ILIEV c. BULGARIE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 8545/02 prezentată de Veselin Stoyanov ILIEV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 13 martie 2007 într-o cameră compusă din P. Lorenzen, președinte, S. Botoutarova, domnii K. Jungwiert, V. Butkevych, domnul Tsatsa-Nikolovska, domnii R. Maruste, domnul Villiger, judecători, și de domnul Westerdiek, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 7 februarie 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, dl Veselin Stoyanov Iliev, este cetățean bulgar, născut în 1978 și rezident în Varna.

Guvernul bulgar ( La 22 aprilie 1999, reclamantul a fost arestat și arestat pentru furt cu intrare prin efracție de către un investigator al Serviciului de Informații al Varna. La aceeași dată, 12 persoane au fost acuzate pentru furt cu intrare prin efracție. De asemenea, investigatorul a fost reținut în arest provizoriu de către reclamant. La 20 februarie 2002, cauza a fost pronunțată în mod deliberat. Prin intermediul unei hotărâri pronunțate a doua zi, instanța l-a recunoscut pe reclamant vinovat, în stare de recidivă, de șase capete de acuzare și a pronunțat șase pedepse de trei ani și șase luni până la cinci ani de închisoare. Recurentul și unii dintre colegii săi inculpați au făcut apel, iar sentința a fost atacată și de procurorul care a considerat că sentințele pronunțate erau prea indulgente.

Prin hotărârea din 15 ianuarie 2003, Tribunalul Regional Varna a confirmat constatarea de vinovăție a reclamantului, agravează pedepsele pronunțate, a aplicat dispozițiile privind concursul de eschivări și a aplicabil executarea celei mai severe pedepse, și anume nouă ani de închisoare. La 11 august 2003, recursul în cauză a fost respins de Curtea Supremă în casare, acționând în ultimă instanță. GRIFS Invocă art. 5 alineatul (3), reclamantul se plânge de durata detenției provizorii. Invocând art. 5 alin. (4), reclamantul se plânge că una dintre cererile sale de extindere a fost examinată în absența sa. În plus, se plânge că instanța regională Varna, sesizată cu una dintre acțiunile sale împotriva detenției, nu a fost ținută în cușcă.

La 24 martie 2006, Curtea a decis să prezinte în scris observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia sa. La 20 septembrie 2006, guvernul și-a prezentat observațiile la art. 5 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată că reclamantul a fost invitat prin scrisoarea din 10 octombrie 2006 să își prezinte observațiile ca răspuns, în termen de 21 noiembrie 2006. O scrisoare de rechemare i-a fost transmisă prin recomandare cu confirmare de primire la 10 ianuarie 2007 și a atras atenția asupra posibilităților de eliminare a rolului, prin aplicarea articolului 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție, în caz de absență a răspunsului. Aceste scrisori au rămas fără răspuns. Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea, în sensul art. 37 alin. (a) Convenției.

Pe de altă parte, aceasta consideră că nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenția n … Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 8545/02 présentée par Veselin Stoyanov ILIEV contre la Bulgarie La Cour européenne des Droits de l’Homme (cinquième section), siégeant le 13 mars 2007 en une chambre composée de : M. P. Lorenzen, président, M me S. Botoucharova, MM. K. Jungwiert, V. Butkevych, M me M. Tsatsa-Nikolovska, MM. R. Maruste, M. Villiger, juges, et de M me C. Westerdiek, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 7 février 2002, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Veselin Stoyanov Iliev, est un ressortissant bulgare, né en 1978 et résidant à Varna.

Le gouvernement bulgare (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M me M. Kotseva, du ministère de la Justice. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 22 avril 1999, le requérant, soupçonné d’avoir commis plusieurs vols avec effraction, fut arrêté et placé en garde à vue. A la même date, il fut mis en examen pour vol avec effraction par un enquêteur du service de l’instruction de Varna. Douze autres personnes furent mises en examen pour les mêmes faits. L’enquêteur procéda également au placement en détention provisoire du requérant. L’intéressé recourut contre la détention à plusieurs reprises, mais sans succès. Le 20 février 2002, l’affaire fut mise en délibéré.

Par un jugement rendu le jour suivant, le tribunal reconnut le requérant coupable, en état de récidive, de six chefs d’accusation et prononça six peines allant de trois ans et six mois à cinq ans d’emprisonnement. Le requérant et certains de ses coaccusés interjetèrent appel. Le jugement fut également attaqué par le parquet qui estima que les peines prononcées étaient trop clémentes. Par un jugement du 15 janvier 2003, le tribunal régional de Varna confirma le constat de culpabilité du requérant, aggrava les peines prononcées, appliqua les dispositions relatives au concours d’infractions et ordonna l’exécution de la peine la plus sévère, à savoir neuf ans d’emprisonnement. Le 11 août 2003, le pourvoi en cassation de l’intéressé fut rejeté par la Cour suprême en cassation, statuant en dernière instance.

GRIEFS 1. Invoquant l’article 5 § 3, le requérant se plaint de la durée de la détention provisoire. 2. Invoquant l’article 5 § 4, le requérant se plaint de ce qu’une de ses demandes d’élargissement été examinée en son absence. Par ailleurs, il se plaint de ce que le tribunal régional de Varna, saisi d’un de ses recours contre la détention, n’a pas tenu d’audience. EN DROIT Le 24 mars 2006, la Cour a décidé de porter le grief tiré de l’article 5 § 3 de la Convention à la connaissance du gouvernement défendeur, en l’invitant à présenter par écrit ses observations sur sa recevabilité et son bien-fondé.

Le Gouvernement a présenté ses observations le 20 septembre 2006. La Cour constate que le requérant a été invité par lettre du 10 octobre 2006 à présenter ses observations en réponse, dans un délai échéant le 21 novembre 2006. Une lettre de rappel lui a été transmise par recommandé avec accusé de réception le 10 janvier 2007, et a attiré son attention sur les possibilités de radiation du rôle, par application de l’article 37 § 1 a) de la Convention, en cas d’absence de réaction. Ces lettres sont restées sans réponse. La Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Elle estime, par ailleurs, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 in fine de la Convention.

Il convient donc de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer la requête du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Greffière Président