ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 350/2021

Deliberând asupra cererii de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatului A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 283 din 16 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2015 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierile din datele de 22 mai 2017 și, respectiv, 22 septembrie 2017), printre altele, în temeiul art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată. În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În temeiul art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 6 (șase) luni și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., pe o durată de 1 (un) an, pedeapsă ce se va executa în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin această sentință, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 6 luni închisoare, în final 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate. În baza art. 45 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., a fost obligat inculpatul să execute, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale, precum și pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

Au fost obligați inculpații B., A., C., D. și E., în solidar, la plata sumei de 916.227,53 RON, cu titlu de daune materiale către partea civilă Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Au fost menținute măsurile asiguratorii instituite prin Ordonanța din 21.08.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților B., A., C., D. și E..

Sentința anterior menționată a rămas definitivă prin decizia penală nr. 85 din 21 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2017.

Prin această din urmă hotărâre, printre altele, au fost admise apelurile declarate de inculpații B., A. și C. împotriva sentinței penale nr. 283 din data de 16 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2015.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților B., C. și A. și, în rejudecare, cu referire la acesta din urmă:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A., de 3 ani și 6 luni închisoare, 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen.

- 1 an și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

A fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani și 8 luni închisoare și s-a menținut pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., pe o durată de 2 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

A fost redusă pedeapsa principală aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare și s-a menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., pe o durată de 1 an, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin această decizie, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 4 luni închisoare, în final 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., a fost obligat inculpatul să execute, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, precum și pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 C. pen., s-a fixat termen de supraveghere de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vaslui la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus că, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Municipiului Vaslui sau al Direcției Generale de Protecție a Copilului Vaslui.

S-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor prevăzute de art. 96 C. pen., respectiv i s-a pus în vedere acestuia că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

Intimatul A. a fost luat în evidența Serviciului de Probațiune Vaslui, constituindu-se dosarul de probațiune nr. 310 din anul 2018.

Prin adresa din 19 februarie 2021, Serviciul de Probațiune Vaslui a înaintat Tribunalului București, secția I Penală, conform art. 49 din Legea nr. 253/2013, raportul de evaluare nr. x/19.02.2021, întocmit pentru numitul A., aflat în evidența acestui serviciu de probațiune.

Judecătorul delegat în cadrul Biroului Executări Penale al secției I Penale a Tribunalului București, având în vedere dispozițiile art. 554 alin. (2) C. proc. pen. și art. 27 lit. d) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, în temeiul art. 96 alin. (2) C. pen. și art. 49 alin. (2) din Legea nr. 253/2013, a formulat sesizare a instanței, ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I Penală, sub nr. x/2021, sesizarea având la bază adresa Serviciului de Probațiune Vaslui anterior menționată, prin care s-a adus la cunoștință faptul că numitul A. nu a achitat integral obligațiile civile la care a fost obligat prin sentința penală nr. 283/16.05.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 85/21.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca instanța să aprecieze dacă se impune sau nu revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate acestuia.

Prin sentința penală nr. 311 din 18 martie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și, în baza art. 583 alin. (1) C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

Astfel fiind, dosarul având ca obiect cererea formulată de Serviciul de Probațiune Vaslui, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată condamnatului A., a fost înregistrat pe rolul secției Penale a instanței supreme la data de 29 martie 2021, sub nr. x/2021.

Înalta Curte reține că, la data de 19 iunie 2018, consilierul de probațiune desemnat în cauză a avut prima întrevedere cu intimatul A., aducându-i la cunoștință prevederile sentinței penale nr. 283 din 16 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2015 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierile din datele de 22 mai 2017 și 22 septembrie 2017 și modificată prin decizia penală nr. 85 din 21 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2017), conținutul măsurilor de supraveghere, obligațiile și modalitățile de supraveghere a îndeplinirii acestora, precum și împrejurarea că instanța de judecată a dispus obligarea acestuia, în solidar cu inculpații B., C., D. și E., la plata sumei de 916.227,53 RON, cu titlu de daune materiale către partea civilă Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Totodată, i s-au adus la cunoștință intimatului prevederile art. 96 alin. (2) C. pen., și anume faptul că, în cazul neîndeplinirii integrale a obligațiilor civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care acesta dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

Din datele existente în raportul de evaluare al consilierului de probațiune, întocmit la data de 19 februarie 2021, rezultă că intimatul A. a respectat măsurile de supraveghere, a parcurs programul de reintegrare, a executat orele de muncă în folosul comunității, însă, referitor la obligațiile civile, s-a reținut că acesta a depus la dosarul de probațiune o adeverință emisă de F., prin care se atesta faptul că, începând cu luna iulie 2019, a fost înființată poprirea pe salariu, conform adresei nr. x/27.06.2019, emisă de ANAF, reținerile lunare fiind în cuantum de 30% din salariul său, iar suma totală reținută și virată în contul ANAF este de 17.926 RON.

