ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 129/20.03.2020, pronunțată de Judecătoria Alexandria, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de "incitare la ură (...), prev. de art. 369 teza I C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, în regim de detenție (faptă din aprilie - mai 2015).

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de "confecționarea (...) răspândirea, precum și deținerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, legionare sau xenofobe, prev. de art. 4 alin. (1) teza I, III și IV din O.U.G. nr. 31/2002, aprobată prin L. nr. 107/2006, cu modificările și completările ulterioare, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, în regim de detenție (faptă din aprilie - mai 2015).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedepse complementare pe o perioadă de 5 ani, respectiv art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. - "dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, și art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. - "dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat,,.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. de la momentul rămânerii definitive a prezentei până când pedeapsa va fi executată sau considerată ca executată.

Conform art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., prima instanță s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 (unu) ani închisoare, fiind astfel stabilită în final pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, în regim de detenție, și pedepse complementare pe o perioadă de 5 ani, respectiv art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. - "dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice", și art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. - "dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat".

În temeiul art. 396 alin. (2) rap. la art. 393 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. art. 109 alin. (1) C. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

În baza art. 5491 alin. (5) lit. b) C. proc. pen. cu aplicarea art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale cu privire la un pistol tip Airsoft, fără inscripții, ridicat de la inculpat și introdus la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Teleorman, cu dovada seria x nr. x/01.07.2015.

În baza art. 5491 alin. (5) lit. b) C. proc. pen. cu aplicarea art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale cu privire la cască militară metalică culoare kaki, un bluzon material textil tip militar și un caiet de matematică care are desenată zvastica fascistă și emblema SS, ridicate de la inculpat și introduse la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Teleorman, cu dovada seria x nr. x/03.02.2016.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 17/A din data de 18.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de către apelantul inculpat A. împotriva Sentinței penale nr. 129/20.03.2020, pronunțată de Judecătoria Alexandria în Dosarul nr. x/2016.

A fost desființată în parte sentința penală apelată și în rejudecare, s-a constatat că prin încheierea din data de 11.01.2021 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de "confecționarea (...) răspândirea, precum și deținerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, legionare sau xenofobe", prev. de art. 4 alin. (1) teza I, III și IV din O.U.G. nr. 31/2002, aprobată prin Legea nr. 107/2006, cu modificările și completările ulterioare, în infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii, aprobată prin Legea nr. 107/2006, cu modificările și completările ulterioare, în forma existentă la momentul comiterii faptei - "Confecționarea, punerea în circulație sau deținerea în vederea punerii în circulație de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe".

În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de incitare la ură prev. de art. 369 teza I C. pen. (faptă din aprilie - mai 2015).

În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de confecționare, punere în circulație sau deținere în vederea punerii în circulație de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe, prev. de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 (faptă din aprilie - mai 2015).

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea la care se adaugă o treime din cuantumul celeilalte pedepse).

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus că, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin. (2) lit. c), h) C. pen., au fost impuse inculpatului următoarele obligații:

- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e), se comunică serviciului de probațiune.

În baza art. 86 alin. (2), (3) C. pen., supravegherea executării obligației prevăzute în art. 85 alin. (2) lit. c) C. pen., se face de Serviciul de Probațiune București, care va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea acesteia într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 86 alin. (2) C. pen., verificarea modului de îndeplinire a obligației prevăzute în art. 85 alin. (2) lit. h) C. pen., se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probațiune cu privire la orice încălcare a acesteia.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C. pen., privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse precum și a săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

A fost menținută măsura de siguranță a obligării la tratament medical, conform art. 109 C. pen.

S-a înlăturat aplicarea pedepselor complementare și accesorii.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin deciziei din apel.

