ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.05.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1641/2014

HOTĂRÂRE
29.05.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1641/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

cauzei de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 87 din data de 1

martie 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, a fost

respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului O.V. și

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statului Român, reprezentat

de S.C. H. S.A., prin administratorul judiciar E.I. SPRL.

A fost admisă, în

parte, acțiunea, s-a constatat că reclamantul O.V. are calitate de persoană

expropriată, cu privire la terenul agricol în suprafață de 3.796,5 m.p.,

identificat conform raportului de expertiză întocmit de experții L.G., F.I.V.

și F.C. și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 134.614

RON, cu titlu de despăgubiri, din care 96.811 RON reprezentând contravaloare

teren și 37.803 RON reprezentând folos de tras, pe perioada anilor 2002 - 2011,

precum și suma de 5.400 RON cheltuieli de judecată.

A fost respinsă în

rest acțiunea și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Statul

Român reprezentat de S.C. H. S.A. București în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor

Publice.

În motivare, instanța

de fond a reținut următoarele, referitor la excepțiile invocate de pârât:

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat de S.C. H.

S.A. a fost apreciată ca neîntemeiată, câtă vreme, din interpretarea

dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 392/2002 și ale Legii nr. 33/1994,

rezultă fără echivoc că exproprierea s-a realizat de către Statul Român și în

favoarea amenajării hidroenergetice a râului Strei, în vederea producerii

energiei electrice de către S.C. H. S.A. prin prepușii săi.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului, s-a reținut că este

neîntemeiată, deoarece prin H.G. nr. 392/2002 s-a dat eficiență Decretului nr.

40/1989, declarându-se de utilitate publică și fiind expropriate în favoarea

statului toate terenurile necesare amenajării Hidroenergetice a râului Strei -

Sector Subcetate - Simeria, cu toate consecințele ce decurg din prevederile

Legii nr. 33/1994, astfel că toți proprietarii sau moștenitorii acestora care

fac dovada că au calitatea de persoane expropriate dobândesc calitatea

procesuală activă în cauză. Mai mult, odată cu apariția Legii nr. 255/2010

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care completează cadrul

legal instituit de Legea nr. 33/1994 și persoanele expropriate dobândesc

calitatea procesuală activă, putându-și valorifica drepturile cuvenite în

justiție.

Reclamantul a făcut

dovada cu acte de stare civilă că, parțial, moștenește pe proprietarii tabulari

ai terenului în litigiu, astfel că se justifică calitatea procesuală activă în

cauză.

Cu referire la fondul

cauzei, tribunalul a reținut că la începutul anului 1990, prepușii S.C. H. S.A.

au procedat la decopertarea terenurilor agricole riverane albiei râului Strei,

la confluența cu râul Mureș, în scopul înfăptuirii amenajării hidroenergetice a

răului Strei pe sectorul Subcetate-Simeria, potrivit Decretului nr. 40/1998.

Această lucrare de amenajare hidroenergetică s-a pornit în lipsa unui cadru

legal explicit și fără acordarea de despăgubiri proprietarilor terenurilor

afectate, în situația în care regimul juridic al acestor terenuri nu era

stabilit, Legea nr. 18/1991 nefiind adoptată la data începerii lucrărilor.

Odată cu apariția

Legii nr. 392/2002 întreaga lucrare de amenajare hidroenergetică a fost

declarată de utilitate publică de interes național urmând ca toate suprafețele

de teren afectate să fie expropriate în favoarea Statului Român reprezentat

prin Societatea de Producere a Energiei Electrice "H." S.A. București.

Nici în acest nou context legislativ pârâta S.C. H. S.A. nu a depus diligențele

necesare și nu a reușit parcurgerea procedurii de acordare a despăgubirilor

persoanelor expropriate, situație care trenează și în prezent, astfel încât,

proprietarii terenurilor afectate de lucrările de amenajare se găsesc în

situația de a fi lipsiți atât de folosința, cât și de dreptul de a dispune de

terenurilor lor, pentru o perioadă de peste 20 de ani.

