ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1641/2014

Deliberând asupra cauzei de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., reține următoarele: Prin Sentința civilă nr. 87 din data de 1 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului O.V. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statului Român, reprezentat de S.C. H. S.A., prin administratorul judiciar E.I. SPRL. A fost admisă, în parte, acțiunea, s-a constatat că reclamantul O.V. are calitate de persoană expropriată, cu privire la terenul agricol în suprafață de 3.796,5 m.p., identificat conform raportului de expertiză întocmit de experții L.G., F.I.V. și F.C. și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 134.614 RON, cu titlu de despăgubiri, din care 96.811 RON reprezentând contravaloare teren și 37.803 RON reprezentând folos de tras, pe perioada anilor 2002 - 2011, precum și suma de 5.400 RON cheltuieli de judecată.

A fost respinsă în rest acțiunea și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Statul Român reprezentat de S.C. H. S.A. București în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice. În motivare, instanța de fond a reținut următoarele, referitor la excepțiile invocate de pârât: Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat de S.C. H. S.A. a fost apreciată ca neîntemeiată, câtă vreme, din interpretarea dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 392/2002 și ale Legii nr. 33/1994, rezultă fără echivoc că exproprierea s-a realizat de către Statul Român și în favoarea amenajării hidroenergetice a râului Strei, în vederea producerii energiei electrice de către S.C.

H. S.A. prin prepușii săi. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, s-a reținut că este neîntemeiată, deoarece prin H.G. nr. 392/2002 s-a dat eficiență Decretului nr. 40/1989, declarându-se de utilitate publică și fiind expropriate în favoarea statului toate terenurile necesare amenajării Hidroenergetice a râului Strei - Sector Subcetate - Simeria, cu toate consecințele ce decurg din prevederile Legii nr. 33/1994, astfel că toți proprietarii sau moștenitorii acestora care fac dovada că au calitatea de persoane expropriate dobândesc calitatea procesuală activă în cauză. Mai mult, odată cu apariția Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care completează cadrul legal instituit de Legea nr. 33/1994 și persoanele expropriate dobândesc calitatea procesuală activă, putându-și valorifica drepturile cuvenite în justiție.

Reclamantul a făcut dovada cu acte de stare civilă că, parțial, moștenește pe proprietarii tabulari ai terenului în litigiu, astfel că se justifică calitatea procesuală activă în cauză. Cu referire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că la începutul anului 1990, prepușii S.C. H. S.A. au procedat la decopertarea terenurilor agricole riverane albiei râului Strei, la confluența cu râul Mureș, în scopul înfăptuirii amenajării hidroenergetice a răului Strei pe sectorul Subcetate-Simeria, potrivit Decretului nr. 40/1998. Această lucrare de amenajare hidroenergetică s-a pornit în lipsa unui cadru legal explicit și fără acordarea de despăgubiri proprietarilor terenurilor afectate, în situația în care regimul juridic al acestor terenuri nu era stabilit, Legea nr. 18/1991 nefiind adoptată la data începerii lucrărilor.

Odată cu apariția Legii nr. 392/2002 întreaga lucrare de amenajare hidroenergetică a fost declarată de utilitate publică de interes național urmând ca toate suprafețele de teren afectate să fie expropriate în favoarea Statului Român reprezentat prin Societatea de Producere a Energiei Electrice "H." S.A. București. Nici în acest nou context legislativ pârâta S.C. H. S.A. nu a depus diligențele necesare și nu a reușit parcurgerea procedurii de acordare a despăgubirilor persoanelor expropriate, situație care trenează și în prezent, astfel încât, proprietarii terenurilor afectate de lucrările de amenajare se găsesc în situația de a fi lipsiți atât de folosința, cât și de dreptul de a dispune de terenurilor lor, pentru o perioadă de peste 20 de ani.

În această situație se află și reclamantul O.V., care în calitate de moștenitor al proprietarilor tabulari O.S. și soția O.I., născută A., a fost lipsit de dreptul de a folosi și de a dispune de terenurile sale în suprafață de 3796,5 m.p., ce au fost ocupate inițial, abuziv, așa cum rezultă din întreg probatoriul depus la dosar, respectiv declarații de martor și raport de expertiză, prin care s-a stabilit și valoarea beneficiului nerealizat de reclamant prin lipsirea de folosința acestora. Față de dispozițiile art. 1 - 4 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a stabilit valoarea reală a terenului în sumă de 96.811 RON, calculată la valoarea de 25,5 RON/m.p. conform variantei I din raportul de expertiză, precum și venitul mediu net ce se putea realiza într-un an agricol pe acest teren, estimat la suma de 3780,29 RON/an agricol (0,37 ha x 10.217lei/ha).

