ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 233/2025

Ședința publică din data de 4 februarie 2025

În deliberare asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Primul ciclu procesual

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 29 noiembrie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții B., C. S.R.L. și D., prin hotărârea ce o va pronunța:

- să oblige pârâții B. și D. să îndeplinească procedura avizării expertizelor topografice conform deciziei nr. 113/A/2011 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2009, iar în caz contrar să autorizeze reclamanta să depună documentația topografică avizată de OCPI pentru intabularea deciziei nr. 113/A/2011, așa cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 54/CC/A/2012 pronunțată în dosarul nr. x/2009 și completată prin decizia civilă nr. 184/A/2013;

- să constate că între pârâții B. și D. și pârâta C. S.R.L. a intervenit contractul intitulat "Cesiune de drepturi litigioase", autentificat de BNP E. sub nr. x/27.04.2012 având ca obiect imobilele înscrise în:

"altele" în suprafață de 12.228 mp - uzucapat de M.;

- să dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei C. S.R.L. asupra imobilelor sus-menționate concomitent cu efectuarea procedurii prealabile a avizării expertizelor topografice;

- să constate că între reclamantă și pârâta C. S.R.L. a intervenit convenția intitulată "Promisiune bilaterală de vânzare cumpărare", autentificată de BNP FF. sub nr. x/23.08.2016, având ca obiect imobilele enumerate mai sus;

- să dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor sus menționate cu titlu de prestație tabulară;

- să dispună înscrierea în CF a sentinței care se va pronunța;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1/06.01.2020 pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă în dosarul nr. x/2016 a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâta D..

A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva pârâților B., D., C. S.R.L. și în consecință:

S-a constatat că între pârâții de ordin 1-2 și pârâta de ordin 3 a intervenit contractul intitulat "Cesiune de drepturi litigioase", autentificat de BNP E. sub nr. x/27.04.2012 având ca obiect imobilele menționate în cererea de chemare în judecată.

S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâtei de ordin 3 asupra imobilelor identificate la pct. II din acțiune cu titlu de prestație tabulară.

S-a constatat că între reclamantă și pârâta C. S.R.L. a intervenit convenția intitulată "Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare", autentificată de BNP FF. sub nr. x/23.08.2016, având ca obiect imobilele menționate mai sus.

S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor identificate la pct. IV din acțiune cu titlu prestație tabulară, conform sentinței după rămânerea definitivă.

A fost obligată pârâta D. la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8100 RON.

Împotriva acestei sentințe, precum și împotriva încheierii de ședință din 14.11.2018 pronunțate de Tribunalul Alba, secția I civilă în dosarul nr. x/2016 a formulat apel pârâta D., solicitând în principal, suspendarea judecății apelului până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Alba, iar pe fond, schimbarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1848/2021 din 25 noiembrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins excepția lipsei de interes în formularea apelului și excepția puterii de lucru judecat, invocate de intimata A. S.R.L.

A respins excepția inadmisibilității apelului formulat de pârâta D. împotriva încheierii de ședință din 14.11.2018 pronunțate de Tribunalul Alba, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, excepție invocată de pârâții B. și C. S.R.L.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta D. împotriva încheierii de ședință din 14.11.2018 pronunțate de Tribunalul Alba, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

A admis apelul formulat de pârâta D. împotriva sentinței civile nr. 1/06.01.2020 pronunțate de Tribunalul Alba, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

A schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții B., D. și C. S.R.L.

A înlăturat dispoziția de obligare a pârâtei D. la plata cheltuielilor de judecată la fond în favoarea reclamantei.

A obligat intimata reclamantă la plata sumei de 22.100,6 RON în favoarea pârâtei D., reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la fond și în apel.

Prin decizia civilă nr. 822/2023 din 16 mai 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1848 din 25 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a casat decizia menționată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Al doilea ciclu procesual

Prin încheierea din 29 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în rejudecare după casare, a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării apelurilor formulate de pârâta D. împotriva sentinței civile nr. 1/06.01.2020 pronunțată de Tribunalul Alba și a încheierii de ședință din 14.11.2018 a Tribunalului Alba pronunțate în dosarul nr. x/2016. Totodată a dispus trimiterea cauzei la arhivă, în nelucrare, până la soluționarea dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Alba.

Împotriva încheierii din 29 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., solicitând casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei Curții de Apel Alba Iulia pentru continuarea judecății.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 23 ianuarie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluția din data de 15 februarie 2024 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta A. S.R.L. a formulat, în esență, următoarele critici, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 7 din C. proc. civ.