În această situație

se află și reclamantul O.V., care în calitate de moștenitor al proprietarilor

tabulari O.S. și soția O.I., născută A., a fost lipsit de dreptul de a folosi

și de a dispune de terenurile sale în suprafață de 3796,5 m.p., ce au fost

ocupate inițial, abuziv, așa cum rezultă din întreg probatoriul depus la dosar,

respectiv declarații de martor și raport de expertiză, prin care s-a stabilit

și valoarea beneficiului nerealizat de reclamant prin lipsirea de folosința

acestora.

Față de dispozițiile

art. 1 - 4 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a stabilit valoarea

reală a terenului în sumă de 96.811 RON, calculată la valoarea de 25,5 RON/m.p.

conform variantei I din raportul de expertiză, precum și venitul mediu net ce

se putea realiza într-un an agricol pe acest teren, estimat la suma de 3780,29

RON/an agricol (0,37 ha x 10.217lei/ha).

În ceea ce privește

perioada avută în vedere la calculul folosului de tras, instanța a reținut că

în mod legal și echitabil aceasta va începe din anul 2002, și până în prezent,

întrucât odată cu apariția Hotărârii Guvernului nr. 392/2002 se clarifică

situația juridică a terenurilor, ca fiind terenuri expropriate, reprezentanta

pârâtului S.C. H. S.A. fiind recunoscută de la această dată ca beneficiar de

jure al exproprierii de facto înfăptuită din 1990. Astfel, perioada pentru care

s-a calculat folosul de tras a fost din 2002 - 2011, inclusiv, dată la care s-a

referit raportul de evaluare al producției agricole, rezultând o sumă de 37.803

RON (3780,29 x 10 ani).

Întrucât, reclamantul

nu a făcut dovada că-l moștenește pe proprietarul tabular O.D., deoarece

certificatul de deces se referă la O.Ș. având ca părinți pe O.I. și O.I.,

instanța a diminuat suprafața de 4309 m.p. cu 512,5 m.p. reprezentând cota de

2/10 părți din CF 210, nr. top 1910 și, respectiv 1/8 părți din CF 734 nr. top

3209, rămânând suprafața de 3796,5 m.p.

Ca urmare, a

constatat calitatea reclamantului de persoană expropriată cu privire la terenul

de 3796,5 m.p. și l-a obligat pe pârât la plata sumei totale de 134.614 RON,

despăgubiri.

Referitor la cererea

de chemare în garanție, s-a reținut că este neîntemeiată, întrucât, raportat la

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și art. 2 din H.G. nr. 392/2002, nu

există nicio obligație de garanție instituită în sarcina Ministerului

Finanțelor Publice față de reprezentanta pârâtului S.C. H. S.A., care se află

în subordinea Ministerului Economiei și Comerțului.

Prin Decizia civilă

nr. 91 din 05 decembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă a

fost respins, ca tardiv, apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin S.C. H.

S.A., împotriva Sentinței civile nr. 87/2013 pronunțată de Tribunalul

Hunedoara, secția I civilă.

Pentru a decide

astfel, curtea a constatat că hotărârea atacată a fost comunicată societății

reprezentante a pârâtului în perioada în care aceasta se afla în procedura

insolvenței, iar Sentința nr. 6.482/2013 a fost pronunțată după împlinirea

termenului de apel, de 15 zile stabilit prin art. 284 C. proc. civ.

Apelantul a solicitat

repunerea în termenul de declarare a căii de atac, motivând această cerere prin

faptul că hotărârea a fost comunicată doar practicianului de insolvență S.C.

E.I. SPRL, nu și reprezentantei pârâtului, respectiv S.C. H. S.A. București.

Curtea a respins

cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, față de

prevederile art. 87 pct. 5 C. proc. civ., care prevede că toate actele

procedurale, inclusiv hotărârile judecătorești, se comunică în cazul societății

aflate în insolvență la sediul administratorului judiciar, respectiv al

lichidatorului judiciar.

Cum pe toată durata

termenului de declarare a căii de atac a apelului, S.C. H. S.A. București s-a

aflat în procedura insolvenței, curtea a constatat că, în mod legal, hotărârea

primei instanțe a fost comunicată administratorului judiciar.

Împotriva acestei

decizii pârâtul Statul Român prin Societatea Comercială de Producere a Energiei

Electrice "H." SA București a declarat recurs.

În cuprinsul

motivelor de recurs a arătat că pe rolul Curții de Apel Alba Iulia există un

dosar similar, în care s-a pronunțat soluția de respingere a excepției

tardivității declarării apelului.

