ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2470/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman, la 24 februarie 2017, astfel cum a fost precizată, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., D., A., E., F., G., H., I., J., K. și G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate deschisă succesiunea autorilor L., decedat la 11 septembrie 1965, M., decedată la 30 octombrie 1991 și N., decedată la 11 aprilie 2001, toți cu ultimul domiciliu în comuna Săbăoani, județul Neamț, să se constate că masa succesorală după autorul L. este formată din suprafața totală de 3,0969 ha teren intravilan și extravilan înscris în Titlul de proprietate nr. x/22.11.2002, în valoare totală de 27.180 RON și că masele succesorale după autoarele M. și N. sunt compuse din cotele de câte 1/4 din suprafața totală de teren de mai sus. Pârâta A. a solicitat, pe calea cererii reconvenționale, completarea masei succesorale cu toate terenurile din intravilan: terenul situat în Săbăoani, str. x, cu suprafața de 800 mp, grădina defunctului O. cu suprafața de 700 mp, teren extravilan situat în pct. Gropană cu suprafața de 30 de ari.

Sentința pronunțată de Judecătoria Roman Prin sentința civilă nr. 1244 din 20 mai 2019, Judecătoria Roman a anulat, ca netimbrată, cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă A.. A admis acțiunea civilă ața cum a fost precizată, având ca obiect partaj judiciar - ieșire din indiviziune, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., C., D., A., E., F., G., H., I., J., K. și G. și, în consecință: a constatat deschisă succesiunea autorilor L., decedat la 11 septembrie 1965, M., decedată la 30 octombrie 1991 și N., decedată la 11 aprilie 2001, toți cu ultimul domiciliu în comuna Săbăoani, județul Neamț; a constatat că masa succesorală după autorul L. este formată din suprafața totală de 3,0969 ha teren intravilan și extravilan înscris în Titlul de proprietate nr. x/22.11.2002, în valoare totală de 27.180 RON și că masele succesorale după autoarele M. și N. sunt compuse din cotele de câte 1/4 din suprafața totală de teren de mai sus. Prin aceeași hotărâre, prima instanță a constatat că moștenitorii autorului L. sunt următorii: P., fiu postdecedat la 19 martie 1996, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală, care va fi culeasă prin retransmitere de moștenitorii săi legali B., C., D., A. și E., în calitate de fii și fiice; M., fiică postdecedată la 30 octombrie 1991 fără posteritate, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală care va fi culeasă de moștenitorii săi legali P., Q. și N., fiecare cu o cotă de câte 1/3 din cota de 1/4 (respectiv câte 1/12 din masa succesorală); Q., fiică postdecedată la 21 decembrie 2000, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală care va fi culeasă prin retransmitere de moștenitorii ei legali F., G., H., moștenitorii legali ai defunctului ei fiu O. - I., soție supraviețuitoare, J., K. și G., fiice și fiu, precum și N., fiică postdecedată la 11 aprilie 2001, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală care va fi culeasă de reclamanta A. și de pârâtul B. în calitate de moștenitori testamentari instituiți prin Testamentul autentificat sub nr. x/14.01.1992 de fostul Notariat de Stat Local Român. A mai constatat că moștenitorii defunctei M. sunt următorii: P., frate postdecedat la 19 martie 1996, cu o cotă de 1/3 din masa succesorală (respectiv de 1/12 din masa succesorală a autorului L.) care va fi culeasă prin retransmitere de moștenitorii lui legali B., C., D., A. și E., în calitate de fii și fiice; Q., soră postdecedată la 21 decembrie 2000, cu o cotă de 1/3 din masa succesorală (respectiv de 1/12 din masa succesorală a autorului L.) care va fi culeasă prin retransmitere de moștenitorii săi legali F., G., H., moștenitorii legali ai defunctului său fiu O. - I., soție supraviețuitoare, J., K. și G., fiice și fiu; N., soră postdecedată la 11 aprilie 2001, cu o cotă de 1/3 din masa succesorală (respectiv de 1/12 din masa succesorală a autorului L.) care va fi culeasă de moștenitorii săi testamentari, reclamanta A. și pârâtul B.. A constatat că moștenitorii defunctei N. sunt, conform certificatului de legatar nr. x/06.03.2007 emis de BNP R. din Roman, legatarii universali instituiți prin Testamentul autentificat sub nr. x/14.01.1992 de fostul Notariat de Stat Local Roman, respectiv reclamanta A. și pârâtul B., fiecare cu o cotă de câte 1/2 din masa succesorală (respectiv de câte 1/6 din masa succesorală a autorului L.). A constatat că, în final, părțile vor culege următoarele cote: moștenitorii defunctului P., fără pârâtul B., o cotă de 4/15 împreună (sau 8/30), iar cu pârâtul B. o cotă de 1/3 împreună (sau 10/30); moștenitorii defunctei Q., o cotă de 1/3 împreună (sau 10/30); reclamanta A. cu o cotă de 1/6 (sau 5/30), iar pârâtul B. o cotă de 7/30. A dispus ieșirea părților din indiviziunea existentă asupra succesiunii defuncților L., M. și N., prin atribuirea de loturi conform variantei nr. 3 din raportul de expertiză topografică întocmit de expertul S. la 18 februarie 2019. În vederea egalizării loturilor, prima instanță a stabilit sultele corespunzătoare și moștenitorii obligați să le plătească, respectiv cei îndreptățiți să le primească, precum și suportarea cheltuielilor de judecată proporțional cu cota succesorală a fiecărei ramuri de moștenitori. Împotriva sentinței date de prima instanță au declarat apel, prin cereri separate, reclamanta A., în nume propriu și pentru pârâta C., pârâții D., G., T., I. și U., precum și pârâta E..