Prin încheierea recurată Curtea de Apel Alba Iulia, în rejudecarea apelului, a dispus suspendarea soluționării apelului după prealabilă punere în discuția părților din oficiu a cererii de suspendare a cauzei, reținând în mod greșit că soluția de casare vizează inclusiv cele dezlegate în apel în primul ciclu procesual prin încheierea de amânare a pronunțării.

Recurenta a considerat că instanța de apel a încălcat principiile fundamentale care guvernează procedura de desfășurarea a procesului civil.

Recurenta susține că instanța de apel a extins efectele casării peste limitele recurării, cu încălcarea principiului disponibilității și cu încălcarea principiului tantum devolutum quantum recurratum. Apreciază că, față de limitele învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție prin recursul formulat, instanța de apel nu are legitimitatea de a repune în discuție vechea cerere de suspendare deja dezlegată de către Curtea de Apel Alba Iulia prin încheierea din 28.10.2021.

Recurenta arată că instanța de apel a încălcat limitele rejudecării, obligatorii pentru instanța de rejudecare, statuate de art. 501 alin. (1) din C. proc. civ.. Din perspectiva incidenței în cauză a art. 413 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de apel era ținută de modul de dezlegare dat de instanța de recurs în considerentele Deciziei nr. 822/2023: "în ceea ce privește fondul cererii de suspendare, apreciază că într-adevăr, în situația în care s-ar putea constata caracterul simulat al contractului, ar putea fi incidente dispozițiile art. 1290 alin. (1) C .civ., astfel încât, raportat la aceste efecte concrete vizând simulația față de terți și raportat la limitele controlului jurisdicțional prezent, exclusiv de legalitate, apreciază că nu se impune la acest moment procesual, admiterea cererii de suspendare."

Se menționează că instanța de apel, în rejudecare, a încălcat interdicția prevăzută de art. 481 C. proc. civ., non reformatio in pejus. Recurenta a fost singura care, în primul ciclu procesual, a declarat cale de atac împotriva deciziei din apel, iar pârâta - intimată, deși a formulat apel împotriva încheierii Tribunalului de respingere a cererii de suspendare în fond, nu a mai formulat recurs împotriva dezlegării date de către Curtea de Apel asupra suspendării. Prin urmare, aceste soluții au intrat în putere de lucru judecat, fiind exceptate de la reluarea judecății. Prin repunerea în discuție și suspendarea cauzei, recurentei i s-a creat o situație mai grea decât cea din recurs sau statuată prin decizia din recurs.

Recurenta susține că instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat în conformitate cu art. 413 C. proc. civ. și obligativitatea dispozitivului deciziei de casare, în concret a dispoziției de reluare a judecății. Rediscutarea unei cereri de suspendare în fața instanței de apel, în rejudecarea apelului, ar avea ca efect înlăturarea pe cale indirectă a puterii de lucru judecat a unei decizii pronunțate, în condițiile în care reformarea deciziei din apel ar fi fost posibilă doar prin admiterea unui recurs formulat de către cel căruia i s-a respins cererea de suspendare. Se suține că instanța de apel a nesocotit cele statuate de către Înalta Curte de Casație și Justiție în partea finală a Deciziei de casare nr. 822 din 23 mai 2023: "Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Curtea va admite recursul formulat de recurenta - reclamantă . . . . . . . . . . .urmând ca instanța de judecată să procedeze la rejudecarea cauzei cu respectarea ordinii procesuale de rezolvare impuse de art. 248 C. proc. civ..".

Recurenta învederează puterea de lucru judecat a celor statuate de Curtea de Apel în primul ciclu procesual, în privința soluției asupra cererii de suspendare. În primul ciclu procesual, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că se impune respingerea cererii de suspendare formulate în apel. Din moment ce, în rejudecare, stadiul procesual este același (faza de apel), nu se justifică schimbarea soluției Curții de Apel asupra aceleași chestiuni procesuale (suspendarea).

