ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 483/2025

Ședința publică din data de 26 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbunești, reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Stejari, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Gorj și Direcția Silvică Gorj au solicitat obligarea celor două comisii la validarea suplimentară a suprafeței de 0,3560 ha teren forestier pe vechiul amplasament, situat în tarlaua x, parcela x, cuprins în UP V, UA 158, 159 din contractul nr. x/04.02.1944 și reconstituirea dreptului de proprietate cu eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie pe vechiul amplasament a suprafeței totale de 1,2304 ha, precum și obligarea pârâtelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată ce vor rezulta până la soluționarea definitivă a cererii.

Prin sentința civilă nr. 918 din 05 mai 2021, pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Stejari, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Gorj și Direcția Silvică Gorj, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 188 din 02 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanții-reclamanți A., B. și C., împotriva sentinței civile nr. 918/05.05.2021 pronunțate de Judecătoria Târgu Cărbunești.

Prin decizia civilă nr. 1186 din 21 septembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 188/02.02.2022 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020, formulată de revizuenții A., B. și C..

Prin decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins recursul formulat de recurentul revizuent D. împotriva deciziei civile nr. 1186 din 21 septembrie 2022, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibil.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 51 din 31 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă au formulat recurs revizuentul A. și intervenienții B. (decedat) și C., prin care reiau situația de fapt din dosar, pretinzând admiterea acțiunii în fond funciar formulate.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților, fiind formulată întâmpinare de către Romsilva - Direcția Silvică Gorj, prin care se solicită respingerea recursului, ca inadmisibil.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport cu excepțiile procesuale invocate, Înalta Curte constată următoarele:

II.1. Cu privire la excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata Direcția Silvică Gorj prin întâmpinare.

În raport cu art. 483 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...)."

Potrivit art. 634 din C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii (…)."

Prevederile art. 460 din C. proc. civ. stipulează:

"(1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac (...)."

Din coroborarea textelor legale mai sus evocate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului.

În prezenta cauză, prin decizia civilă nr. 51 din 31 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost respins ca inadmisibil recursul formulat de revizuentul D. împotriva deciziei nr. 1186 din 21 septembrie 2022, pronunțate de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2022.

Astfel, în speță, recurenții supun căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluționată o altă cerere de recurs, hotărâre care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, este definitivă.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate, rezultă că împotriva deciziei pronunțate în soluționarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeași cale de atac, respectiv cea a recursului, în condițiile în care dreptul părții de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exercițiul său.

În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, controlului de legalitate în această cale de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

II. 2. Cu privire la excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare, invocată de instanță, din oficiu.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că părțile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt.

Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanțele de fond, în timp ce instanța de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanța de apel, normele de drept procesual și/sau de drept material situației de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel).

În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, verificând cererea de recurs, se constată, pe de-o parte, că recurenții nu au procedat la încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. iar, pe de altă parte, că acestea reprezintă o reiterare a motivelor invocate prin acțiunea principală, care și-au găsit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia pronunțată în apel, recurenții ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură și o judecată din partea instanțelor fondului, care au arătat argumentele pentru care criticile respective nu pot fi primite.

Or, prin motivele de recurs, recurenții trebuiau să indice, punctual, de ce sunt greșite considerentele curții de apel care sprijină soluția adoptată. Aceștia, însă, fără să arate motivele pentru care consideră nelegală dezlegarea dată de instanță în faza procesuală a recursului, repun în discuție aceleași aspecte, reiterând aspectele de fapt din dosar și omițând faptul că obiectul recursului îl constituie raționamentul curții de apel.

Așadar, în condițiile în care recurenții nu au formulat argumente prin care să susțină greșita interpretare a unor norme citate de curtea de apel, Înalta Curte nu poate proceda la analiza criticilor din recurs din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței anterioare.

Ca atare, cum criticile formulate de recurenți nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Având în vedere aceste excepții, precum și efectele pe care acestea le produc, aplicând art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite, ca fiind prioritară, excepția inadmisibilității recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata Direcția Silvică Gorj prin întâmpinare, și va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul D. și de intervenientul C., în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctului B., împotriva deciziei civile nr. 51 din 31 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul D. și de intervenientul C., în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctului B., împotriva deciziei civile nr. 51 din 31 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.