ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 822/2023

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 822/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 16 mai 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 29.11.2016 în dosarul nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții B., S.C. C. și D., prin hotărârea ce o va pronunța:

- să oblige pârâții B. și D. să îndeplinească procedura avizării expertizelor topografice conform deciziei nr. 113/A/2011 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2009, iar în caz contrar să autorizeze reclamanta să depună documentația topografică avizată de OCPI pentru intabularea deciziei nr. 113/A/2011, așa cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 54/CC/A/2012 pronunțată în dosarul nr. x/2009 și completată prin decizia civilă nr. 184/A/2013;

- să constate că între pârâții B. și D. și pârâta S.C. C. a intervenit contractul intitulat "Cesiune de drepturi litigioase", autentificat de BNP E. sub nr. x/27.04.2012 având ca obiect imobilele înscrise în:

"altele" în suprafață de 12.228 mp - uzucapat de N.;

- sa dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate în favoarea paratei S.C. C. asupra imobilelor sus menționate concomitent cu efectuarea procedurii prealabile a avizării expertizelor topografice;

- să constate că între reclamantă și pârâta S.C. C. a intervenit convenția intitulata "Promisiune bilaterala de vânzare cumpărare", autentificată de BNP FF. sub nr. x/23.08.2016, având ca obiect imobilele:

"altele" în suprafață de 12.228 mp - uzucapat de N.;

- să dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor sus menționate cu titlu prestație tabulara;

- să dispună înscrierea în CF a sentinței care se va pronunța;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.

I.2. Hotărârea pronunțată în primă instanță

Prin sentința civilă nr. 1/06.01.2020 pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă în dosarul nr. x/2016 a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâta D..

A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâților B., D., S.C. C. și în consecință:

S-a constatat că între pârâții de ordin 1-2 și pârâta de ordin 3 a intervenit contractul intitulat "Cesiune de drepturi litigioase", autentificat de BNP E. sub nr. x/27.04.2012 având ca obiect imobilele înscrise în:

"altele" în suprafață de 12.228 mp - uzucapat de N.;

S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al paratei de ordin 3 asupra imobilelor identificate la pct. II din acțiune cu titlu prestație tabulară.

S-a constatat că între reclamantă și pârâta S.C. C. a intervenit convenția intitulată "Promisiune bilaterala de vânzare-cumpărare", autentificata de BNP FF. sub nr. x/23.08.2016, având ca obiect imobilele:

"altele" în suprafață de 12.228 mp - uzucapat de N.;

S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor identificate la pct. IV din acțiune cu titlu prestație tabulara, conform prezentei sentințe după rămânerea definitivă.

A fost obligată pârâta D. la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8100 RON.

Împotriva acestei sentințe, precum și împotriva încheierii de ședință din 14.11.2018 pronunțate de Tribunalul Alba, secția I civilă în dosarul nr. x/2016 a formulat apel pârâta D., solicitând în principal, suspendarea judecății apelului până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Alba, iar pe fond, schimbarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată.

I.3. Hotărârea pronunțată în apel

Prin decizia civilă nr. 1848/2021 din 25 noiembrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins excepția lipsei de interes în formularea apelului și excepția puterii de lucru judecat, invocate de intimata S.C. A. S.R.L.

A respins excepția inadmisibilității apelului formulat de pârâta D. împotriva încheierii de ședință din 14.11.2018 pronunțate de Tribunalul Alba, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, excepție invocată de pârâții B. și S.C. C.

A respins ca nefondat, apelul formulat de pârâta D. împotriva încheierii de ședință din 14.11.2018 pronunțate de Tribunalul Alba, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

A admis ca fondat, apelul formulat de pârâta D. împotriva sentinței civile nr. 1/06.01.2020 pronunțate de Tribunalul Alba, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

A schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții B., D. și S.C. C.

A înlăturat dispoziția de obligare a pârâtei D. la plata cheltuielilor de judecată la fond în favoarea reclamantei.

A obligat intimata reclamantă la plata sumei de 22.100,6 RON în favoarea pârâtei D., reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la fond și în apel.

I.4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1848 din 25 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a declarat recurs reclamata S.C. A. S.R.L. la data de 26 martie 2022 (dovadă ștampilă plic dosar recurs).

