ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 57/2024

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, secția civilă, la data de 27 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., prin reprezentant legal, B., E. S.R.L. și F., următoarele:

- dezbaterea succesiunii după defunctul G., cu ultimul domiciliu în București;

- anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 12 februarie 2008 de BNP H. și readucerea imobilului situat în București, str. x, sector 4 în patrimoniul pârâtei E. S.R.L.;

- anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din data de 25 aprilie 2002 de BNP I. și sub nr. x din data de 19 decembrie 2007 de BNP H. și readucerea imobilului din Pucioasa, Bd. x, județ Dâmbovița în patrimoniul defunctului;

- anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 11 aprilie 2002 de BNP J. și readucerea imobilului din București, în patrimoniul defunctului;

- stabilirea masei succesorale ca fiind compusă din: 100% din părțile sociale ale E. S.RL., 50% din autoutilitara K. cu numărul de înmatriculare x, 50% din autoturismul x cu numărul de înmatriculare x, imobilul din județ Dâmbovița și imobilul din București;

- obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a bunurilor care alcătuiesc masa succesorală, de la data decesului defunctului și până la data soluționării definitive a cererii.

De asemenea, au menționat că solicită anularea și a celorlalte contracte de vânzare-cumpărare menționate în cuprinsul cererii pentru lipsa cauzei.

În drept, au invocat art. 966, art. 967, art. 1294, art. 1303 vechiul C. civ. și art. 1665 C. civ.

La data de 29 decembrie 2020, reclamanții au depus o cerere modificatoare, prin care au solicitat introducerea în masa succesorală și a cotei de 50% din autoturismului K. și au indicat valoarea bunurilor care alcătuiesc masa succesorală.

Prin încheierea de ședință din data de 10 februarie 2021, instanța a dispus anularea parțială a cererii de chemare în judecată în raport cu capetele de cerere referitoare la anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 19 decembrie 2007, formulat în contradictoriu cu pârâtul F., anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 25 aprilie 2004 și obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință cu privire la bunurile care fac obiectul masei succesorale.

La data de 10 iunie 2021 pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale cu privire la capătul de cerere privind dezbaterea succesiunii și excepția necompetenței materiale cu privire la capetele de cerere prin care se solicită anularea contractelor de vânzare-cumpărare, solicitând disjungerea acestora și declinarea în favoarea Tribunalului București.

La aceeași dată, pârâții au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat întregirea masei succesorale cu următoarele bunuri, în valoare totală de 71.913 RON: 50% din autoturismul x, cu numărul B92EIF, în valoare de 1.000 RON, 50% din părțile sociale ale L. S.R.L., în cuantum de 500 RON, locul de veci din cimitirul Bellu ortodox, în valoare de 740 RON. De asemenea, a solicitat includerea datoriilor defunctului în cuantum de 69.673 RON.

Reclamanții au formulat, la data de 6 iulie 2021, răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională prin care au solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale și declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

Cu privire la cererea de disjungere a celorlalte capete de cerere, au solicitat respingerea acesteia.

La aceeași dată, reclamanții au formulat cerere modificatoare, prin care au arătat că înțeleg să completeze cererea de chemare în judecată cu următoarele capete de cerere:

- anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 11 aprilie 2002;

- completarea certificatului de moștenitor autentificat sub nr. x din data de 27 noiembrie 2009 de BNP H., prin includerea în masa succesorală a imobilului din str. x, sector 4;

- chemarea în judecată și a pârâtei M.;

- anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din data de 25 aprilie 2002 de BNP I. și sub nr. x din data de 19 decembrie 2007 de BNP H..

La data de 7 octombrie 2021, reclamanții au depus o nouă cerere precizatoare prin care au arătat că solicită și partajarea bunurilor care alcătuiesc masa succesorală și contravaloarea lipsei de folosință a acestor bunuri, evaluată la suma de 17.500 RON.

La termenul din data de 23 noiembrie 2021, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă a reținut cauza în pronunțare cu privire la tardivitatea cererilor modificatoare depuse ulterior primului termen de judecată la care reclamanții au fost legal citați și cu privire la excepțiile necompetenței materiale și teritoriale invocate de pârâți prin întâmpinare.

2.1. Prin sentința civilă nr. 17877 din data de 21 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâți prin întâmpinare.

A declinat competența de soluționare a capetelor de cerere, privind dezbaterea succesiunii defunctului G. și stabilirea masei succesorale, formulate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., ambii prin reprezentant legal B., E. S.R.L., F. și M., în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

A disjuns capetele de cerere privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008, nr. 1312 din data de 25 aprilie 2002, nr. 1921 din data de 19 decembrie 2007 și nr. 278 din data de 11 aprilie 2002.