Ambele soluții sunt

greșite, pentru că dosarele au fost instrumentate în perioada insolvenței,

neoperând suspendarea prevăzută de lege.

Pe fondul recursului

s-a arătat că reclamanții aveau doar calitatea pretinsă, de moștenitori al

proprietarilor tabulari. Aceștia au refuzat oferta făcută de expropriator și au

formulat o acțiune civilă în dezdăunare și nu de contestare a prețului stabilit

de expropriator.

În opinia

recurentului, se procedează astfel la o depășire a atribuțiilor puterii

judecătorești, pentru că se interpretează greșit actul dedus judecății, în

materia juridică a exproprierii, care are ca temei legea specială.

Acțiunea

reclamanților este inadmisibilă pentru că nu sunt beneficiarii unui titlu de

proprietate, pentru a avea profitul cuvenit din despăgubiri.

De asemenea, greșit

s-a apreciat cu privire la prematuritatea acțiunii, pentru că nu s-a făcut

dovada finalizării procedurii pe Legea nr. 18/1994.

La termenul la care

au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a pus în discuția părților, din oficiu,

excepția tardivității recursului declarat de pârâtul în cauză.

Analizând excepția

tardivității declarării recursului de față, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 301 C.

proc. civ. "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

În speța de față,

comunicarea deciziei recurate a fost făcută la data de 23 decembrie 2013, la

sediul societății S.C. H. S.A. București.

Prin Sentința nr.

6.482 din 26 iunie 2013 Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a aprobat

raportul final de activitate întocmit de administratorul judiciar E.I. SPRL, a

închis procedura reorganizării judiciare deschisă împotriva debitoarei S.C. H.

S.A., a notificat creditorii, debitoarea ORC București și Direcția Teritorială

Finanțelor Publice București.

Așadar, la data

comunicării deciziei recurate, societatea S.C. H. S.A. nu mai era în

insolvență, așa încât comunicarea s-a făcut corect la sediul acesteia și nu la

sediul lichidatorului judiciar.

Ulterior, prin

Decizia nr. 456 din 25 februarie 2014 a Curții de Apel București au fost admise

recursurile formulate de creditori împotriva Sentințelor nr. 6.482/2013 a

Tribunalului București, secția a VII-a civilă, nr. 3.806 din 10 aprilie 2014 a

Tribunalului București, secția a VII-a civilă și nr. 1.150 din 12 martie 2013 a

Tribunalului București, secția a VII-a civilă, au fost casate sentințele

recurate și trimise cauzele conexate spre rejudecare la aceeași instanță.

Cauza nu a mai fost

reînregistrată la Tribunalul București, pentru rejudecare, dosarul fiind

înaintat Direcției Naționale Anticorupție.

Înalta Curte constată

că ultima zi în care putea fi depusă cererea de recurs era în data de 8

ianuarie 2014, așa încât declararea căii de atac la data de 21 ianuarie 2014

este tardivă.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă

recursul, ca tardiv declarat.

Respinge ca tardiv

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Societatea Comercială de

Producere a Energiei Electrice "H." S.A. București împotriva Deciziei

civile nr. 91 din 05 decembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2014.

Procesat de GGC - AM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-15
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2885/2014
G. nr. 1634/2009. În ședința publică din 15 septembrie 2010, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, excepția prematurității introducerii acțiunii și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 457/2015
ale pasive a pârâtului. Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Reprezentanta pârâtului a formulat și o cerere de chemare în garanție a M.F.P. Prin întâmpinare, chematul în garanție M.F.P. a solicitat, pe cale de
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5758/2013
, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 24 și următoarele din Legea nr. 33/1994. Prin sentința civilă nr. 38 din 27 ianuarie 2012 Tribunalul Hunedoara a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție M.
ÎCCJ 2014-01-28
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 254/2014
în pasivitate și nu a formulat întâmpinare. Apelanta a susținut, totodată, că nu are calitate procesuală, fiind doar concesionar al terenurilor care formează domeniul public. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5435/2013
excepția lipsei calității procesuale pasive a SC H. SA pentru plata despăgubirilor. De asemenea, pârâtul statul român prin SC H. SA a formulat o cerere de chemare în garanție a M.F.P. Prin încheierea de ședință din 03 septembrie 2010 au fos
Sursă