Prin cererea de recurs, recurenta solicită în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Alba Iulia.

În subsidiar, solicită casarea deciziei atacate și rejudecând, respingerea apelului urmare a admiterii excepției lipsei de interes în formularea acestuia cu consecința menținerii sentinței instanței de fond.

În terțiar, solicită casarea deciziei atacate și rejudecând, admiterea în parte a apelului și schimbarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii în parte a acțiunii, în ce privește petitul privind constatarea intervenției contractului de cesiune între foștii soți Popa și S.C. C. și întabularea S.C. C. cu titlu de prestație tabulară - petitul 2-3.

Recurenta a invocat greșita dezlegare a excepției lipsei de interes și a arătat că în fata instanței de apel a invocat atât excepția lipsei de interes în formularea apelului, cât și excepția puterii de lucru judecat (parțială). Acestea vizau trei paliere: primul palier derivat din limitele învestirii prin criticile de apel, al doilea palier derivat din puterea de lucru judecat și din principiul omisso medio - inadmisibilitate criticare petit 4-5 câtă vreme nu a fost atacat petitul subsecvent 2-3 care a stat la baza valorificării și admiterii petitului 4-5 a părții din sentința instanței de fond care nu a fost apelată, al treilea palier derivat din legitimarea procesual pasivă în fata instanței de fond.

Arată că a invocat excepția lipsei de interes în formularea apelului și nu lipsa de interes în formularea acțiunii. Instanța de apel a nesocotit aceste trei paliere, precum și specificul excepției lipsei de interes în calea de atac a apelului.

Din cercetarea considerentelor instanței de apel (pag. 15-17) rezultă că instanța de apel a încălcat regulile în materie de soluționare a cauzei. Împrejurarea că excepțiile vor putea fi unite cu administrarea probelor sau cu fondul cauzei nu poate fi înțeleasă în sensul că instanța de fond poate inversa ordinea de soluționare. Instanța de judecată nu va putea respinge o excepție pentru argumentul că este întemeiată acțiunea în fond, fără a nega, astfel, însăși natura excepțiilor procesuale. Instanța de apel a inversat în mod nepermis ordinea procedurală de soluționare a cauzei, dând întâietate fondului cauzei în detrimentul excepțiilor.

În această manieră, instanța de fond a contrazis însăși definiția excepțiilor procesuale de la art. 245 C. proc. civ.

Învederează că instanța de apel, după ce a analizat în pag. 15-16 și a admis apelul în fond, reținând netemeinicia acțiunii în prestație tabulară întemeiate pe promisiunea de vânzare-cumpărare între S.C. C. S.R.L. și S.C. A. S.R.L., deci exclusiv petitul 4-5, menționează:

"În consecință, Curtea reține că sub acest aspect criticile apelantei-pârâte sunt întemeiate. În contextul menționat, nu pot fi primite excepțiile invocate de intimați, care au invocat lipsa de interes în formularea apelului, respectiv puterea de lucru judecat".

Soluția instanței de apel în ce privește dezlegarea dată excepției lipsei de interes în formularea apelului este dată cu nesocotirea prevederilor legale. Din cercetarea considerentelor instanței de apel (pag. 15-17) rezultă că instanța de apel a încurcat normele legale aplicabile în apel, relativ la natura și obiectul excepției. Instanța de fond a raportat fondul excepției în mod greșit pentru a doua oară, de această dată prin analiza și filtrul art. 35 și urm. C. proc. civ. și cu o motivare străină de obiectul excepției invocate.

Astfel, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că recurenta avea calitatea de reclamant și deci că în analizarea excepției lipsei de interes a apelantului trebuia să se raporteze la acesta cu o dublă mențiune: la calitatea acestuia în apel, nu la calitatea din fond.

Instanța de apel nu a motivat și nu a analizat excepția lipsei de interes așa cum a fost invocată de către recurentă.

Mai apoi, în respingerea excepției lipsei de interes, instanța de judecată a reținut, ca și argument principal, interesul pe care îl are apelanta în altă procedură judiciară. Practic, instanța de apel a reținut ca interes (folos practic) dorința apelantei de a obține simulația contractului de cesiune drepturi litigioase. Respingerea deci a lipsei de interes în formularea apelului s-a datorat împrumutării interesului apelantei din altă cauză, sens în care evident că a raționat pe două planuri procesuale, străine de cauza pendinte.