Potrivit art. 96 alin. (1) și (2) C. pen.:

"(1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

(2) Dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească."

Înalta Curte constată, în prealabil, că, în speță, solicitarea de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei vizează doar cazul reglementat de art. 96 alin. (2) C. pen., consilierul de probațiune învederând că intimatul condamnat a respectat măsurile de supraveghere stabilite în sarcina sa, a prestat orele de muncă în folosul comunității la care a fost obligat și a frecventat un program de reintegrare socială.

În ceea ce privește executarea dispozițiilor privind despăgubirile civile la care a fost obligat intimatul, Înalta Curte constată că apărarea acestuia în sensul că s-a aflat în imposibilitate de a achita integral obligațiile civile stipulate în conținutul hotărârii de condamnare este întemeiată, urmând a fi avută în vedere de instanță.

Astfel, se reține că, începând din luna martie 2019, intimatul A. a fost angajat în cadrul F., însă veniturile realizate au fost insuficiente pentru a-i permite să acopere integral obligațiile civile stabilite în sarcina sa.

În acest sens este adresa instituției anterior menționate nr. 62/06.04.2021, prin care s-a comunicat faptul că, începând cu luna martie 2019, intimatul A. figurează încadrat pe postul de consilier în cadrul aparatului tehnic F., iar începând cu luna iulie 2019, a fost înființată poprirea pe salariu, conform adresei nr. x/27.06.2019, emisă de ANAF, reținerile lunare fiind în cuantum de 30% din salariu. Prin aceeași adresă, F. a comunicat faptul că, până la data de 6 aprilie 2021, a fost reținută și virată în contul ANAF suma de 21.262 RON.

Prin adresa Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui nr. x/12.05.2021, căreia i-au fost anexate adeverințele de venit aferente anilor 2020 - 2021, se atestă că intimatul A. nu figurează cu bunuri mobile și imobile, iar veniturile brute realizate, potrivit evidențelor fiscale, au fost în cuantum de 80.364 RON, în anul 2020 și, respectiv, de 18.429 RON, în anul 2021, până la data de 12 mai 2021.

Prin aceeași adresă s-a precizat că, pentru stingerea obligațiilor fiscale ale debitorului A., se încasează lunar sume din popririle înființate la terți.

De asemenea, instanța supremă reține și faptul că, potrivit sentinței penale nr. 283 din 16 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2015 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierile din datele de 22 mai 2017 și 22 septembrie 2017 și modificată prin decizia penală nr. 85 din 21 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2017), obligațiile civile în cuantum de 916.227,53 RON nu sunt doar în sarcina intimatului A., ci acestea sunt stabilite în solidar cu ceilalți condamnați din cauză (B., C., D. și E.).

În ceea ce privește posibilitatea intimatului de a acoperi în alt mod prejudiciul, Înalta Curte constată că din adresa nr. x/03.06.2021, emisă de Primăria comunei Deleni, județul Vaslui, reiese că intimatul A. figurează în baza de date ca fiind proprietarul unui teren extravilan compus din teren arabil în suprafață de 18.700 mp și pășune în suprafață de 3.400 mp, teren asupra căruia a fost instituit și menținut sechestrul asigurător.

Pe de altă parte, în raport cu probele administrate în cauză, Înalta Curte constată că intimatul A. s-a implicat în muncă, a depus eforturi pentru a obține veniturile necesare acoperirii nevoilor pe care le are, precum și pentru acoperirea obligațiilor civile stabilite de instanță, însă, față de valoarea ridicată a acestora, nu a avut posibilitatea să le achite integral, astfel încât nu se poate reține în sarcina sa o neexecutare culpabilă a respectivelor obligații.

Ca atare, constatând că nu sunt întrunite condițiile legale impuse de dispozițiile art. 96 alin. (2) C. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de Serviciul de Probațiune Vaslui, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată condamnatului A. prin sentința penală nr. 283 din 16 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 85 din 21 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de Serviciul de Probațiune Vaslui, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată condamnatului A. prin sentința penală nr. 283 din 16 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 85 din 21 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2017.

Cu contestație în 3 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2021.

GGC - MM