ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 413/2024

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 17.06.2022, sub nr. x/2022, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâții C., D., E. și F., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța:

- să constate deschisă succesiunea defunctei G., decedată în 31 august 2005;

- să constate că reclamantul A. este unicul moștenitor al acesteia, în calitate de nepot de fiu, pârâții fiind străini de succesiune prin neacceptare;

- să constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din cota de 1/3 părți din dreptul de proprietate asupra imobilului casă situat în Petroasa Mare, nr. 102, înscris în CF nr. x;

- să dispună înscrierea în CF nr. x, a cotei de 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului casă în favoarea reclamantului, cu titlu de moștenire, concomitent cu radierea înscrierii asupra aceleiași cote realizate în beneficiul proprietarei tabulare G.;

- să constate că reclamanții au dobândit prin prescripție achizitivă dreptul de proprietate asupra cotei de 2/3 din imobilul casă situat în Petroasa Mare, înscris în CF x și dreptul de proprietate asupra întregului imobil teren în suprafață de 1439 mp, evidențiat în aceeași carte funciară;

- să dispună înscrierea în CF nr. x, a cotei 2/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului casă și a dreptului de proprietate asupra imobilului teren în favoarea reclamanților, cu titlu de uzucapiune, concomitent cu radierea înscrierilor realizate în favoarea defunctei H..

La termenul de judecată din 27.04.2023, instanța a dispus disjungerea petitului principal privind uzucapiunea și a petitului accesoriu acestuia privind rectificarea cărții funciare și formarea unui nou dosar, care s-a înregistrat pe rolul aceluiași complet de judecată.

În ceea ce privește celelalte petite având ca obiect succesiune și rectificare carte funciară, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Lugoj.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1847/12.05.2023, Judecătoria Lugoj a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În considerentele hotărârii, instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., fiind îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 1065, și anume existența unui proces civil privat cu element de extraneitate și absența unor dispoziții legale speciale. În concret, litigiul dedus judecății este unul de drept privat, având ca obiect succesiune și rectificare de carte funciară, și implică și un element de extraneitate – ultimul domiciliu al defunctei fiind în Germania. Regulamentul UE nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului nu este aplicabil în cauză, întrucât se aplică strict succesiunilor persoanelor care au decedat la data de 17 august 2015 sau după data respectivă.

Conform art. 1080 pct. 1 și 2 din C. proc. civ., instanțele române sunt exclusiv competente să judece litigii cu elemente de extraneitate referitoare la imobilele situate pe teritoriul României sau la bunuri lăsate în România de defunctul cu ultimul domiciliu în România. Față de primul criteriu, competența instanțelor române se păstrează, chiar dacă ultimul domiciliu al defunctului se află în străinătate, însă bunul imobil se găsește în România.

Față de prevederile art. 1072 din C. proc. civ., competența internă se determină conform regulilor din Codul de procedură și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului București, respectiv la Tribunalul București.

Instanța și-a reținut competența sub aspect material, față de prevederile art. 94 pct. 1 lit. j)

1

) din C. proc. civ., iar sub asspect teritorial, a constatat incidente prevederile art. 118 alin. (1) din același cod și a considerat că, întrucât defuncta G. a avut ultimul domiciliu în Germania, prin utilizarea normelor C. proc. civ. relevante prin raportare la obiectul dedus judecății nu se poate identifica o instanță română competentă teritorial să soluționeze dezbaterea succesorală.

Instanța a considerat că, pentru stabilirea competenței unei instanțe naționale nu pot fi aplicate, prin analogie, dispozițiile art. 954 alin. (3) din C. civ., care, atunci când ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, asimilează locul deschiderii succesiunii cu locul din țară aflat în circumscripția notarului public celui dintâi sesizat, cu condiția ca în acea circumscripție să existe cel puțin un imobil al defunctului ori, în lipsă, un bun mobil al acestuia, cu atât mai puțin în condițiile în care, în speță, nu legea română (C. civ.) este cea care guvernează, sub aspect substanțial, dezbaterea succesorală dedusă judecății, ci cea germană, concluzie care rezultă din interpretarea prevederilor art. 207 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, raportat la cele ale art. 2633 din C. civ.. În consecință, în temeiul art. 1072 din C. proc. civ., singura instanță competentă să soluționeze prezenta cauză este Judecătoria Sectorului 1 București.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București a pronunțat sentința civilă nr. 8638 din 17 noiembrie 2023, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În considerentele hotărârii, instanța a reținut că bunul ce se pretinde a face parte din masa succesorală se află pe teritoriul României, defuncta s-a născut și a locuit în România înainte de a se muta în Germania, unde a decedat, astfel că există o legătură suficientă cu instanța română. Mai mult decât atât, raportat la domiciliul reclamantului, locul situării bunului, luând în considerare inclusiv note scrise depuse de către pârâți la dosar, prin care au arătat că nu au acceptat prin nicio modalitate succesiunea defunctei și nu au nicio pretenție, instanța a constatat că nu se poate pretinde în mod rezonabil ca cererea să fie introdusă în străinătate, respectiv în Germania.