Este vădit contradictorie motivarea - considerentele instanței de apel - cu atât mai mult cu cât prin încheierea de amânare a pronunțării din 28.10.2021 a apreciat că nu este întemeiată cererea de suspendare a prezentului apel până la soluționarea acțiunii în simulație. Necontestarea contractului de cesiune drepturi litigioase prin acțiune separată nu este condiție de admisibilitate a acțiunii în prestație tabulară întemeiată pe acest contract, aspect ignorat de către instanța de apel. Contestarea contractului de cesiune drepturi litigioase prin acțiune separată nu este motiv de netemeinicie a acțiunii în prestație tabulară, aspect ignorat de către instanța de apel.

Pe fond, recurenta-reclamantă învederează că în apel au fost respinse și petitele 2-3 ale acțiunii, deși nu a fost învestită cu aceste petite prin criticile din apel și fără a motiva respingerea acestora. În ipoteza în care s-ar privi și analiza în fond aceste petite, învederează instanței de recurs că motivarea instanței de apel le găsește complet întemeiate. În acest sens, este vorba de o prestație tabulară în care singurul impediment pentru înscrierea în cartea funciară era, la momentul redactării acțiunii, lipsa documentațiilor avizate de către OCPI. Or, aceste documentații topografice au fost avizate și recepționate de către OCPI în cursul procesului, rămânând practic ca instanța de fond să se pronunțe pe prestația tabulară, ceea ce a și făcut prin admiterea acesteia.

Instanța de apel ar fi trebuit să considere ca întemeiată cel puțin în parte acțiunea, petitele 2-3, și să dispună înscrierea în Cartea Funciară a S.C. C.. În mod greșit a reținut instanța de apel faptul că inadmisibilitatea acțiunii nu ar fi fost invocată pentru prima data în apel, deoarece prin întâmpinare a invocat art. 35 C. proc. civ.. Pe lângă împrejurarea că în fața instanței de fond prin întâmpinare a fost invocată doar prin indicarea art. 35 C. proc. civ. fără a avea motivarea cu care s-a prezentat în apel, reținerea instanței de apel, că ea a vizat condițiile de temeinicie ale acțiunii în prestație tabulară/executare antecontract, denotă confuzia creată.

Un argument suplimentar și care susține teza conform căreia decizia instanței de apel cuprinde motive contradictorii este acela că instanța de apel nu a admis apelul în considerarea prevederilor procesual civile (mai exact a excepției procedurale a inadmisibilității în temeiul art. 35 C. proc. civ. care prevede subsidiaritatea acțiunii în constatare), ci a admis apelul în considerarea așa zisei excepții a inadmisibilității acțiunii în prestație tabulară - practic veritabilă apărare de fond calificată mereu de către jurisprudență ca având această natură (constând de fapt în apărarea pe fond a pârâtei-apelante privind neîndeplinirea condițiilor de fond - din dreptul substanțial - ale acțiunii în prestație tabulară).

În aceste condiții apare ca fiind evident că excepția inadmisibilității acțiunii în constatare (invocată în temeiul art. 35 C. proc. civ.) nu este nici identică și nici nu echivalează cu excepția inadmisibilității acțiunii în prestație tabulară (având ca temei prevederile art. 896 C. civ.), iar instanța de apel nu era îndreptățită a reține invocarea excepției inadmisibilității acțiunii în prestație tabulară (întemeiată pe prevederile art. 896 C. civ.) în condițiile în care pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în constatare (excepție întemeiată pe prevederile art. 35 C. proc. civ.), fiind evident că între cele două nu există echivalență.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

I.5. Apărările formulate în cauză

I.5.1. Întâmpinarea formulată de intimata D.

Prin întâmpinarea formulată, intimata D. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și obligarea părții adverse la cheltuieli de judecată.

În apărare, intimata apreciază că nu sunt incidente motivele de casare ale art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. invocate de recurentă.

