ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1697/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 18 aprilie 2018 pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, secția civilă, reclamanții Orașul Tismana și Consiliul Local al Orașului Tismana au chemat în judecată pe pârâții Comuna Godinești și Consiliul Local Godinești, solicitând instanței ca, în baza probelor ce se vor administra, să se dispună obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 138,86 ha situată astfel: 47,30 ha în muntele "Turcineasa" și 91,56 ha în muntele "Coada Oslei", precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuieli de judecată, în temeiul art. 453 C. proc. civ. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 563, art. 566 C. civ., art. 194, art. 453 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 5465 din 20 septembrie 2018, Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția I civilă.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Gorj Prin sentința civilă nr. 34 din 26 februarie 2020, Tribunalul Gorj, secția I civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții Orașul Tismana și Consiliul Local Tismana; a obligat pârâții Comuna Godinești și Consiliul Local Godinești să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de teren de 138,86 ha, identificată conform raportului de expertiză din care suprafața de 47,3 ha în Muntele "Turcineasa" și suprafața de 91,56 ha în Muntele "Coada Oslei"; a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.277,2 RON către reclamanți, reprezentând contravaloare taxă de timbru și onorariu experți.

Hotărârea pronunțată Curtea de Apel Craiova Prin decizia nr. 2245 din 29 septembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâții Comuna Godinești și Consiliul Local Godinești.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 2245 din 29 septembrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, au declarat recurs pârâții Comuna Godinești și Consiliul Local Godinești. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 14 decembrie 2020, sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2. Recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimaților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată din toate ciclurile procesuale. În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au arătat că instanța de apel a ignorat motivele de nelegalitate a sentinței primei instanțe, precum și textele de lege încălcate de aceeași instanță, invocate în cererea de apel. De asemenea, au arătat că instanțele de fond și apel au dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 563 C. civ. atâta timp cât reclamanții nu îndeplinesc niciuna dintre condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru admisibilitatea unei acțiuni în revendicare, și anume să facă dovada proprietății revendicate, iar aceasta să fie deținută în mod abuziv de pârât. Sub acest aspect, cele două instanța nu au dat eficiență Ordinul Ministrului Agriculturii nr. 656 din 11.02.1920 și nr. 1635 din 30.02.1920, prin care s-a dispus punerea în posesie a comunei Godinești, cu teren necesar pășunatului animalelor din comuna Godinesti în suprafață totală de 656 ha, făcându-se abstracție de HCJ nr. 450/24.05.1993. Reiterând aspectele învederate prin întâmpinarea depusă la instanța de fond și cererea de apel, au arătat că cererea reclamanților este parțial întemeiată având în vedere raportul de expertiză întocmit în cauză din care a rezultat că atât pârâții, cât și reclamanții ocupă reciproc suprafețe de teren. Au precizat că din procesul-verbal din 13.03.1921, reiese faptul că s-a constituit comunei Tismana dreptul de proprietate în baza dispozițiilor art. 17 din DecretuI nr. 3697/1918, pentru golul muntelui Turcinoasa și golul muntelui Peștișanu în suprafață totală de 768 ha, însă fără a se preciza vecinătățile, iar denumirile de Coada Oslei și Oslita nu se regăsesc în actul de împroprietărire și nici nu sunt descrise limitele naturale cu vecinătăți. Totodată, au susținut că potrivit procesului-verbal din 18.07.1920, Primăria Comunei Godinești a fost împroprietărită cu o suprafață de 656 ha, iar pentru toate golurile alpine sunt consemnate vecinătățile, limitele naturale, astfel că pot fi identificate și poziționate în teren. În Anexa nr. 1 la HCJ nr. 450/1993, cu referire la situația terenurilor pășuni alpine, UAT Tismana apare doar cu Turcineasa, Peștișanu, Scurtu, Sturu, Nedeia Mare, iar acest litigiu a fost tranșat de către instanțele de judecată în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2016, în care s-a solicitat anularea parțială a HCL nr. 23/19.08.1999 și HCL nr. 34/31.10.2014, prin care s-au introdus în domeniul privat al comunei Godinești golurile alpine, s-a întocmit documentația cadastrală și s-a intabulat dreptul de proprietate. Din suprafața de 656 ha existentă în anul 1920, aproximativ 179 ha au suferit modificări prin împăduriri, la aceasta dată fiind în afara fondului forestier suprafața totală de 431 ha, iar Primaria comunei Godinești și-a intabulat dreptul de proprietate pentru o suprafața de 3.208.652 mp, în baza actelor de proprietate, la ANCPI-OCPI Gorj, atribuindu-se numărul de carte funciară x. Potrivit Hotărârii nr. 450/24.05.1993, reconstituirea dreptului de proprietate s-a efectuat prin exemplificarea doar a muntelui și denumirea acestuia, iar poziționarea tarlalelor și parcelelor s-a realizat odată cu efectuarea cadastrului și înscrierea în cartea funciară. Astfel, muntele "Groapele" aparține UAT Godinești, iar din actul de proprietate din 1920, nu rezultă că recurenții se învecinează cu comunele Tismana, Celei sau Pocruia. Totodată, au susținut că până în anul 1989 toate golurile alpine au fost administrate de I.A.S.-uri sau C.A.P.-uri, deci inclusiv golurile alpine ce au apartinut localității Godinești.