În esență, pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că în fapt, acuzația adusă inculpatului A. constă în aceea că în perioada aprilie - mai 2015 a postat pe pagina sa de socializare sub pseudonimul "B.", în rețeaua de socializare C., mai multe fotografii de promovare publică a unor însemne/simboluri fasciste/naziste, interzise de lege, însoțite de mesaje cu caracter discriminator și amenințător adresate persoanelor de etnie rromă și persoanelor de sex feminin, instigând, totodată, la ură rasială împotriva minorității de etnie rromă. În drept, instanța de apel a constatat că faptele inculpatului realizează tipicitatea infracțiunilor de incitare la ură prev. de art. 369 teza I C. pen. (faptă din aprilie - mai 2015) și de confecționare, punere în circulație sau deținere în vederea punerii în circulație de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe, prev. de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 (faptă din aprilie - mai 2015), săvârșite în concurs real.

*****

Împotriva deciziei din apel, nr. 17/A din data de 18.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 16.04.2021, în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casație formulată, recurentul inculpat A. a invocat cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.

În esență, în motivarea cererii de recurs în casație, în ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat că este incident acest caz de casare în situația în care fapta reținută în sarcina inculpatului nu are corespondent în norma substanțială de drept penal. Sub acest aspect, apărarea recurentului a susținut că norma de incriminare prevăzută de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 a fost modificată la data de 30.07.2015, ulterior comiterii presupuselor fapte, având următorul conținut: alin. (1) "Confecționarea, vânzarea, răspândirea, precum și deținerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi", spre deosebire de conținutul normei de incriminare anterior modificării: art. 4 alin. (1) O.U.G. nr. 31/2002 "Confecționarea, punerea în circulație sau deținerea în vederea punerii în circulație de simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă."

Astfel, apărarea inculpatului a solicitat a se constata că judecătorul de fond a reținut întocmai cuprinsul adăugat al normei, fiind stabilită o pedeapsă de 3 ani cu închisoare pentru infracțiunea de "confecționarea, vânzarea, răspândirea, precum și deținerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe", însă această faptă nu era prevăzută de legea penală la data săvârșirii activității infracționale.

Pe cale de consecință, s-a precizat că lipsa de identitate dintre cerința normei ce sancționează faptele de natură penală și fapta concretă, efectiv reținută în sarcina inculpatului, este echivalentă cu neincriminarea acesteia din urmă, pe considerentul că fapta concretă săvârșită de inculpat nu este prevăzută și sancționată de legea penală, precum și aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute, cazuri care în opinia apărării recurentului se aplică în situația de față.

În concluzie, pentru motivele expuse în scris în cuprinsul cererii de recurs în casație, apărătorul inculpatului A. a solicitat admiterea recursului în casație și să se dispună una dintre soluțiile prevăzute de art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) și b) din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data 19.05.2021, fiind fixat termen la data de 22.06.2021, în vederea examinării, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 22 iunie 2021, constatând că prezenta cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește cerințele prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis în principiu cererea de recurs în casație, dispunând trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a acesteia.

Cu prilejul dezbaterilor de la termenul din 21.09.2021, s-au luat concluziile recurentului și parchetului, acestea fiind pe larg redate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În speță, inculpatul A. a invocat cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Critica formulată de recurentul A., în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 este analizată, exclusiv, prin raportare la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casație reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu și faptic.

În considerarea aspectelor teoretice relevate, se constată că în cauză, prin recursul în casație formulat, recurentul inculpat A. a invocat împrejurarea că fapta pentru care a fost condamnat, reglementată de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002, nu este prevăzută de legea penală, în concret, critica inculpatului vizând reținerea în sarcina sa a acestei infracțiuni într-o modalitate care nu era prevăzută de legea penală la data săvârșirii faptei.

Examinând acest motiv de recurs în casație, contrar susținerilor recurentului inculpat, Înalta Curte constată că prin încheierea din 11.01.2021, pronunțată de instanța de apel, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de "confecționarea (...) răspândirea, precum și deținerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, legionare sau xenofobe", prev. de art. 4 alin. (1) teza I, III și IV din O.U.G. nr. 31/2002, aprobată prin Legea nr. 107/2006, modificată și completată, în infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 aprobată prin Legea nr. 107/2006, cu modificările și completările ulterioare, în forma existentă la momentul comiterii faptei - având următorul conținut normativ: "Confecționarea, punerea în circulație sau deținerea în vederea punerii în circulație de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă".