Hotărârea pronunțată în apel de Tribunalul Neamț, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 493 din 22 martie 2021, Tribunalul Neamț, secția I civilă a respins, ca nefondate, apelurile și a obligat apelanții, în solidar, să plătească intimaților B., G. și F. suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. A obligat apelanții, în solidar, să plătească intimatei reclamante A. suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Primul recurs exercitat în cauză și hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs pârâtele A. și E.. Prin decizia nr. 530 din 6 decembrie 2021, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurente.

Al doilea recurs exercitat în cauză Împotriva deciziei date în recurs au formulat cereri distincte de recurs pârâtele A. și E., fără a indica cazurile de nelegalitate pe care se întemeiază.

Apărările formulate în recurs Față de cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă E., intimații B., G. și F. au formulat întâmpinare în cadrul căreia au invocat excepțiile netimbrării și inadmisibilității recursului. Au arătat că cererii, transmise pe e-mail, nu i-a fost atașată taxa judiciară de timbru, astfel că se impune anularea căii de atac pentru netimbrare. Referitor la inadmisibilitatea recursului, au argumentat că este inadmisibilă o cerere - de recurs - formulată împotriva unei decizii în calea de atac a recursului. În măsura în care se va trece peste aceste chestiuni, au punctat că recursul aduce în dezbatere aspecte devolutive ale procesului, critici vizând elemente de fapt și de interpretare a probatoriului, contrar caracterului extraordinar al căii de atac. Doar instanțele de fond sunt cele care, pe baza probelor administrate, stabilesc situația de fapt căreia îi aplică norma incidentă, unei instanțe de recurs revenindu-i exclusiv controlul de legalitate. În concluzie, criticile evocate nu se încadrează în motivele expres și limitativ prevăzute de lege care ar putea conduce la încadrarea ca admisibilă a prezentei căi de atac. Intimații au solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat în sumă de 300 RON, probat cu chitanța nr. x din 08.02.2022 de la dosar recurs.

Procedura de filtru În cauză a fost întocmit un raport de admisibilitate în principiu a recursului, în urma formulării căii de atac de către recurenta pârâtă E., iar ulterior s-a realizat un supliment la raport, dată fiind introducerea și a unei cereri de recurs de către pârâta A.. Acestea au fost analizate de completul de filtru și comunicate tuturor părților în proces potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs. Recurenta pârâtă E. a expus un punct de vedere la raport, solicitând înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece se simte nedreptățită de soluțiile pronunțate de celelalte instanțe, precum și partajarea parcelelor de teren în mod echitabil. Recurenta pârâtă A. a depus înscrisuri doveditoare în susținerea căii de atac și a expus aspecte care vizează situația de fapt din cauză. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul declarat de pârâta A. în raport de excepția netimbrării a cărei analiză este prioritară conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON. De asemenea, art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al aceluiași articol statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. În același timp, prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. dispun că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 din cod, cu nulitatea. În speță, se reține că deși recursul pârâtei A. a fost formulat în cursul realizării procedurii de filtru a recursului declarat de cealaltă pârâtă, E., a fost parcursă etapa formalităților de comunicare a cererii și cu privire la această cale de atac astfel cum s-a dispus prin rezoluția de primire din 30 mai 2022. Înalta Curte constată că prin adresa emisă la 31 mai 2022 și comunicată la 6 iunie 2022, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosar, i s-a adus la cunoștință recurentei A. obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, datorată pentru soluționarea recursului contra deciziei pronunțate de Curtea de Apel, în baza dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013. Partea nu s-a conformat dispoziției instanței, neachitând taxa judiciară de timbru pusă în sarcina sa și nici nu a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, respectiv de reexaminare a cuantumului sumei puse în vedere. Totodată, aspectul nedepunerii taxei a fost semnalat și prin suplimentul la raportul de admisibilitate în principiu a recursului, comunicat părții recurente la 13 octombrie 2022 . Întrucât până la prezentul termen, recurenta pârâtă A. nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, în speță devin incidente dispozițiile legale anterior menționate privind sancțiunea anulării cererii pentru nerespectarea obligației legale de a timbra, astfel cum a fost stabilită în sarcina sa de către instanță. Analizând recursul formulat de către pârâta E. în raport de excepția inadmisibilității, observată și prin raportul de admisibilitate în principiu asupra recursului, sunt de reținut următoarele considerente: În prealabil, Înalta Curte constată că prin întâmpinarea intimaților B., G. și F. a fost invocată excepția netimbrării recursului, pe motiv că cererea recurentei nu are atașată taxa judiciară de timbru. Din verificarea actelor dosarului rezultă că recurenta a satisfăcut obligația de timbrare a recursului său cu suma de 100 RON, potrivit chitanței din 30 iunie 2022, astfel că excepția invocată nu are suport, urmând a fi respinsă. În ce privește admisibilitatea recursului, se reține că prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. În raport de aceste dispoziții, decizia nr. 530 din 6 decembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, atacată în prezenta cauză, prin care a fost soluționat un recurs, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea unui alt recurs. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În consecință, pentru argumentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză. Față de soluția dispusă, în aplicarea prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta E. va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 RON, reprezentând onorariu de avocat achitat cu chitanța nr. x din 8 februarie 2022, aflată la dosarul de recurs, către intimații B., G. și F., astfel cum au solicitat prin întâmpinarea formulată la recursul acestei părți. PENTRU ACESTE MOTIVE,