A declinat competența de soluționarea capetelor de cerere privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008, nr. 1312 din data de 25 aprilie 2002, nr. 1921 din data de 19 decembrie 2007 și nr. 278 din data de 11 aprilie 2002, în favoarea Tribunalului București.

Astfel, în ceea ce privește excepția necompetenței sale teritoriale cu privire la capetele de cerere privind dezbaterea succesiunii defunctului G., stabilirea bunurilor care alcătuiesc masa succesorală și completarea certificatului de moștenitor autentificat sub nr. x din data de 27 noiembrie 2009 de BNP H., Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă a făcut aplicarea prevederilor art. 94 alin. (1) lit. j) și j)

1

) și ale art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

A constatat că ultimul domiciliu al defunctului se află în Pucioasa, bd. x, județul Dâmbovița, pe raza teritorială a Judecătoriei Pucioasa.

În ceea ce privește capetele de cerere referitoare la partajarea bunurilor care alcătuiesc masa succesorală și la obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a acestora, a apreciat că excepția tardivității formulării cererii modificatoare cu privire la acestea ar trebui soluționată de instanța competentă teritorial, astfel că a prorogat soluționarea acesteia la următorul termen de judecată.

Față de modul de soluționare al excepției necompetenței teritoriale și dat fiind obiectul celorlalte capete de cerere din prezenta cauză, respectiv anularea contractelor de vânzare-cumpărare, a apreciat că acestea au obiecte și cauze diferite față de cele privind dezbaterea succesiunii și a stabilirii compunerii masei succesorale, existând o diferență și cu privire la părți și că nu se impune soluționarea acestora împreună cu capetele de cerere formulate în materie succesorală.

Pentru aceste motive, instanța a dispus disjungerea capetelor de cerere privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008, nr. 1312 din data de 25 aprilie 2002, nr. 1921 din data de 19 decembrie 2007 și nr. 278 din data de 11 aprilie 2002.

Referitor la excepția necompetenței materiale cu privire la capetele de cerere disjunse, a reținut prevederile art. art. 94 pct. (1) lit. k) C. proc. civ., potrivit cărora judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, precum și pe cele ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., în conformitate cu care tribunalele judecă: în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

A reținut că a fost învestită prin capetele de cerere disjunse cu solicitarea de a dispune anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008, nr. 1312 din data de 25 aprilie 2002, nr. 1921 din data de 19 decembrie 2007 și nr. 278 din data de 11 aprilie 2002, valoarea obiectului cererii fiind de 221.506,25 RON, care depășește suma de 200.000 RON, competența materială aparținând tribunalului.

Dat fiind faptul că unele dintre bunurile imobile care fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare a cărora anulare se solicită se află în București, iar domiciliul, respectiv sediul pârâților se află în București, a constatat că este competent a soluționa cauza Tribunalul București.

2.2. Cauza, având ca obiect "anulare act", a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 1055 din data de 20 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestui tribunal, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect "anulare act", în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București, secția a V-a civilă a reținut că, prin dosarul venit prin declinare (capăt disjuns de capătul de cerere privind succesiunea, acest ultim capăt de cerere a fost declinat la Judecătoria Pucioasa), s-a solicitat anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008, nr. 1312 din data de 25 aprilie 2002, nr. 1921 din data de 19 decembrie 2007 și nr. 278 din data de 11 aprilie 2002.

A constatat că, din parcurgerea contratelor mai sus menționate, dar și din motivarea Judecătorie Sectorului 4 București, rezultă că, în speță, cumulat, valoarea acestor contracte este 221.506,25 RON.

Față de prevederile art. 99 alin. (1) C. proc. civ., a apreciat că, în prezentul litigiu, contractele a căror anulare se solicită, și a căror valoare, cumulată, este de 221.206,25 RON, se întemeiază pe fapte și cauze diferite.

Având în vedere că cel puțin un contract face referire la un imobil situat pe raza Judecătoriei Pucioasa, ținând cont și de faptul că, în speță, capătul privind succesiunea a fost declinat la Judecătoria Pucioasa a apreciat că acestei judecătorii îi aparține competența de soluționare a cauzei.

2.3. Prin sentința civilă nr. 461 din data de 16 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Pucioasa a admis excepția necompetenței sale materiale a și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că în dosarul venit prin declinare s-a solicitat anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008, nr. 1312 din data de 25 aprilie 2002, nr. 1921 din data de 19 decembrie 2007 și nr. 278 din data de 11 aprilie 2002.

A constatat că reclamanții, în cadrul dezbaterii succesorale judiciare și în strânsă legătură cu acest capăt principal de cerere, solicită anularea unor acte cu privire la bunuri ce au aparținut defunctului și care ar putea intra în masa succesorală a cărei stabilire s-a solicitat în dosarul inițial.

