000 de euro, km. înregistrați în bord - 222.721, ce prezintă avarii vizibile, introdus la Camera de Corpuri Delicte a I.J.P. Prahova, conform dovezii de introducere seria x, nr. x/12.02.2019; autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, culoare negru, serie șasiu x, an de fabricație 2001, în valoare de aproximativ 1.000 de euro, km. înregistrați în bord -385.998, ce prezintă avarii vizibile, introdus la Camera de Corpuri Delicte a I.J.P. Prahova, conform dovezii de introducere seria x, nr. x/12.02.2019. S-a luat act că persoana vătămată C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În temeiul art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 25 C. proc. pen., cu aplic.art. 1357 C. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă D., și obligă inculpatul A. la plata sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune materiale și 20.000 euro, cu titlu de daune morale. În temeiul art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 25 C. proc. pen., cu aplic.art. 1357 C. civ. s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă E., ca tardiv formulată. În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A.. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligă pe inculpatul A. la plata sumei de 31.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat . În esență s-au reținut următoarele: În perioada noiembrie 2015 - ianuarie 2019., în mai multe rânduri, inculpatul A. prin exercitarea de agresiuni fizice și presiuni psihice, a lipsit de libertate persoana vătămată C. căreia i-a interzis să părăsească imobilul situat în mun. Ploiești, strada x, nr. 92, jud. Prahova, fiindu-i astfel restrânsă libertatea de mișcare. În perioada august - septembrie 2018, în mai multe rânduri, inculpatul A., prin exercitarea de agresiuni fizice și presiuni psihice, a lipsit de libertate persoana vătămată D. căreia i-a interzis să părăsească diferite locații în care se aflau, situate în jud. Prahova; hotelul F. din mun. Ploiești, respectiv apartamentul situat pe strada x din mun. Ploiești. La data de 07.09.2018, cu ocazia vânzării - cumpărării unui imobil deținut în coproprietate de persoana vătămată D., inculpatul A., a indus-o în eroare și a determinat-o să-1 mandateze pentru a o reprezenta la perfectarea contractului, ocazie cu care în calitatea sa de mandatar al acesteia, a stipulat un preț nereal în contractul de vânzare -cumpărare, respectiv 30.000 euro în condițiile în care prețul real a fost de 40.000 euro, inculpatul însușindu-și diferența de 10.000 euro, faptă în urma căreia persoana vătămată a fost prejudiciată patrimonial. La data de 30.09.2018, în timp ce se aflau în zona Sălii Sporturilor din mun. Ploiești, inculpatul A. a lovit cu pumnii și cu picioarele persoana vătămată D., cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 3 - 4 zile de îngrijiri medicale. La data de 30.09.2018, în timp ce se aflau în zona stației peco G. situată pe strada x din mun. Ploiești, inculpatul A. a lovit cu pumnii persoana vătămată E., cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 3 - 4 zile de îngrijiri medicale. În cursul lunii septembrie 2018, pe timpul nopții, inculpatul A., a sustras un televizor tip led marca x, o mașină de spălat marca x și un dozator de apă, bunuri aparținând persoanei vătămate D., cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoare de aproximativ 3.000 de RON, recuperat în totalitate. La datele de 05.10.2018, 06.10.2018, 07.10.2018, 19.10.2018, 20.10.2018 și 21.10.2018, inculpatul A. a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe mai multe drumuri publice din mun. Ploiești, deși avea exercitarea dreptului de conducere suspendată. Împotriva sus menționatei hotărâri a declarat apel inculpatul A., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Prin Decizia penală nr. 376 din data de 26 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel, Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosar nr. x/2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A., împotriva Sentinței penale nr. 1034 din 10 iulie 2020 pronunțată de Judecătoria Ploiești. În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a constatat încetată măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat la data pronunțării prezentei decizii. Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, Curtea de Apel a constatat că s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru aceea că la data de 07.09.2018, cu ocazia vânzării-cumpărării unui imobil deținut în coproprietate de persoana vătămată D., cu premeditare, a indus-o în eroare și a determinat-o să îl mandateze pentru a o reprezenta la perfectarea contractului, ocazie cu care a stipulate un preț nereal în contractual de vânzare cumpărare, inculpatul însușindu-și suma de 10 000 euro. Împotriva Deciziei penale nr. 376 din data de 26 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosar nr. x/2019, la data de 23 aprilie, prin avocat H., inculpatul A. a declarat recurs în casație. În motivarea scrisă a cererii sale, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. " inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" numai cu privire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. (faptă din data de 07.09.2018, persoană vătămată D.). În motivele scrise inculpatul a arătat că prețul de vânzare a fost fixat de persoana vătămata și cumpărător, la momentul vizionării apartamentului, în cuantum de 40.000 euro, sumă care a fost menținută până la semnarea actului de vânzare. Părțile s-au înțeles ca în actul notarial să se treacă numai 30.000 euro în loc de 40.000 euro, ceea ce denotă faptul că persoana vătămata știa, din moment ce fusese de față la discuții, că 1/2 din sumă se va vira în cont și cealaltă o va primi mandatarul sau, în numerar, ceea ce s-a întâmplat. Prin urmare toate aceste operațiuni reprezintă voința părților iar rolul inculpatului a fost conform procurii speciale prin care l-a împuternicit persoana vătămată, respectiv de a încasa și prețul sau o parte din preț. Inculpatul, prin apărător susține că atât raționamentul instanței cât și situația de fapt reținută în motivarea deciziei sunt greșite, fiind evident contrare probelor administrate în cauză și, în special, declarațiilor date în proces, de persoana vătămata D.. Prin urmare, apărătorul arată că inculpatului nu i se poate imputa decât faptul ca nu a