Cu toate că, aparent, motivele de recurs apar ca fiind structurate, criticile avansate sunt greu de încadrat în motive de casare cu aplicabilitate la cauza dedusă judecății. Spre exemplu, deși se invocă pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează cazul în care instanța a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, fie una condiționată, fie necondiționată de existența vreunei vătămări, recurenta nu indică în concret care neregularitate procedurală din fața instanței de apel atrage nulitatea absolută ori relativă. Sau de pildă, este neinteligibilă susținerea recurentei că a formulat solicitări pe două planuri procesuale, câtă vreme s-a formulat o acțiune cu mai multe petite și s-a indicat în mod expres temeiul de drept al acțiunii.

Recurenta invocă greșita soluționare a excepției lipsei de interes pe care o tratează din mai multe puncte de vedere pe care le denumește "paliere" și din care ar deriva nelegalitatea încadrabilă în pct. 5, pct. 6 ori pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Însă, nicio critică referitoare la soluționarea excepției lipsei de interes nu poate fi încadrată în art. 488 pct. 8 C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), indicat ca temei de drept al recursului, întrucât ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză.

Intimata-pârâtă apreciază că sunt nefondate susținerile referitoare la faptul că instanța de apel "a încălcat regulile în materie de soluționare a cauzei" și a inversat "ordinea procedurală de soluționare a cauzei, dând întâietate fondului cauzei în detrimentul excepțiilor", că A. S.R.L. a invocat excepția lipsei de interes în formularea apelului și nu lipsa de interes în formularea acțiunii ori întâmpinării ori că instanța de apel a dat o motivare străină de obiectul excepției invocate.

La termenul de judecată din 28.10.2021, instanța de apel a pus în discuția părților excepția lipsei de interes, cât și cea a puterii de lucru judecat și le-a unit cu fondul. Prin hotărârea pronunțată, instanța de apel a respins mai întâi excepția lipsei de interes în formularea apelului și excepția puterii de lucru judecat, invocate de intimata A. S.R.L., soluționând astfel, cu prioritate excepția/excepțiile, apoi s-a pronunțat pe fondul apelului. Mai mult, a fost soluționată excepția lipsei de interes în formularea apelului și nu excepția lipsei de interes a acțiunii ori întâmpinării la fond.

Se mai susține de către intimată că motivarea unei hotărâri judecătorești rezidă în conținutul ei, în consistența analizei juridice și pertinența argumentelor aduse de instanță în susținerea soluției pronunțate. Calitatea motivării hotărârii nu este determinată de volumul considerentelor, ci de valoarea juridică a argumentelor și de corectitudinea raționamentului care a stat la baza pronunțării soluției.

În speță, respingerea excepției lipsei de interes în formularea apelului este analizată la pag. 17 din hotărâre, cu o motivare care nu este străină de obiectul excepției invocate. Din contră, motivarea este explicită, enunțându-se temeiul juridic, contextul speței, raționamentul instanței, fiind expuse argumentele instanței de apel și motivele care conduc instanța spre respingerea excepției. În argumentare, instanța de apel mai întâi definește interesul "prin interes se înțelege (...)", iar recurenta conchide că instanța de apel a confundat calitatea părților în apel, ceea ce este total neavenit.

În concluzie, intimata apreciază că nu este aplicabil pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, susține că aceleași concluzii se impun și asupra soluționării excepției puterii de lucru judecat, instanța de apel arătând că apelanta D. a apelat întreaga hotărâre și motivând respingerea puterii de lucru judecat prin raportare la contextul speței, la regulatorul de competență pe care îl interpretează în mod legal, raționamentul instanței fiind consistent.

Nu este real că nu s-a apelat întreaga sentință. Deci nu este fondată critica ce rezultă din palierul omisso medio, cum că nu au fost atacate cu apel petitele "din amonte, anume nr. 2-3". Instanța de apel nu a depășit limitele învestirii, fiind învestită cu reformarea întregii sentințe a instanței de fond, astfel cum rezultă din apelul formulat de apelanta D..

Acțiunea reclamantei nu este formată din "mai multe acțiuni" cum susține în recurs, cu atât mai mult cu cât încă de la fondul cauzei a arătat expres că formulează o acțiune în prestație tabulară întemeiată pe art. 894-896 C. civ.