Recurenta învederează că intimata - pârâtă D. a formulat două cereri de suspendare a judecății cauzei, în stadii procesuale diferite, atât în fața instanței de fond a Tribunalului Alba cât și în fața instanței de apel, Curtea de Apel Alba. Prin încheierea de ședință din data de 14.11 2018 Tribunalul Alba a respins cererea de suspendare. Împotriva acestei încheieri intimata - pârâtă a formulat apel, respins ca nefondat, prin decizia 1848/25.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, cu argumentul că nu este necesară suspendarea prezentei cauze. Recurenta consideră ca fiind relevante considerentele instanței de apel (pag. 12): "Curtea reține că în situația în care s-ar constata caracterul simulat al contractului de cesiune de drepturi litigioase, în situația reclamantei ar putea fi incidente dispozitiile art. 1290 al 1 C. civ., care reglementează efectele simulației față de terți și care prevede că contractul secret nu poate fi invocat de către părți, de către succesorii lor universali, cu titlu universal sau cu titlu particular și nici de către creditorii înstrăinatului aparent împotriva terților, care întemeindu-se cu bună credință pe contractul public, au dobândit drepturi de la achizitorul aparent". Împotriva deciziei pronunțate în apel, în primul ciclu procesual, în ceea ce privește chestiunea suspendării, intimata - pârâta nu a formulat recurs, astfel încât staturările instanței de fond și apel s-au definitivat, considerentele intrând sub autoritate de lucru judecat.

Recurenta susține că, deși cererea de suspendare a fost reluată în al doilea ciclu procedural, ea este inadmisibilă, opunându-se puterea de lucru judecat prevăzută de art. 430 alin. (1) C. proc. civ. Arată că, dacă o instanță de judecată a statuat prin respingerea cererii de suspendare cu argumentul că dezlegarea "cauzei" nu depinde în tot sau în parte de existenta ori inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecați, aceasta soluție se impune cu forța autorității de lucru judecat, fiind obligatorie și în fața instanței ierarhic inferioare, care nu o va putea contrazice pe cale indirectă, prin admiterea unei cereri de suspendare a judecării cauzei.

Recurenta arată că, în soluționarea cererii de suspendare, instanța de fond a avut în vedere cadrul legal și jurisprudențial, evocat în dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Alba: faptul că a achiziționat imobilele în litigiu prin promisiunea de vânzare cumpărare autentificata la BNP FF. sub nr. x/23.08.2016 și că această promisiune a fost notată în CF; actul secret nu poate avea nici un efect în contra terțelor persoane, nefiind deci o excepție de la principiul relativității; simulația nu constituie prin ea însăși o cauză de nulitate iar singura sancțiune aplicabilă simulației este inopozabilitatea față de terți a actului secret și a situației juridice născută din acesta.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă D., prin întâmpinarea depusă în termen legal, a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta reclamantă A. S.R.L. ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Susține că încheierea de suspendare din 29.11.2023 a Curții de Apel Alba Iulia este corectă, măsura suspendării se impune a fi luată întrucât soluția care se va pronunța în prezenta cauză depinde de modalitatea de soluționare a acțiunii înregistrate sub dosar nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Alba, iar scopul suspendării judecării prezentei cauze este tocmai evitarea posibilității de pronunțare a unor hotărâri judecătorești contradictorii.

Intimații C. S.R.L. și B. au formulat poziție procesuală la recursul A. S.R.L. și răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta D., prin care au solicitat respingerea apărărilor și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Intimații arată că instanța de apel, Curtea de Apel Alba-Iulia, prin punerea în discuție a cererii de suspendare, a încălcat dispozițiile legale privind puterea de lucru judecat și dispozițiile instanței de control, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la limitele rejudecării.

Menționează că, inițial, cererea de suspendare a fost formulată de pârâta apelantă D. în prima fază procesuală, în fața instanței de fond, fiind apreciată ca neîntemeiată și respinsă prin încheierea de ședință din data de 14.11.2018. Apelul formulat în cauză și în privința soluției de suspendare a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1848/2021.

În fața Curții de Apel Alba Iulia, pârâta-apelantă D. a înțeles să formuleze o nouă cerere de suspendare, respinsă prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, la data de 28.10.2021.

Prin decizia nr. 822/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia civilă nr. 1848/2021, prin care a fost soluționat și apelul împotriva încheierii de ședință din data de 14.11.2018, fără însă a fi pusă in discuție, în fața instanței de recurs încheierea de ședință a Curții de Apel Alba-Iulia din data de 28.10.2021, care a intrat astfel în puterea lucrului judecat.

Contrar celor reținute de către instanța de apel în cel de-al doilea ciclu procesual, prin încheierea de ședință din data de 29 noiembrie 2023, intimații suțin că decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se extinde și asupra acestei încheieri, o atare reținere fiind în contradicție atât cu conținutul explicit al deciziei nr. 822/2023 (care casează hotărârea pronunțată de către Curtea de Apel Alba-Iulia, nu întreaga procedură derulată) cât și cu dispozițiile art. 50l C. proc. civ. potrivit cărora, atunci când hotărârea a fost casată pentru încălcarea regulilor de procedură, judecata va reîncepe de la actul anulat. Or, prin efectul deciziei de casare nr. 822/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de apel, în speță Curtea de Apel Alba-Iulia a fost ținută să rejudece fondul cauzei, casată fiind exclusiv decizia recurată.