Având în vedere pretențiile deduse judecății, a apreciat că, în speță, a fost vorba despre o cerere în materie de moștenire, a cărei valoare după obiect, însă, este determinată de valoarea obiectului actelor subsecvente a căror anulare se solicită.

Prin urmare, având în vedere valoarea obiectului acțiunii, respectiv a actelor ce ar putea fi desființate în cazul admiterii acțiunii, a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 118 C. proc. civ. privind ultimul domiciliu al defunctului (situat în oraș Pucioasa), coroborate cu dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., potrivit cărora judecătoriile judecă, în primă instanță, "…orice alte cereri evaluabile în bani în valoarea de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști…", din care rezultă, printr-o interpretare per a contrario, că pentru ceea ce depășește suma anterior indicată competența după valoare aparține Tribunalului Dâmbovița.

Totodată, a avut în vedere că, potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ.: "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt."

A reținut că, în speță, valoarea indicată în cuprinsul fiecărui contract a cărui anulare se solicită nu depășește suma de 200.000 RON, însă, în practica judiciară constantă, s-a decis ca pentru valoarea obiectului actului juridic, în cazul cererilor enumerate de art. 101 C. proc. civ., trebuie avut în vedere prețul stipulat în contract, cât timp nu este contestat; dacă prețul stipulat în contract este contestat, nu va fi avut în vedere la stabilirea competenței materiale după valoare, ci, eventual, valoarea invocată de titularul acțiunii sau valoarea rezultată din probele administrate pe acest aspect.

Astfel, a constatat că, în speță, prin cererea de chemare în judecată, se invocă un prim motiv de anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 12 februarie 2008, și anume prețul evident neserios în opinia reclamanților în raport cu valoarea reală la momentul respectiv, reclamanții indicând prețul real ca fiind 160.000 euro (teren și construcție), iar, la rândul lor, pârâții au apreciat că valoarea actului trebuie raportată la valoarea de impozitare; din certificatul de atestare fiscală nr. x din data de 27 decembrie 2020 rezultă o valoare de 974.342,46 RON.

Cum în speță se solicită anularea unor contracte de vânzare-cumpărare al căror preț este contestat, iar valoarea indicată de reclamant este de 160.000 euro (pentru contactul nr. 204 din data de 12 februarie 2008), în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, criteriul valoric atrage competența tribunalului, ca instanță "de grad mai înalt" raportat la cuantumul pretenției deduse judecății.

2.4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023.

Prin încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a excepția necompetenței sale materiale procesuale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Tribunalului Dâmbovița, reținând natura civilă a raporturilor juridice deduse judecății.

2.5. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă sub nr. x/2023*.

Prin sentința civilă nr. 2017 din data de 23 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Astfel, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, în esență, a reținut că este învestit cu mai multe capete de cerere, iar la stabilirea competenței materiale se impune a se avea în vedere valoarea fiecăruia dintre contractele a căror anulare s-a solicitat.

A constatat că valoarea din contracte este expres menționată în încheierea din data 10 octombrie 2021 a Judecătoriei Sectorului 4 București, secția civilă, cu ocazia stabilirii timbrajului, respectiv: capătul de cerere privind anularea contratului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 19 decembrie 2007: 2.067,05 RON (valoarea obiectului cererii 48.735 RON); capătul de cerere privind anulare contratului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 11 aprilie 2020: 2.699,13 RON (valoarea obiectului cererii 79.706,25 RON); capătul de cerere privind anularea contratului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 25 aprilie 2002, o taxă de timbru de timbru în cuantum de 1.604,84 RON (valoarea obiectului cererii 33.328 RON); capătul de cerere privind anulare contratului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008, o taxă de timbru de timbru în cuantum de 2.299,74 RON (valoarea obiectului cererii 59.737 RON).

Ca atare, a reținut că niciunul dintre contracte nu depășește valoarea de 200.000 RON pentru a fi atrasă competența în primă instanță a tribunalului și a apreciat că judecătoria este competentă să soluționeze cauza în primă instanță, conform art. 94 lit. k) C. proc. civ.

În ceea ce privește competența teritorială, a avut în vedere faptul că pârâții sunt domiciliați în sectorul 4, București, două dintre imobilele din contractele a căror anulare se solicită se află tot în sectorul 4 al municipiului București, iar pârâții nu au contestat în fața instanței inițial învestite competența teritorială.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, au avut loc declinări succesive de competență, apreciind că nu sunt competente să soluționeze cauza Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă, Tribunalul București, secția a V-a civilă, Judecătoria Pucioasa, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, acesta din urmă declinându-și competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, care anterior se declarase, la rândul său, necompetentă.

