ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1946/2021

Ședința publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra cauzei de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 1447 din 26 iunie 2018, Judecătoria Alba Iulia a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților A., B., C., D. și E., invocată de intimata Comisia Locală de Fond Funciar Vințu de Jos; a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții A., B., C., D. și E. împotriva intimatelor Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a comunei Vințu de Jos, Comisia Județeană Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; a anulat Hotărârea nr. 200 din 20 aprilie 2016, emisă de intimata Comisia Județeană Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; a obligat intimatele să reconstituie în favoarea reclamanților dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1071 mp teren arabil intravilan; a respins în rest cererea, ca neîntemeiată; a obligat fiecare dintre intimate la plata către reclamanți a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte onorariu expert.

Prin decizia civilă nr. 381 A din 04 iunie 2019, Tribunalul Alba, secția I civilă a respins excepția lipsei de interes a apelantei în declararea căii de atac și excepția lipsei calității procesuale active a Primarului Comunei Vințu de Jos, invocate de intimați prin întâmpinare; a admis apelul declarat de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Vințu de Jos împotriva sentinței civile nr. 1447/2018, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul civil nr. x/2016; a schimbat în parte sentința apelată în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererii de chemare în judecată și, procedând la rejudecare între aceste limite, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții A., B., C., D. și E. împotriva pârâților Comisia Locală de Fond Funciar Vințu de Jos și Comisia Județeană Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; a menținut sentința apelată în ce privește modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Vințu de Jos; a obligat intimații la plata în favoarea apelantei a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Prin decizia civilă nr. 418 din 17 septembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C., D. și E. împotriva deciziei civile nr. 381/A/2019 pronunțate de Tribunalul Alba, secția I civilă. Prin aceeași decizie, revizuenții au fost obligați să plătească intimatei Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Comunei Vințu de Jos suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 929 din 21 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de revizuenți, a casat hotărârea atacată și a trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că, în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, competența de soluționare revine instanței superioare care a dat prima hotărâre, însă fiind o cale de atac de retractare, instanța superioară urmează a judeca pricina într-un complet având același număr de membri.

Prin decizia nr. 1097 din 29 septembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 381/A/2019 pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă. Revizuenții au fost obligați la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei nr. 1097 din data de 29 septembrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă au declarat recurs revizuenții D., A., E., C. și B..

Prin cererea de recurs, revizuenții au invocat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs au arătat că instanța de revizuire a pronunțat hotărârea recurată înainte să admită cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea de ședință din 15 septembrie 2020, prin care a fost amânată pronunțarea; eroarea materială constă în menționarea eronată a obiectului cererii de revizuire în cuprinsul încheierii de ședință din 15 septembrie 2020, fiind consemnat că cererea de revizuire este îndreptată "împotriva deciziei nr. 418/17.09.2019".

Recurenții au susținut că în cuprinsul hotărârii instanței de revizuire "există motive contradictorii", fără arăta în ce constau aceste motive contradictorii.

De asemenea, au arătat recurenții, instanța de revizuire a reținut în mod eronat, în considerentele hotărârii recurate, că nu există contrarietate între decizia civilă nr. 381/A/2019 pronunțată de Tribunalul Alba și decizia civilă nr. 551/1981 a Tribunalului Alba și nu a avut în vedere faptul că obiectul acțiunii de fond a avut ca obiect "Legea fondului funciar" și nu "Codul familiei", care are la bază reguli diferite.

Recurenții-revizuenți au mai arătat că "s-au aplicat greșit normele de drept material" aplicabile în cauză.

Totodată, instanța de revizuire a acordat cheltuieli de judecată de 3.000 RON intimatei fără să fi depus contract de asistență juridică întrucât acesta nu există.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru nr. 2, prin rezoluția din data de 17 mai 2021, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părți, pentru formularea unor puncte de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților la 21 mai 2021, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar, fiind depuse puncte de vedere de către recurenții-revizuenți și de către intimata Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Comunei Vințu de Jos.

Prin rezoluția din data de 08 iulie 2021, în temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 05 octombrie 2021, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanță cu principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 din C. proc. civ., poate fi exercitat în termenele și condițiile prevăzute de lege.

În privința recursului, una dintre condițiile esențiale stabilite de lege este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că titularul recursului este ținut să își conformeze conduita procesuală acestor exigențe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanța de recurs.