Se arată că o altă cerere de suspendare a fost formulată de către pârâta apelantă D. și în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea a fost respinsă, prin încheierea din data de 09 mai 2023, reținând, tot cu putere de lucru judecat că cererea de suspendare nu se justifică ("în situația în care s-ar putea constata caracterul simulat al contractului. ar putea fi incidente dispozițiile articolului 1290 alin. (1) C. civ., astfel încât raportat la aceste efecte concrete vizând simulția față de terți, (…), apreciază că nu se impune la acest moment procesual admiterea cererii de suspendare (pag. 2 și 3 din încheierea din data de 09 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Cu referire la netemeinicia cererii de suspendare, intimații invocă dispozițiile art. 1290 alin. (1) C. civ. care reglementează sancțiunea simulației, respectiv inopozabilitatea actului secret față de terți.

Concluzionează că soarta prezentului dosar nu depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul nr. x/2017, aflat pe rolul Tribunalului Alba, cât timp contractul/acord simulator încheiat între intimata D. și intimatul B., pe de-o parte și intimată C. S.R.L., pe de altă parte, nu poate fi opusă recurentei A. S.R.L., în calitate de terț.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed.

Prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă a criticat, circumscris ipotezelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ., încheierea de suspendare a cauzei pronunțată de instanța de apel în al doilea ciclu procesual, raportat la faptul că, pe de o parte, instanța de apel a extins efectele casării peste limitele recurării cu încălcarea principiului disponibilității și cu încălcarea principiului tantum devolutum quantum recurratum și, pe de altă parte, a încălcat autoritatea de lucru judecat în privința aplicării art. 413 C. proc. civ., precum și principiul non reformatio in pejus.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, iar recurenta reclamantă a invocat încălcarea dispozițiilor imperative de procedură care reglementează judecata după casare, și anume rejudecarea în limitele casării, art. 501 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit regulii instituite de textul legal menționat, instanța de fond nu mai poate repune în discuție dezlegarea dată de instanța de recurs problemelor de drept și, cu atât mai puțin, nu le poate da o altă rezolvare, deoarece ar însemna să încalce forța obligatorie și autoritatea de lucru judecat a hotărârii instanței de recurs.

Înalta Curte constată că, în primul ciclu procesual, în dosarul nr. x/2016, prin încheierea din 28 octombrie 2021 de amânare inițială a pronunțării, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a pus în discuție solicitarea apelantei pârâta D. formulată prin motivele de apel, de suspendare a apelului până la soluționarea dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Tribunalului Alba.

În deliberare cu privire la cererea de suspendare a apelului până la soluționarea dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Alba, instanța de apel a respins-o, reținând că "art. 413 alin. (1) C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare facultativă a judecății, iar în prezenta cauză Curtea apreciază că nu este necesară suspendarea prezentului apel până la soluționarea dosarului menționat."

Prin decizia civilă nr. 1848/2021 din 25 noiembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins excepția lipsei de interes în formularea apelului și excepția puterii de lucru judecat, invocate de intimata A. S.R.L, a respins excepția inadmisibilității apelului formulat de pârâta D. împotriva încheierii de ședință din 14.11.2018 pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă în dosarul nr. x/2016. Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta D. împotriva încheierii de ședință din 14.11.2018 pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul formulat de pârâta D. împotriva sentinței civile nr. 1/06.01.2020 pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții B., D. și C. S.R.L.

Obiect al recursului formulat de reclamanta A. S.R.L. l-a reprezentat decizia civilă nr. 1848/2021 din 25 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, motivele de recurs invocate fiind circumscrise modului de soluționare a excepțiilor procesuale invocate și fondului pretențiilor formulate.

Nu a format obiect de judecată în recurs măsura respingerii cererii de suspendare a apelului până la soluționarea dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Alba, dispusă prin încheierea din 28 octombrie 2021.

Se observă că, în cadrul recursului declarat de reclamantă, nu s-a criticat această măsură iar pârâta D. nu a formulat recurs împotriva soluției de respingere a respectivei cereri de suspendare.