Prin urmare, nu se pot reține criticile referitoare la arogarea de către D. a calității de pârât pentru o parte din "acțiunile" care formează acțiunea în prestație tabulară. Instanța de apel a apreciat în mod corect că "acțiunea formulată de reclamantă nu poate fi privită fragmentat, scopul declarat fiind de înscriere a dreptului de proprietate pretins de aceasta în cartea funciară"; instanța de apel mai arată și că interesul apelantei D. "este justificat de consecințele pe care acțiunea reclamantei le-ar avea asupra dreptului de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul litigiului".

Mai susține că nu este real că nu a invocat la fondul cauzei, prin întâmpinare, dispozițiile art. 35 C. proc. civ. Analiza recurentei cu privire la ce reglementează dispozițiile art. 35 C. proc. civ. nu are relevanță față de motivele de casare expres prevăzute de lege.

În mod corect, instanța de apel a reținut că apelanta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând motivat că s-a menționat în întâmpinare:

"cererile în constatare nu pot fi primite prin prisma art. 35 C. proc. civ., nefiind îndeplinite cerințele pentru admiterea acțiunii cu finalitatea înscrierii reclamantei ca proprietară asupra terenurilor din antecontractul de vânzare-cumpărare" (pag. 17 din decizia de apel).

Chiar dacă la finalul motivelor de recurs A. S.R.L. indică în drept dispozițiile art. 1669 C. civ., art. 1279 alin. (3) C. civ., art. 894-896 C. civ., în mod corect instanța de apel a aplicat la speța dedusă judecății dreptul material incident.

Încă de la fondul cauzei, reclamanta a arătat expres că își întemeiază acțiunea pe art. 894-896 C. civ., ca fiind o acțiune în prestație tabulară, explicând și printr-un script separat că nu își întemeiază acțiunea pe art. 1279 C. civ.. Chiar în cuprinsul recursului, la pct. 81, se specifică "așa cum am arătat în cuprinsul acțiunii, în speță sunt incidente prevederile art. 896 cu trimitere la art. 894 C. civ..".

Instanța de apel a făcut o legală interpretare a stării de fapt, aplicând corect principiul disponibilității și dispozițiile legale incidente față de ceea ce s-a solicitat prin acțiunea introductivă și a concluzionat că reclamanta nu a solicitat și valorificarea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, în sensul pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic, arătând:

"contrar susținerilor intimaților, Curtea reține că acțiunea în prestație tabulară se întemeiază pe un act juridic translativ de proprietate", pe care reclamanta nu îl are, doar crede că îl are când afirmă în recurs că "prin contractul de cesiune de drepturi litigioase, terenurile uzucapate și apoi valorificate prin hotărâre ce ține loc de act autentic de către soții Popa au fost transferate subscrisei prin promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, întabularea în CF fiind condiționată evident de întabularea autorului nostru C. care nu se poate intabula nici măcar benevol dacă nu se avizează tot benevol de către foștii soți Popa expertizele topografice".

În consecință, intimata apreciază că toate criticile aduse deciziei Curții de Apel Alba Iulia sunt nefondate, chiar greu încadrabile în motivele de casare invocate. De asemenea, apreciază că nu a fost încălcată nicio regulă de procedură, s-au aplicat corect normele de drept material, iar hotărârea pronunțată este legală, fiind motivată consistent, cu o argumentare corectă, explicită, fiind expuse detaliat argumentele de fapt și de drept în adoptarea soluției asupra excepțiilor invocate și fondului apelului.

I.5.2. Întâmpinarea formulată de intimații S.C. C. și B.

Prin întâmpinarea formulată, intimații S.C. C. și B. au susținut că dreptul real era valabil dobândit o dată ce consensul era realizat, iar obligația de a da, adică strămutarea sau constituirea dreptului real, nu mai depindea de îndeplinirea prestațiilor tabulare.

Acțiunea în prestație tabulară devenea o acțiune în opozabilitatea dreptului real, deoarece acesta era valabil dobândit între părți în momentul încheierii actului, indiferent și independent de înscriere.

Întrucât obiectul acțiunii în prestație tabulară se referea, în reglementarea inițială a Legii nr. 7/1996, doar la predarea înscrisului prin care s-a strămutat ori constituit dreptul real, iar nu la toate înscrisurile necesare pentru intabulare, art. 29 din respectiva lege a suferit o modificare după apariția Legii nr. 247/2005, astfel că, în varianta republicată a legii, după renumerotare, art. 27 prevedea:

"(1) Cel care s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator să îi predea toate înscrisurile necesare pentru înscrierea acelui drept".