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. permite părților unui proces exercitarea recursului exclusiv pentru motive de nelegalitate, instanța de recurs neavând competența legală de a proceda la reaprecierea probelor pe baza cărora aceasta a fost reținută ori de a cenzura situația de fapt căreia i-au fost aplicate normele de drept incidente.

Obligația recurentului de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulțumiri în raport cu soluția atacată, ci implică obligația de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., precum și dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în fața instanței anterioare și/sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanță sau raționamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate.

Neindicarea unei teze de recurs ori indicarea greșită a unor motive de casare, dar susceptibile de încadrare de către instanță în oricare dintre ipotezele de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., pe temeiul interpretării per a contrario a dispozițiilor art. 489 alin. (2) din cod, nu vor fi sancționate cu nulitatea recursului, însă, invocarea unor critici care nu se încadrează în mod real în motivul sau motivele de casare invocate și nici într-un alt motiv de recurs prevăzut de lege, va atrage aplicarea sancțiunii nulității căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Cu privire la recursul revizuenților, Înalta Curte reține că aceștia, deși au invocat motivele de casare prevăzute de 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., nu au formulat critici care să poate fi circumscrise în motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Analizând cuprinsul cererii de recurs, se reține că recurenții nu au formulat nicio critică de nelegalitate care să vizeze decizia atacată, nu au arătat de ce instanța de revizuire a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (art. 488 pct. 5), cuprinde motive contradictorii (art. 488 pct. 6), care sunt considerentele pentru care soluția instanței de apel a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat (art. 488 pct. 7) sau cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 pct. 8), susținerile acestora din cererea de recurs vizând, în mare parte, situația de fapt, administrarea probatoriului și nemulțumirile legate de modul de soluționare a cererii de revizuire.

Astfel, recurenții au susținut că instanța de revizuire a pronunțat hotărârea recurată înainte să admită cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea de ședință din 15 septembrie 2020, prin care a fost amânată pronunțarea; eroarea materială constă în menționarea eronată a obiectului cererii de revizuire în cuprinsul încheierii de ședință din 15 septembrie 2020, fiind consemnat că cererea de revizuire este îndreptată "împotriva deciziei nr. 418/17.09.2019".

Se constată că recurenții nu au arătat în concret în ce mod, prin hotărârea dată, instanța de revizuire a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și, prin urmare, nu se pot reține încălcări ale principiilor desfășurării procesului civil de către instanța de revizuire, sub aspectul invocat de recurenți în critica formulată, apte să fie încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenții au susținut că în cuprinsul hotărârii instanței de revizuire "există motive contradictorii", fără arăta în ce constau aceste motive contradictorii.

Prin urmare, se constată că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurenți în mod formal în cuprinsul cererii de recurs.

De asemenea, au arătat recurenții, instanța de revizuire a reținut în mod eronat, în considerentele hotărârii recurate, că nu există contrarietate între decizia civilă nr. 381/A/2019 pronunțată de Tribunalul Alba și decizia civilă nr. 551/1981 a Tribunalului Alba și nu a avut în vedere faptul că obiectul acțiunii de fond a avut ca obiect "Legea fondului funciar" și nu "Codul familiei", care are la bază reguli diferite.

În ceea ce privește această critică, încadrată de recurenți în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., privind încălcarea autorității de lucru judecat, se constată că și acesta a fost invocat în mod formal.

Recurenții-revizuenți au mai arătat că "s-au aplicat greșit normele de drept material" aplicabile în cauză (art. 488 pct. 8), fără a face referire la aspecte de nelegalitate, criticile formulate nefiind dezvoltate în raport de cele reținute de instanța de revizuire în considerentele deciziei ce face obiectul recursului și nu reprezintă veritabile motive de nelegalitate care să vizeze decizia atacată.

Astfel, prin motivele de recurs, recurenții-pârâți trebuiau să indice, punctual, de ce este sunt greșite considerentele instanței de revizuire care sprijină soluția adoptată, să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanță, să formuleze critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea pronunțată în revizuire.

Reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt, a probelor administrate și a nemulțumirilor părților cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat soluția recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Or, obiectul recursului constituindu-l decizia pronunțată în revizuire, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței de revizuire în soluționarea acelei căi de atac, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

Prin urmare, modalitatea de redactare a memoriului de recurs de către recurenții-revizuenți nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței a cărei hotărâre se atacă.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurenții-revizuenți nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuenții D., A., E., C. și B. împotriva deciziei civile nr. 1097 din data de 29 septembrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2021.