Prin decizia de casare nr. 822 din 16 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016 s-a admis recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1848 din 25 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Instanța de recurs a reținut că "soluționând excepțiile lipsei de interes și a autorității de lucru judecat sub aspect pozitiv invocate prin întâmpinarea formulată în faza procesuală a apelului de reclamantă în privința apelului declarat, instanța de apel a încălcat într-adevăr dispozițiile art. 248 C. proc. civ.. [...] Instanța de recurs constată însă, că în temeiul argumentelor prezentate la punctul 3 al prezentei decizii, se va proceda la reevaluarea în rejudecare a excepției inadmisibilității acțiunii, acțiune astfel cum a fost ea configurată prin regulatorul de competență, astfel încât criticile de fond ale recurentei relative greșitei soluții date excepției inadmisibilității vor fi evaluate de către instanța de apel în rejudecarea excepției, laolaltă cu susținerile tuturor părților procesuale sub acest aspect. În fine, raportat la ordinea procesuală de soluționare impusă de art. 248 C. proc. civ. și la considerentele anterioare din prezenta decizie, instanța de recurs constată că criticile din recurs aferente fondului cauzei, precum ar fi de exemplu, cele aferente caracterului întemeiat al cel puțin capetelor de cerere nr. x și 3, ca urmare a faptului că documentațiile topografice ar fi fost avizate și recepționate de către OCPI în cursul procesului, nu pot fi analizate la acest moment procesual, analiza lor fiind subsecventă evaluării excepțiilor procesuale."

În rejudecare după casare, din oficiu, instanța de apel a pus în discuția părților cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Tribunalului Alba, formulată de apelanta pârâtă D..

Instanța de apel a admis cererea de suspendare, reținând că "[...] prin decizia nr. 822/16.05.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. x/2016 a fost casată decizia civilă nr. 1848/25.11.2021 și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel și implicit încheierea de amânare a pronunțării, care face parte integrantă din decizia recurată. Așa fiind, nu poate fi primită excepția autorității de lucru judecat a soluției cu privire la suspendarea cauzei. Curtea apreciază că discutarea cererii de suspendare după casare, urmare recursului reclamantei nu încalcă principiul non reformatio in pejus, așa cu susține reclamanta intimată, întrucât cazul de suspendare prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. vizează o chestiune prejudicială, provizorie.

[...] Astfel cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea de amânare a pronunțării din data de 09.05.2023, dată în dosar nr. x/2016, în situația în care s-ar constata caracterul simulat al contractului, ar deveni incidente dispozițiile art. 1290 alin. (1) C. civ., care consacră efectele față de terți, buna sau reaua-credință a acestora, urmând a fi analizată în concret pe fondul cauzei."

Raționamentul instanței de apel este eronat întrucât acesta încalcă regula care guvernează judecarea fondului după casare, potrivit căreia instanța de rejudecare trebuie să soluționeze pricina în cadrul celor stabilite în decizia de casare, or, în cauză, așa cum s-a expus supra, soluția cu privire la cererea de suspendare a cauzei, dispusă prin încheierea din 28 octombrie 2021, nu a făcut obiectul recursului formulat de reclamanta A. S.R.L., iar pârâta D. nu a formulat un recurs incident prin care să declanșeze controlul instanței de recurs asupra măsurii respingerii respectivei cereri de suspendare.

În consecință, sunt fondate susținerile recurentei potrivit cărora s-au încălcat limitele casării, întrucât, în caz de casare cu trimitere, instanța căreia i s-a trimit cauza trebuie să rejudece numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare, pentru rest soluțiile pronunțate și neatacate intrând în puterea lucrului judecat.

Astfel, rejudecarea după casare este limitată, pe de o parte, de partea din hotărâre recurată, iar pe de altă parte, de motivele de recurs considerate fondate.

Ca atare, nu mai făcea obiectul rejudecării în apel cererea de suspendare a cauzei, a cărei soluționare, neatacată, a intrat în puterea lucrului judecat și chiar dacă s-a anulat în tot decizia din apel, precum și încheierea de dezbateri, ce face parte din decizie, rejudecarea nu putea ignora ceea ce s-a dispus în apel și nu s-a atacat.

În speță, instanța de apel a respins cererea de suspendare formulată de pârâtă dar și acțiunea îndreptată împotriva acesteia, situație în care pârâta nu avea interesul de a promova calea de atac împotriva soluției pronunțate asupra cererii de acțiunii, însă ea justifica acest interes în privința încheierii prin care a fost respinsă cererea de suspendare, în contextul în care calea de atac principală a fost declarată de partea adversă.

