ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1265/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub numărul de dosar x/2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând: - să se constate că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 946/1071 părți din imobilul înscris în CF nr. x Vințu de Jos (nr. vechi 4784) situat între vecinii C. și D. prin uzucapiune; - să se dispună întabularea reclamanților în CF în cotă de 1/1 părți cu titlu de uzucapiune. În drept, au invocat dispozițiile art. 1847, 1890, art. 645 C. civ., art. 24 din Legea nr. 115/1938. La data de 18 februarie 2015, reclamanții au precizat acțiunea în ceea ce privește temeiul de drept, arătând că, având în vedere împrejurarea că de la moartea proprietarului înscris în Cartea Funciară survenită în 20 noiembrie 1973 conform certificatului de deces aflat la dosar au trecut mai mult de 20 de ani și, în condițiile în care exercită posesia asupra imobilului în cauză de aproximativ 40 de ani, temeiul de drept al acțiunii este art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, menținându-și motivarea din acțiunea introductivă. La data de 03 aprilie 2015, numiții E. și F. au depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu. Au solicitat eliberarea unui titlu de proprietate pe numele antecesoarei lor testamentare G. pentru 1/2 din suprafața imobilului grădină cu nr. top x Vințu de Jos. Au invocat excepția autorității de lucru judecat, prevalându-se de puterea de lucru judecat conferită de decizia civilă nr. 551/1981 pronunțată de către Tribunalul Alba în dosarul civil nr. x/1981. La data de 20 februarie 2020, E. a formulat cerere de intervenție principală, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin încheierea de ședință din data de 08.07.2020, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată de E..

Sentința pronunțată de Judecătoria Alba Iulia Prin sentința civilă nr. 1450/2020 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. x/2015 a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții A., și B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. - și B., solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate și, implicit, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Decizia pronunțată de Tribunalul Alba Prin decizia civilă nr. 217/A/2021 pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă în dosar nr. x/2015, s-au respins apelurile declarate de reclamanții A. și B., respectiv de intervenienta E. împotriva sentinței civile nr. 1450/2020 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2015. Împotriva acestei decizii a declarat recurs E., solicitând casarea deciziei nr. 217/A/2021, în baza art. 488 alin. (1) pct. 4,5,6 C. proc. civ. și, în principal, respingerea acțiunii reclamantului și admiterea cererii reconvenționale iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia Prin decizia civilă nr. 53/2023 din 16 februarie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de E. împotriva deciziei civile nr. 217/A/2021, pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. x/2015. Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare contestatoarea E., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. x/2023.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia Prin decizia nr. 171/2023 din 18 mai 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins contestația în anulare declarată de contestatoarea E. împotriva deciziei civile nr. 53/16.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2015. A obligat contestatoarea să plătească intimatei B. suma de 1190 RON, cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs recurenta E.. În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a învederat că, prin decizia nr. 53/2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a respins ca inadmisibil recursul declarat în dosarul nr. x/2015 pe motiv că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanța de apel, potrivit art. 483 alin. (2) teza a doua, C. proc. civ., deși acțiunea civilă formulată de reclamanții A. și B. a fost înregistrată la 30 ianuarie 2015. A arătat că a declarat recurs împotriva obligației instituite de instanța care a pronunțat hotărârea nr. 171/2023 de obligare contestatoarei să plătească intimatei B. suma de 1190 RON, cheltuieli de judecată, deși nu erau îndeplinite condițiile impuse de art. 453 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., și anume condiția ca partea să fi câștigat procesul. Afirmă că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar procesul nu s-a purtat din culpa sa. Arată că a încercat să împiedice reclamanții A. și B. să-și întabuleze terenul care face obiectul acțiunii civile în Cartea Funciară, teren din care cota de 1/2 a fost reconstituită în baza Legii nr. 18/1991 autoarei sale testamentare. A mai criticat faptul că instanța de fond și cea de apel au omis să soluționeze excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român. A mai arătat că reclamanții A. și B. nu au interes în dosarul nr. x/2023. A invocat lipsa de interes a reclamanților cărora li s-au acordat cheltuieli de judecată, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. A solicitat să se anuleze parțial hotărârea în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Apărările formulate în cauză În cauză s-a depus întâmpinare de către intimații reclamanți A. și B., care au invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la dispozițiile art. 466 și 483 C. proc. civ.

Procedura de filtru Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 12 iunie 2023 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie . Prin rezoluția din data de 19 iunie 2023 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul este formulat în termen, pentru ipoteza în care s-ar aprecia că partea are deschisă această cale de atac, împotriva unei hotărâri care nu este supusă acestei căi de atac, scutit de la plata taxei judiciare de timbre, iar criticile formulate de recurentă nu pot fi încadrate în ipotezele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Prin rezoluția din 03 aprilie 2024 a fost stabilit termen de judecată la data de 14 mai 2024. La termenul menționat, Înalta Curte a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției inadmisibilității recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cererea, prin prisma excepției inadmisibilității, invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice, dând eficiență, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesuale civile, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, art. 457 C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitiv. Astfel, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, în sens contrar, încălcându-se principiului legalității consfințit prin art. 457 menționat anterior și art. 129 din Constituție. Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată". Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. În cauză, prin decizia nr. 171/2023 din 18 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă s-a respins contestația în anulare declarată de contestatoarea E. împotriva deciziei civile nr. 53/16.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2015. Prin decizia civilă nr. 53/16.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2015 (atacată cu contestație în anulare) s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de E. împotriva deciziei civile nr. 217/A/2021, pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. x/2015. Această hotărâre este definitivă potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată în contestație în anulare declarată împotriva unei hotărâri definitive. Având în vedere modalitatea în care partea a înțeles să exercite căile extraordinare de atac, dar și dispozițiile legale incidente anterior menționate, decizia pronunțată în soluționarea contestației în anulare nu este susceptibilă de recurs, fiind hotărâre definitivă, astfel încât nici recursul declarat împotriva unei astfel de hotărâri nu este admisibil. În consecință, recursul formulat în cauză de recurenta-contestatoare E. împotriva deciziei nr. 171 din 18 mai 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă va fi respins, ca inadmisibil, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.