Din textul de mai sus se desprinde concluzia că obiectul prestației tabulare se referă la toate înscrisurile necesare în vederea întabulării dreptului real în cartea funciară. De asemenea, se observă că legiuitorul continuă să facă referire la manifestarea unui consimțământ la intabulare, care este distinct de cel dat pentru strămutarea sau constituirea dreptului. Dreptul real era dobândit în mod valabil în momentul acordului de voință, prin încheierea unui înscris sub semnătură privată sau autentic, după caz.

În Noul C. civ. acțiunea în prestație tabulară este reglementată de dispozițiile art. 896 alin. (1) si constă în învestirea instanței judecătorești cu dispunerea înscrierii în cartea funciară în cazurile în care cel obligat să transmită, să constituie ori să modifice în folosul altuia un drept real asupra unui imobil nu își execută obligațiile necesare pentru înscrierea în cartea funciară.

În reglementarea ei succesivă în actele normative, acțiunea în prestație tabulară are ca obiect invariabil predarea înscrisului sau înscrisurilor necesare pentru a fi posibilă înscrierea dreptului real în cartea funciară. În plus, potrivit Decretului-Lege nr. 115/1938, acțiunea în prestație tabulară permitea și suplinirea consimțământului la intabulare. Din cuprinsul art. 896 C. civ. rezultă că acțiunea în prestație tabulară are un spectru mai larg de aplicare, întrucât prin această acțiune, cel care se obligă să strămute sau să constituie un drept real poate fi obligat la executarea tuturor obligațiilor necesare înscrierii în cartea funciară.

Deosebirea de esență este aceea că actualul C. civ. nu mai prevede necesitatea exprimării unui consimțământ la intabulare distinct de consimțământul la înstrăinare. Acest consimțământ este însă unul implicit, integrat în consimțământul la înstrăinare, întrucât, asumându-și obligația de a da, adică de a transmite sau constitui un drept real, înstrăinătorul cunoaște faptul că, fără actul material al înscrierii în cartea funciară a dreptului dobânditorului, obligația de a transmite proprietatea nu poate fi desăvârșită. Acțiunea în prestație tabulară are un rol important în acest caz, pentru că ajută la executarea tuturor prestațiilor tabulare care permit definitivarea executării obligației de a da.

Obligația de a transmite sau constitui dreptul de proprietate sau un alt drept real poate fi descompusă în consimțământul la transferul sau constituirea dreptului real, care presupune implicit și consimțământul la înscrierea în cartea funciară (altfel nu s-ar putea vorbi de un consimțământ valabil pentru transfer), obligația de a executa tot ce este necesar pentru înscriere, care va fi considerată ca executată prin predarea tuturor înscrisurilor necesare pentru înscrierea în cartea funciară (acesta va fi domeniul de incidență al acțiunii în prestație tabulară ordinară) și actul material al înscrierii în cartea funciară (care va definitiva transferul).

Dintre aceste etape, pentru a se putea folosi de o acțiune în prestație tabulară, cel îndreptățit la transfer trebuie să se bazeze pe un consimțământ valabil exprimat al transmițatorului sau constituitorului dreptului. Acțiunea nu este obligatoriu a fi introdusă în toate cazurile împotriva antecesorului tabular, deoarece este posibil ca înscrierea în cartea funciară să presupună acte de dobândire succesive, care ar trebui mai întâi înscrise prin depunerea la biroul de carte funciară a tuturor înscrisurilor originale. Prin urmare, acțiunea trebuie introdusă împotriva transmițătorului sau constituitorului dreptului, care va fi înscris în cartea funciară cel mai târziu o dată cu dreptul dobânditorului.

Se mai susține că acțiunea reclamantei-recurente A. S.R.L. apare ca perfect admisibilă si întemeiată, atât timp cât societatea reclamantă a solicitat ca instanța de judecată să constate existența consimțământului la înstrăinare, solicitând instanței doar să dispună înscrierea în cartea funciară, în baza actelor predate de către pârâta-intimată C. sau efectuate chiar de către reclamantă (cu referire la efectuarea expertizei), ca atare fiind în mod cert, în prezența unei acțiuni de prestație tabulară, aspect de drept material încălcat de către instanța de apel prin hotărârea atacată cu recurs.