Astfel, în ipoteza în care pârâta, intimată în recursul principal nu are un interes pregnant de a formula recurs principal, dar, constatând că partea adversă a procedat la declararea căii de atac și, eventual, luând cunoștință de motivele recursului și de limitele devoluțiunii fixate prin acestea, poate considera că apărarea poziției sale (eventual, de parte câștigătoare în proces) necesită formularea unui recurs, printr-o cerere proprie, prin intermediul căruia să repună în discuție soluțiile primei instanțe cuprinse în sentință, în considerente sau în încheierile premergătoare și pe care nu le-ar putea supune dezbaterii doar pe calea apărărilor pe care le poate formula în calitate de intimat în recursul făcut de partea potrivnică, întrucât, prin neatacare, acestea ar intra sub autoritatea lucrului judecat.

Or, în contextul în care pârâta nu a formulat recurs incident prin care să pună în discuție soluția pronunțată de instanța de apel cu privire la cererea sa de suspendare formulată în respectiva fază procesuală, soluția asupra acestei cereri nu a format obiectul analizei instanței de recurs, situație în care ea nu putea fi repusă în discuție în rejudecare.

Aceeași este situația în privința soluției pronunțate asupra apelului pârâtei, în primul ciclu procesual, în ceea ce privește respingerea de către prima instanță a cererii de suspendare. Împotriva acestei dispoziții a instanței pârâta nu a formulat recurs, în condițiile expuse mai sus, astfel încât statuările instanței de fond și apel s-au definitivat, considerentele intrând sub autoritate de lucru judecat.

Cât privește criticile referitoare la încălcarea de către instanța de apel, în rejudecare, a principiului non reformatio in pejus, reglementat de prevederile art. 481 C. proc. civ., acesta concentrează, în substanța sa, interdicția de creare a unei situații procesuale în defavoarea titularului căii de atac exercitate în mod exclusiv, prin raportare la situația deja stabilită prin hotărârea judecătorească supusă controlului jurisdicțional.

Înalta Curte constată că nu se impune cercetarea distinctă a argumentelor invocate în susținerea acestei critici, întrucât ele sunt circumscrise motivelor de recurs dezvoltate pentru a demonstra depășirea limitelor casării, al căror caracter întemeiat a fost deja stabilit.

Criticile circumscrise ipotezei de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu pot fi reținute. Într-adevăr, autoritatea de lucru judecat impune consecvența în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre, opunându-se atât părților, cât și instanței, în mod absolut, principiu de drept consacrat prin dispozițiile art. 431 C. proc. civ.

Este de observat că, în primul ciclu procesual, în faza recursului, intimata-pârâtă D. a formulat o cerere similară de suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Alba, iar instanța de recurs a reținut: "Înalta Curte, după deliberare, constată că în cursul anterior prezentei judecăți s-a solicitat suspendarea judecății în raport de faza procesuală în care se afla dosarul respectiv, iar la acest moment se solicită suspendarea judecății recursului, solicitare concretă care nu a mai fost realizată anterior în cauză, astfel încât nu se poate opune în mod fondat un fine de neprimire a acestei cereri.

În ceea ce privește fondul cererii de suspendare, apreciază că într-adevăr, în situația în care s-ar putea constata caracterul simulat al contractului, ar putea fi incidente dispozițiile art. 1290 alin. (1) C. civ., astfel încât, raportat la aceste efecte concrete vizând simulația față de terți și raportat la limitele controlului jurisdicțional prezent, exclusiv de legalitate, apreciază că nu se impune la acest moment procesual, admiterea cererii de suspendare. În egală măsură, în situația în care dosarul anterior s-ar soluționa definitiv, partea interesată ar avea la îndemână și procedura revizuirii prezentului dosar, conform art. 509 C. proc. civ.."

Din cele expuse, rezultă că statuările instanței de recurs au privit în mod exclusiv soluționarea unei cereri de suspendare a cauzei formulată în respectiva etapă procesuală, cu caracter nedevolutiv și în care controlul jurisdicțional este unul de legalitate, astfel încât respectivele considerente nu pot avea înrâurire asupra cererii de suspendare formulate în apel, cale de atac devolutivă, în care analiza instanței include și chestiuni de temeinicie.

Pe cale de consecință, reținând că sunt întemeiate motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 din același cod, Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți B., D. și S.C. C. S.R.L., va casa încheierea și va trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți B., D. și S.C. C. S.R.L..

Casează încheierea și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași curte de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2025.