Apărările formulate în cauză Intimații-reclamanții au formulat întâmpinare, în termen legal, prin care au solicitat în principal, pe cale de excepție, să se constate nulitatea recursului, pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea căii de atac, ca nefondată, cu consecința menținerii deciziei atacate, ca fiind temeinică și legală.

Procedura de filtru Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din data de 22 decembrie 2020, a dispus comunicarea cererii de recurs intimaților, cu mențiunea de a depune întâmpinare, precum și efectuarea celorlalte formalități de comunicare, menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în complet filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluția din 28 iunie 2021, constatând că s-a încheiat etapa comunicărilor prealabile, în conformitate cu prevederile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., completul filtru a stabilit termen la data de 21 septembrie 2021, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimați-reclamanți prin întâmpinare, din perspectiva încadrării motivelor de recurs în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică. Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient. Ca atare, instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici la adresa hotărârii pronunțate în apel prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. Raportându-se considerentelor de ordin teoretic expuse, Înalta Curte constată că deși au fost indicate ca temei juridic al memoriului de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe de o parte, situația reglementată de acest text de lege nu se regăsește în criticile formulate, iar pe de altă parte, pretinsele critici de nelegalitate nu se raportează la considerentele care susțin în mod necesar soluția dispusă prin hotărârea recurată, circumstanțe în care intervine nulitatea recursului. În alte cuvinte, celor statuate prin decizia nr. 2245 din 29 septembrie 2020 a Curții de Apel Craiova, recurenții-pârâți nu le-au adus nici un fel de critici punctuale de legalitate care să se subsumeze vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., aceștia rezumându-se a prezenta elemente care circumstanțiază situația de fapt, precum și modul în care instanța a interpretat și valorificat probele administrate în cauză (înscrisuri, expertiză), chestiuni ce vizează, mai degrabă, netemeinicia, iar nu nelegalitatea hotărârii recurate. Este de amintit că atributul stabilirii situației de fapt și al aprecierii probelor utile spre această finalitate, anume a rejudecării fondului, aparține în mod exclusiv instanțelor de fond, nefiind permisă o substituire a instanței supreme în prerogativele determinate de lege câtă vreme obiectul și scopului recursului sunt reglementate, în mod imperativ, prin dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora, "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile." Or, criticile, așa cum au fost prezentate la pct. 4 în prezenta decizie, excedează analizei ce poate fi realizată în etapa recursului, având în vedere, pe de o parte, că prezintă într-o manieră aproape identică susținerile expuse în cuprinsul întâmpinării depuse în dosarul de fond și reiterate în cadrul motivelor de apel, iar o astfel de motivare a cererii de recurs nu corespunde rigorilor stabilite de lege, și, pe de altă parte, împrejurarea că recurenții-pârâți nu au relevat în mod concret aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate din perspectiva interpretării greșite a dispozițiilor art. 563 C. civ. sub aspectul îndeplinirii cumulative a condițiilor ce se cer a fi întrunite în ceea ce privește admisibilitatea acțiunii în revendicare, prin raportare la considerentele pentru care instanța de apel, validând raționamentul primei instanțe în ceea ce privește compararea titlurilor exibate de părți, a apreciat că doar reclamanții au probat dobândirea bunurilor revendicate prin unul dintre modurile prevăzute de lege (HCJ Gorj nr. 450/1993 și procesul-verbal din 04.06.1997), bunuri ce au fost identificate prin expertiza de specialitate administrată în cauză. În schimb, printr-o amplă motivare, trecând în revistă actele administrative indicate de pârâți (HCL nr. 23/19.08.1999 și HCL nr. 34/31.10.2014), ca temei al dreptului lor de proprietate, instanța de apel a apreciat că nu reprezintă titlu valabil în acțiunea în revendicare atâta timp cât nu atestă în mod legal dobândirea proprietății asupra bunurilor indicate în cuprinsul acestora, în condițiile reglementate de art. 858, art. 859, art. 863 și art. 864 C. civ. din perspectiva art. 3, art. 6, art. 7-10 din Legea nr. 213/1998. Astfel fiind, în absența unor expuneri care să reflecte raționamentul eronat al instanței de apel, sub aspectul normelor de drept material reținute ori fără argumente clare care să arate maniera eronată de interpretare a dreptului material incident în cauză, instanța de recurs nu poate decela care anume sunt aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate ce pot fi circumscrise cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., așa încât sancțiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din același cod, este cea a nulității, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci și atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege. Cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) din același cod, va constata nul recursul declarat de pârâții Comuna Godinești și Consiliul Local al Comunei Godinești împotriva deciziei nr. 2245 din 29 septembrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.