I.6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 25 ianuarie 2023, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1848 din 25 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă și a fixat termen de judecată la data de 09 mai 2023, ora 9: 00, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Astfel, soluționând excepțiile lipsei de interes și a autorității de lucru judecat sub aspect pozitiv invocate prin întâmpinarea formulată în faza procesuală a apelului de reclamantă în privința apelului declarat, instanța de apel a încălcat într-adevăr dispozițiile art. 248 C. proc. civ.

Potrivit acestui text procesual, "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc. (3) Dacă instanța nu se poate pronunța de îndată asupra excepției invocate, va amâna judecata și va stabili un termen scurt în vederea soluționării excepției. (4) Excepțiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluționarea fondului".

Astfel, deși este permisă legal unirea excepțiilor procesuale cu fondul cauzei (astfel cum a procedat curtea de apel la termenul de dezbateri din 28.10.2021), cu toate acestea textul legal nu permite într-o astfel de situație inversarea ordinii procesuale reglementate de primul alineat. Concluzia se impune întrucât scopul excepțiilor procesuale este chiar determinarea inutilității cercetării în fond a cauzei.

Or, în cadrul deciziei recurate, instanța de apel a procedat la soluționarea prioritară a fondului cauzei (prin prisma excepției inadmisibilității acțiunii) și de-abia subsecvent, a excepțiilor procesuale invocate de reclamantă, intimată în apel:

"În consecință, Curtea reține că, sub acest aspect, criticile apelantei pârâte sunt întemeiate.

În contextul menționat, nu pot fi primite excepțiile invocate de intimați, care au invocat lipsa de interes în formularea apelului, respectiv puterea de lucru judecat".

Este adevărat că în continuare, după analiza fondului cauzei, instanța de apel procedează și la o analiză distinctă a excepțiilor invocate în apel de recurentă, însă este evident în același timp că instanța a procedat nelegal la analiza cu întâietate a fondului cauzei și ulterior, a rezolvat excepțiile prin prisma prioritară a argumentelor prealabile afectate fondului cauzei, inversând astfel, ordinea procesuală legală de rezolvare reglementată de art. 248 C. proc. civ., procedeu nelegal de natură a deturna excepțiile procesuale de la finalitatea lor legală (aceea de a determina tocmai inutilitatea analizei fondului cauzei) și a vătăma astfel, recurenta reclamantă, prin reanaliza și respingerea acțiunii (fie și în temeiul unei excepții de inadmisibilitate), devenind din această perspectivă incident motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., cu consecința admiterii recursului, casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare.

În egală măsură, împrejurarea că în cadrul dispozitivului deciziei, se regăsesc mai întâi soluțiile asupra excepțiilor și apoi rezolvarea apelului, nu este de natură a infirma aprecierile anterioare, atât timp cât considerentele deciziei recurate ilustrează în mod inechivoc faptul că mai întâi a fost rezolvat fondul cauzei și subsecvent excepțiile procesuale, inclusiv pe baza argumentelor afectate fondului cauzei.

Concluzia se impune deoarece considerentele instanței de apel referitoare la definiția interesului au vizat ansamblul formelor procedurale ce intră în conținutul acțiunii civile, ansamblu din care alături de cereri, excepții, etc., fac parte și căile de atac.

În egală măsură, se observă că argumentele curții de apel în privința decelării interesului în formularea apelului, au vizat inclusiv analiza acțiunii promovate de reclamantă, fără însă ca acest aspect să fie de natură a produce confuzie asupra obiectului excepției lipsei de interes invocate, respectivele argumente putând justifica din punct de vedere logic și legal soluția dată asupra excepției vizând apelul, ele nefiind așadar străine cauzei. Drept urmare, nu se poate reproșa instanței de apel faptul că s-ar fi pronunțat asupra unei excepții a lipsei de interes neinvocate de partea procesuală.

Instanța de recurs constată că analiza logico - juridică a motivării concrete a curții de apel asupra excepțiilor lipsei de interes în promovarea apelului și a autorității de lucru judecat ilustrează faptul că instanța de apel a evaluat aceste mijloace procedurale de apărare prin raportare la aspectele învederate de recurenta reclamantă (intimată în faza procesuală a apelului)