Decizia nr. 2217/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 489/2019 a Tribunalului Alba

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 09 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, obligarea pârâtului la plata sumelor: 75 euro pentru fiecare cupă de 0,8 m.c și pentru fiecare plug de zăpadă, cu care au fost echipate ifroanele 204. D livrate de Întreprinderea de Utilaje Alba Iulia, începând cu anul 1981, 10 euro pentru fiecare picior pentru mașina industrială tip IM Cugir, executate de B., începând cu luna noiembrie 1986, 200 euro pentru fiecare lună pentru perioada in care a lucrat la Întreprinderea de Utilaje Alba Iulia, respectiv B., reprezentând diferența de salariu de la muncitor la maistru specialist, plata dobânzilor legale și cheltuieli de judecată. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 64/1991.

Sentința pronunțată de Tribunalul Alba Prin sentința civilă nr. 489 din 04 aprilie 2019, Tribunalul Alba, secția I civilă, a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba.

Deciziile pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia Prin decizia civilă nr. 8 din 14 ianuarie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 489 din 04 aprilie 2019 a Tribunalului Alba. Prin decizia civilă nr. 782 din 09 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 8 din 14 ianuarie 2020 a aceleiași instanțe. Prin decizia civilă nr. 1676 din 10 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a respins contestația în anulare formulată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 782 din 09 iulie 2020 a aceleiași instanțe.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1676 din 10 decembrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a declarat recurs contestatorul A.. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 29 ianuarie 2021, sub nr. x/2020, fiind repartizat aleatoriu spre soluționare completului filtru nr. 2. Recurentul-contestator a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, fără a invoca incidența vreunui motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În motivarea căii de atac, a arătat că instanța nu a analizat refuzul societăților comerciale de a-i plăti drepturile aferente soluțiilor tehnice pe care le-a realizat, încălcând astfel prevederile art. 67 alin. (1) și (2) din Legea nr. 64/1991. A mai precizat că instanța nu a luat în considerare concluziile scrise depuse la termenul de judecată din 10 decembrie 2020 de către avocatul său, prin care a expus situația de fapt dedusă judecății.

Procedura de filtru Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a reținut că decizia atacată este o hotărâre definitivă care nu este supusă recursului. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea punctelor de vedere, în scris, la raport. Recurentul-contestator a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului, exprimându-și acordul pentru soluționarea acestuia de către completul de filtru, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 C. proc. civ., prin rezoluția din 27 septembrie 2021, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 26 octombrie 2021, în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1676 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a pretins drepturi bănești cu titlu de despăgubiri cuvenite în temeiul art. 67 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, republicată, urmare aplicării soluțiilor tehnice ce îi aparțin, de către două unități economice menționate, începând cu anul 1981 și, respectiv anul 1986. Potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, litigiile cu privire la calitatea de inventator, de titular de brevet sau cele cu privire la alte drepturi născute din brevetul de invenție, inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului din contractele de cesiune și licență, sunt de competența instanțelor judecătorești, fiind astfel supuse prevederilor C. proc. civ. Dispozițiilor art. 634 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că: "Sunt hotărâri definitive: (…) 4. Hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs." Art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că: "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată". Art. 513 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că: "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă acelorași căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită." Decizia civilă nr. 1676 din 10 decembrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, obiect a recursului pendinte, a fost pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare formulate de aceeași parte împotriva deciziei civile nr. 782 din 09 iulie 2020 a aceleiași instanțe, prin care s-a soluționat o cerere de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, în raport de dispozițiile art. 46 din Legea nr. 64/1991, respectiv de cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016. Întrucât prima hotărâre ce a declanșat exercitarea succesivă a căilor extraordinare de atac, și anume decizia civilă nr. 8 din 14 ianuarie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, nu avea deschisă calea de atac a recursului, rezultă că nici deciziile ulterioare pronunțate în soluționarea respectivelor căi de atac, printre care și decizia civilă nr. 1676 din 10 decembrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, obiect al recursului pendinte, nu avea deschisă o atare cale de atac. Principiul legalității căii de atac este reglementat în mod expres la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiilor art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii. Căile de atac, respectiv condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea afecta legalitatea sau temeinicia primei judecăți. Ca atare, nici uneia dintre părți nu îi este îngăduit să formuleze și nici să învestească în mod legal instanța cu judecata unei căi de atac exercitată în afara condițiilor stabilite de legea procesuală civilă. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) din același Cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1676 din 10 decembrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.