Prin urmare, analiza condițiilor de tipicitate prin raportare la textul normativ criticat reliefează că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile ce vizează neprevederea faptei pentru care a fost condamnat inculpatul, ci modul în care a fost interpretată situația de fapt prin raportare la textul de lege în baza căruia acesta a fost condamnat.

Or, în condițiile în care prin decizia atacată instanța de apel a reținut varianta normativă de la momentul săvârșirii faptei și a dispus condamnarea recurentului pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 - în forma existentă la momentul comiterii faptei deduse judecății, astfel cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice prin încheierea din data de 11 ianuarie 2021, criticile recurentului inculpat formulate sub acest aspect sunt neîntemeiate.

În concluzie, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casație formulate de inculpat, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat și care să conducă la o soluție favorabilă inculpatului, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen. Analiza motivelor de recurs în casație nu vizează practic raportarea situației de fapt reținută la condițiile de tipicitate subsumate normei de incriminare ce sancționează penal infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002, ci reprezintă o veritabilă solicitare de reinterpretare și valorificare a probatoriului administrat în sensul celor invocate.

Așadar, contrar susținerilor apărării, Înalta Curte constată că, în cauză, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, astfel că, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii și din această perspectivă criticile recurentului inculpat sunt neîntemeiate.

Înalta Curte subliniază că în incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, criticile privind nelegalitatea pedepsei, urmare a greșitei stabiliri a încadrării juridice a faptelor, excedând controlului jurisdicțional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual.

Acest caz de recurs în casație este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispozițiile privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative. Conform jurisprudenței referitoare la cazul de casare prevăzut de pct. 12 al art. 438 alin. (1), instanța supremă a statuat în sensul incidenței acestui motiv de drept în cazul unor erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

În consecință, evaluând legalitatea pedepsei aplicate recurentului inculpat A. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 reținute în sarcina inculpatului, "Confecționarea, punerea în circulație sau deținerea în vederea punerii în circulație de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă".

Prin urmare, Înalta Curte constată că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată recurentului inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 îndeplinește condiția de legalitate, situându-se în limitele prevăzute de lege, motiv pentru care criticile recurentului formulate sub acest aspect sunt apreciate ca fiind neîntemeiate.

Referitor la celelalte susținerile ale apărării recurentului inculpat formulate cu prilejul dezbaterilor în sensul că pedeapsa aplicată încalcă dispozițiile art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 31/2002, care prevăd faptul că nu constituie infracțiune fapta săvârșită în interesul artei sau științei ori că au fost stabilite limite de pedepse în mod eronat în raport de modul de săvârșire a faptelor și de conduita recurentului, precum și de faptul că nu au fost reținute circumstanțe atenuante în ceea ce îl privește pe inculpat, Înalta Curte constată că aceste susținerile nu au fost invocate prin motivele scrise ce au făcut obiectul analizei în procedura de admisibilitate în principiu a recursului în casație.

Motivele de recurs completate oral în fața instanței vizează aceleași critici aduse situației de fapt reținută în cauză și nu prin raportare la aspecte de drept ce se impun a fi analizate în calea de atac a recursului în casație, astfel că analiza criticilor apărării sub acest aspect cu referire la starea de fapt reținută în cauză și interpretarea dată probatoriului de către instanțe, presupune, în mod implicit, reevaluarea elementelor de fapt reținute cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea penală definitivă.

Prin astfel de susțineri ceea ce se critică este încadrarea juridică dată faptelor în cauză, precum și modalitatea de individualizare a pedepsei, solicitându-se reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea recurentului inculpat, însă aceste critici nu pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în actuala procedură a recursului în casație.

În concluzie, instanța de casație constată că motivele invocate de recurentul inculpat A., așa cum au fost formulate, nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de dispozițiile legale în materie și că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurentului sunt neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 17/A din data de 18 ianuarie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Având în vedere soluția dispusă, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 17/A din data de 18 ianuarie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2021.

GGC - GV