Prin urmare, față de prevederile art. 1.070 alin. (1) din C. proc. civ., s-a apreciat că Judecătoria Lugoj, ca instanță în a cărei circumscripție se află bunul ce face parte din masa succesorală și domiciliul reclamantului, este instanța de la locul cu care cauza prezintă o legătură suficientă și, implicit, instanța competentă să soluționeze cererea de față.

Instanța a considerat că nu se poate reține incidența prevederilor art. 1072 alin. (2) din C. proc. civ., așa cum a arătat instanța inițial învestită, luând în considerare, pe de-o parte, argumentele mai sus expuse cu privire la aplicabilitatea art. 1070 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 954 alin. (3) și (4) din C. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului pendinte, după disjungere, este reprezentat de cererea reclamantului A. de dezbatere a succesiunii defunctei G., cu ultimul domiciliu în Wurzburg, Germania, decedată în data de 31.08.2005 în Germania, respectiv constatarea calității reclamantului de unic moștenitor și stabilirea compunerii masei succesorale cu privire la un imobil situat în jud. Timiș, precum și înscrierea reclamantului în cartea funciară în calitate de titular al drepturilor aflate inițial în patrimoniul defunctei.

Sub aspectul determinării competenței instanței în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, dată fiind existența unui element de extraneitate, și anume, împrejurarea că ultimul domiciliu al defunctei a fost în Germania, sunt relevante dispozițiile Cărții a VII-a C. proc. civ. - Procesul civil internațional.

Astfel, se reține că, potrivit art. 1065 din C. proc. civ., dispozițiile prezentei cărți se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate, în măsura în care prin tratate internaționale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel.

Acest text de lege reglementează domeniul de aplicare a dispozițiilor cărții menționate a C. proc. civ. în cazul soluționării unor litigii de drept privat cu elemente de extraneitate, în ceea ce privește competența internațională a instanțelor române.

În cazul de față, conflictul între cele două instanțe care s-au desesizat nu poartă însă asupra competenței internaționale a instanțelor române, Judecătoria Lugoj și Judecătoria sectorului 1 București stabilind că instanțele române sunt competente să soluționeze cauza.

Potrivit dispozițiilor art. 1072 din C. proc. civ., (1) Când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. (2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului București, respectiv la Tribunalul București.

Raportat la obiectul dedus judecății, o acțiune în materie de moștenire, reținând că instanțele române sunt competente internațional să soluționeze cauza, Înalta Curte constată că în speță competența teritorială este absolută, fiind reglementată de norme de ordine publică, dispozițiile art. 118 alin. (1) din C. proc. civ. stabilind competența teritorială a instanței naționale în materie de moștenire.

Este de remarcat încă că dispozițiile noului C. civ. stabilesc criterii noi pentru determinarea competenței teritoriale atât în cazul dezbaterii necontencioase a moștenirii, cât și în cazul celei contencioase. Astfel, conformart. 954 din C. civ. "(1) Moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia. (2) Moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă. (3) Dacă ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, moștenirea se deschide la locul din țară aflat în circumscripția notarului public celui dintâi sesizat, cu condiția ca în această circumscripție să existe cel puțin un bun imobil al celui care lasă moștenirea. În cazul în care în patrimoniul succesoral nu există bunuri imobile, locul deschiderii moștenirii este în circumscripția notarului public celui dintâi sesizat, cu condiția ca în această circumscripție să se afle bunuri mobile ale celui ce lasă moștenirea. Atunci când în patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în România, locul deschiderii moștenirii este în circumscripția notarului public celui dintâi sesizat. (4) Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător atunci când primul organ sesizat în vederea desfășurării procedurii succesorale este instanța judecătorească." Aceste din urmă dispoziții sunt aplicabile în cauză, art. 92 din Legea nr. 71/2011 stabilind că dispozițiile art. 954 alin. (3) și (4) din C. civ. se aplică procedurilor succesorale judiciare începute după intrarea în vigoare a C. civ., astfel cum este situația în speță.

În cauză, ultimul domiciliu al defunctei nu se află în România însă bunul imobil al celei care lasă moștenirea este situat în sat Petroasa Mare nr. 102, înscris în CF nr. x, jud. Timiș, iar primul organ sesizat în vederea desfășurării procedurii succesorale este Judecătoria Lugoj. De asemenea, se constată că, potrivit Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102 din 10 mai 2021 privind stabilirea localităților ce fac parte din circumscripțiile judecătoriilor ce fac parte din fiecare județ, comuna Victor Vlad Delamarina este arondată Judecătoriei Lugoj, prima instanță sesizată în cauză.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2024.