În speță, în urma disjungerii dispune de Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 17877 din data de 21 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, obiectul cauzei cu privire la care poartă prezentul conflict negativ de competență este reprezentant de cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții B., C., prin reprezentant legal B., D., prin reprezentant legal B., M., E. S.R.L., și F., având ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008, nr. 1312 din data de 25 aprilie 2002, nr. 1921 din data de 19 decembrie 2007 și nr. 278 din data de 11 aprilie 2002.

În ceea ce privește competența materială de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență a fost generat de aprecierile diferite ale instanțelor cu privire la valoarea obiectului cererii, în aplicarea prevederilor art. 94 pct. 1 lit. k) și ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora judecătoriile judecă în primă instanță orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON, inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, iar tribunalele judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, față de obiectul concret al cererii de chemare în judecată, constând în anularea unor contracte de vânzare-cumpărare, în raport de prevederile art. 101 alin. (1) și (2) C. proc. civ., pentru stabilirea competenței instanței, trebuie avută în vedere valoarea obiectului acestora, care, așa cum au reținut și instanțele aflate în conflict, în cazul fiecăruia dintre contracte, este mai mică decât pragul valoric reglementat de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. (200.000 RON).

Însă, în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008 autentificat de BNP H., reclamanții au arătat că un prim motiv pentru care solicită anularea acestuia îl reprezintă prețul de 59.737 RON (16.646 euro la data de 12 februarie 2008), care este unul neserios în raport cu valoarea reală a imobilului. Au precizat că, potrivit grilei notarilor publici, prețul real este acela de 160.000 euro (teren + construcție).

Or, valoarea obiectului cererii se stabilește de către reclamant, care, potrivit art. 194 lit. c) C. proc. civ., are obligația să indice în cererea de chemare în judecată obiectul cererii și valoarea lui, precum și modul de calcul prin care a ajuns la determinarea acestei valori și înscrisurile pe care s-a bazat în acest calcul.

Totodată, art. 98 alin. (3) C. proc. civ. permite contestarea evaluării realizate de către reclamant, atât de către pârât, cât și de către instanță, în acest caz, valoarea stabilindu-se după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți.

În speță, valoarea imobilului (teren + construcție), situat în București, str. x, obiect al contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 12 februarie 2008, autentificat de BNP H., a fost precizată de către reclamanți ca fiind de 160.000 euro, iar, la dosarul Judecătoriei Sectorului 4 București, secția civilă, se află certificatul de atestare fiscală din care rezultă că valoarea de impunere a clădirii situate la această adresă este de 974.342,46 RON.

Prin urmare, Înalta Curte reține că valoarea obiectului acestui capăt principal al cererii de chemare în judecată este una mai mare de 200.000 RON, soluționarea sa intrând, astfel, în sfera de competență materială a tribunalului.

Totodată, potrivit art. 99 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "(1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Prin urmare, în situația în care cererea de chemare în judecată are mai multe capete principale de cerere, potrivit art. 99 C. proc. civ., instanța trebuie să-și verifice competența de soluționare cu privire la fiecare capăt de cerere în parte, în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori cu obiectul fiecărei pretenții.

În același timp, pentru determinarea competenței, trebuie stabilit dacă există cel puțin o legătură strânsă între pretențiile care formează obiectul capetelor de cerere principale, iar, în contextul existenței unei atare legături, instanța competentă să le soluționeze se determină în raport de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Or, în speță, legătura dintre capetele principale ale cererii de chemare în judecată este evidentă, în condițiile în care prin cererea de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare se urmărește readucerea imobilelor în patrimoniul defunctului, respectiv în patrimoniul E. S.R.L., la care defunctul a fost unic acționar, în vederea dezbaterii succesiunii și a partajării bunurilor care alcătuiesc masa succesorală.

Ca atare, având în vedere strânsa legătură a capetelor principale ale cererii cu care reclamanții au învestit instanța de judecată, Înalta Curte reține incidența prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ. și, față de împrejurarea că valoarea obiectului unuia dintre acestea, așa cum s-a arătat, este mai mare de 200.000 RON, în temeiul dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. k) și ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., constată că, în speță, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului.

În ceea ce privește competența teritorială, Înalta Curte constată că potrivit art. 117 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul."

Astfel, așa cum au reținut și Judecătoria Sectorului 4 București și Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, în raport dispozițiile legale anterior enunțate și de împrejurarea că imobilele vizate de două dintre contractele de vânzare-cumpărare a căror anulare se solicită (nr. 204 din data de 12 februarie 2008 și nr. 278 din data de 11 aprilie 2002) sunt situate în București, iar pârâții au domiciliul/sediul în aceeași localitate.

Prin urmare, față de cele anterior reținute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2024.