restituit suma de 10.000 euro încasată ca mandatar, de la cumpărătorul I., reprezentând o încălcare a unei obligații contractuale, adică a aceleia de a da socoteala pentru modul de îndeplinire a mandatului său, încălcare care atrage o răspunderea civilă contractuală, fiind exclusă răspunderea penală pentru infracțiunea de înșelăciune. Așadar, instanța de apel ca și instanța de fond, au comis o eroare gravă de fapt, reținând o situație de fapt contrară probelor cauzei, dând conotație penală faptei inculpatului de a nu achita o suma de bani încasată în numerar în calitate de mandatar al vânzătorului, adică al persoanei vătămate D.. În concluzie, apărătorul a arătat că fapta imputată inculpatului nu este prevăzută de legea penală, iar acțiunea civilă exercitată în procesul penal este inadmisibilă, persoana vătămata ar fi trebuie să se adrese instanței civile. Prin încheierea din data de 13 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 376 din data de 26 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel, Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosar nr. x/2019 cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., numai cu privire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 10 noiembrie 2021, cu citarea părților. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 noiembrie 2021, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, concluziile părților nemaifiind reluate. Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 376 din data de 26 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., referitor la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. De asemenea, cazul de casare menționat nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și stabilirea unei situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel. Ca situație de fapt, cu privire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., s-a reținut că, la data de 07.09.2018, cu ocazia vânzării - cumpărării unui imobil deținut în coproprietate de persoana vătămată D., inculpatul A., a indus-o în eroare și a determinat-o să-1 mandateze pentru a o reprezenta la perfectarea contractului, ocazie cu care în calitatea sa de mandatar al acesteia, a stipulat un preț nereal în contractul de vânzare -cumpărare, respectiv 30.000 euro în condițiile în care prețul real a fost de 40.000 euro, inculpatul însușindu-și diferența de 10.000 euro, faptă în urma căreia persoana vătămată a fost prejudiciată patrimonial. În recursul în casație de față, inculpatul A. susține că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea de înșelăciune, întrucât fapta sa de a nu restitui suma de 10.000 euro către persoana vătămată D., reprezentă o încălcare a unei obligații contractuale, adică a aceleia de a da socoteală pentru modul de îndeplinire a mandatului sau, încălcare care atrage o răspundere civilă contractuală. Potrivit art. 244 C. pen. infracțiunea de înșelăciune constă în: (1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. (2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. Infracțiunea de înșelăciune este o infracțiune de rezultat așa cum prevede art. 244 C. pen., inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase constituie infracțiune numai dacă este realizată în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, iar condiția pagubei reprezintă un element de tipicitate al infracțiunii de înșelăciune și este totodată un element determinant în privința stabilirii momentului consumării infracțiunii. Din actele dosarului reiese că, prin Încheierea nr. 1471 din data de 06.09.2018 a B.N.P. J., a fost autentificată procura notarială încheiată între persoana vătămată D. și inculpatul A., prin care persoana vătămată l-a împuternicit pe inculpat "să facă toate demersurile necesare și legale pentru a vinde oricui va crede de cuviință, la prețul cel mai convenabil pentru mine, sau prin credit ipotecar, respectiv Programul Guvernamental Prima Casă, cota ce mi se cuvine din apartamentul nr. x, situate în mun. Ploiești, str. x, jud. Prahova". În ziua perfectării contractului de vânzare cumpărare persoana vătămată D. s-a prezentat împreună cu celelalte părți contractuale atât la unitatea bancară, cât și la sediul biroului notarial, unde, la solicitarea inculpatului A., a așteptat în exteriorul biroului notarial perfectarea contractului de vânzare-cumpărare. Așa cum este stipulat și în contractul de vânzare-cumpărare, suma de bani obținută ca urmare a vânzării trebuia distribuită în mod egal între cei doi coproprietari, D. și soț, în cauză nefiind încheiată nicio altă convenție matrimonială privind regimul separației de bunuri. S-a constatat, astfel, că inculpatul A. cu premeditare, a determinat persoana vătămată să-l mandateze și s-a folosit de contractul de vânzare-cumpărare în care a fost prevăzut un preț fictiv, ca mijloc fraudulos de a obține în mod injust folosul patrimonial. Procura notarială, de fapt, nici nu era necesară, persoana vătămată nu era în imposibilitate de prezentare la termenul vânzării, acesta chiar prezentându-se în ziua perfectării contractului de vânzare-cumpărare. Scopul ilicit urmărit de inculpat se reflectă și în conduita adoptată de acesta în raport de modul de efectuare a plății reprezentând contravaloarea imobilului. Prin urmare, în speța de față, Înalta Curte constată că inducerea în eroare a părții vătămate D. a constat în menționarea în cadrul contractului de vânzare nr. x din data de 07.09.2018 autentificat B.N.P. J. a unui preț nereal de 30.000 euro, în loc de 40.000 euro tocmai pentru a avea posibilitatea de a reține pentru sine suma de 10 000 euro. Apărările inculpatului, în sensul că reținerea sumei de 10.000 euro reprezintă în fapt o neexecutare corespunzătoare a contractului de mandat putând fi atrasă cel mult răspunderea contractuală, în mod corect au fost apreciate ca fiind nefondate de instanța de fond și apel. Recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate. Prin urmare, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care este prevăzută de legea penală, fapta întrunește elementele de tipicitate prevăzute de normele de incriminare, realizându-se o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune. Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 376 din data de 26 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019. Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.