ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 793/2024

Ședința publică din data de 20 martie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la data de 20.12.2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate că reclamanta împreună cu defunctul C., decedat la data de 29.06.2020, au dobândit în timpul căsătoriei, în cotă de 1/2 fiecare, imobilul înscris în CF x Pucioasa, compus din teren și construcție; să se constate deschisă succesiunea defunctului C., cu ultim domiciliu în localitatea Pucioasa, Dâmbovița; să se constate calitatea de moștenitori a părților, reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 5/8 din masa succesorală, și pârâta în calitate de fiică, cu o cotă de 3/8 din masa succesorală; să se constate componența masei succesorale astfel cum a fost indicată prin acțiune; să se dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea, către reclamantă, a imobilului identificat în masa succesorală situat în localitatea Pucioasa, cu plata către pârâtă a sultei aferentă ce urmează a se stabili prin raportul de expertiză; să se dispună compensarea între sulta datorată pârâtei urmare atribuirii imobilului reclamantei și cota din pasivul succesoral care revine în sarcina pârâtei, până la cea mai mică dintre cele 2 creanțe; cu cheltuieli de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 606/15.06.2023, Judecătoria Pucioasa a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș.

A reținut instanța că, întrucât ultimul domiciliu al defunctului C. a fost în comuna Buntești, sat Brădet, județul Bihor, localitate situată în raza teritorială a Judecătoriei Beiuș, în aplicarea dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.

Prin sentința nr. 31/19.01.2024, Judecătoria Beiuș a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Pucioasa, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, potrivit certificatului de deces seria x nr. x, defunctul C. a avut ultimul domiciliu în localitatea Pucioasa, județul Dâmbovița, care se află în circumscripția Judecătoriei Pucioasa. Același domiciliu rezultă și din verificările efectuate în baza de date DEPAB, astfel încât competența de soluționare revine instanței de la ultimul domiciliu al defunctului, în speță Judecătoria Pucioasa.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa, pentru următoarele argumente:

Conform art. 118 alin. (1) C. proc. civ.: "În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Textul legal menționat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv, faptul că în materie de moștenire este competentă instanța de la ultimul domiciliul al defunctului "până la ieșirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moștenitori subzistă starea de indiviziune, situație în care se regăsesc și părțile din prezentul litigiu, raportat la petitele acțiunii introductive de instanță.

Instanțele aflate în conflict sunt în acord în ce privește textul legal aplicabil criteriilor de determinare a competenței (art. 118 alin. (1) C. proc. civ.), dar sunt în dezacord cu privire la stabilirea ultimului domiciliu al defunctului, în raport de care urmează a fi competente una din cele două instanțe care au procedat la declinări reciproce.

În acest sens, Înalta Curte reține că potrivit art. 954 alin. (2) C. civ. "Moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă."

Conform certificatului de deces eliberat la data de 01.07.2020 de către Primăria Pucioasa aflat la dosarul Judecătoriei Pucioasa, rezultă că defunctul C., în raport de care se solicită partajarea averii succesorale, a avut ultimul domiciliu în orașul Pucioasa, județul Dâmbovița.

Dispozițiile art. 954 alin. (2) C. civ. incidente în cauză sunt imperative și fără echivoc, în sensul că moștenirea se dezbate la ultimul domiciliu al defunctului, așa cum rezultă din certificatul de deces dar și din celelalte acte atașate cererii de chemare în judecată aflate în dosarul Judecătoriei Pucioasa, respectiv încheierea din 12.10.2021 dată de D. și E. în dosarul succesoral nr. x/2021, încheierea nr. 7/09.12.2022 dată de BIN D. privind verificările efectuate în evidențele succesorale ale Camerei Notarilor Publici și ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, Adeverința nr. x/12.12.2022 emisă de Camera Notarilor Publici Ploiești, Certificatul nr. x/14.12.2022 emis de Registrul Național de Evidență a Opțiunilor Succesorale .

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.