În ceea ce privește perioada avută în vedere la calculul folosului de tras, instanța a reținut că în mod legal și echitabil aceasta va începe din anul 2002, și până în prezent, întrucât odată cu apariția Hotărârii Guvernului nr. 392/2002 se clarifică situația juridică a terenurilor, ca fiind terenuri expropriate, reprezentanta pârâtului S.C. H. S.A. fiind recunoscută de la această dată ca beneficiar de jure al exproprierii de facto înfăptuită din 1990. Astfel, perioada pentru care s-a calculat folosul de tras a fost din 2002 - 2011, inclusiv, dată la care s-a referit raportul de evaluare al producției agricole, rezultând o sumă de 37.803 RON (3780,29 x 10 ani). Întrucât, reclamantul nu a făcut dovada că-l moștenește pe proprietarul tabular O.D., deoarece certificatul de deces se referă la O.Ș.

având ca părinți pe O.I. și O.I., instanța a diminuat suprafața de 4309 m.p. cu 512,5 m.p. reprezentând cota de 2/10 părți din CF 210, nr. top 1910 și, respectiv 1/8 părți din CF 734 nr. top 3209, rămânând suprafața de 3796,5 m.p. Ca urmare, a constatat calitatea reclamantului de persoană expropriată cu privire la terenul de 3796,5 m.p. și l-a obligat pe pârât la plata sumei totale de 134.614 RON, despăgubiri. Referitor la cererea de chemare în garanție, s-a reținut că este neîntemeiată, întrucât, raportat la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și art. 2 din H.G. nr. 392/2002, nu există nicio obligație de garanție instituită în sarcina Ministerului Finanțelor Publice față de reprezentanta pârâtului S.C.

H. S.A., care se află în subordinea Ministerului Economiei și Comerțului. Prin Decizia civilă nr. 91 din 05 decembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin S.C. H. S.A., împotriva Sentinței civile nr. 87/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă. Pentru a decide astfel, curtea a constatat că hotărârea atacată a fost comunicată societății reprezentante a pârâtului în perioada în care aceasta se afla în procedura insolvenței, iar Sentința nr. 6.482/2013 a fost pronunțată după împlinirea termenului de apel, de 15 zile stabilit prin art. 284 C. proc. civ. Apelantul a solicitat repunerea în termenul de declarare a căii de atac, motivând această cerere prin faptul că hotărârea a fost comunicată doar practicianului de insolvență S.C.

E.I. SPRL, nu și reprezentantei pârâtului, respectiv S.C. H. S.A. București. Curtea a respins cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, față de prevederile art. 87 pct. 5 C. proc. civ., care prevede că toate actele procedurale, inclusiv hotărârile judecătorești, se comunică în cazul societății aflate în insolvență la sediul administratorului judiciar, respectiv al lichidatorului judiciar. Cum pe toată durata termenului de declarare a căii de atac a apelului, S.C. H. S.A. București s-a aflat în procedura insolvenței, curtea a constatat că, în mod legal, hotărârea primei instanțe a fost comunicată administratorului judiciar. Împotriva acestei decizii pârâtul Statul Român prin Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice "H." SA București a declarat recurs.

În cuprinsul motivelor de recurs a arătat că pe rolul Curții de Apel Alba Iulia există un dosar similar, în care s-a pronunțat soluția de respingere a excepției tardivității declarării apelului. Ambele soluții sunt greșite, pentru că dosarele au fost instrumentate în perioada insolvenței, neoperând suspendarea prevăzută de lege. Pe fondul recursului s-a arătat că reclamanții aveau doar calitatea pretinsă, de moștenitori al proprietarilor tabulari. Aceștia au refuzat oferta făcută de expropriator și au formulat o acțiune civilă în dezdăunare și nu de contestare a prețului stabilit de expropriator. În opinia recurentului, se procedează astfel la o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, pentru că se interpretează greșit actul dedus judecății, în materia juridică a exproprierii, care are ca temei legea specială.

Acțiunea reclamanților este inadmisibilă pentru că nu sunt beneficiarii unui titlu de proprietate, pentru a avea profitul cuvenit din despăgubiri. De asemenea, greșit s-a apreciat cu privire la prematuritatea acțiunii, pentru că nu s-a făcut dovada finalizării procedurii pe Legea nr. 18/1994. La termenul la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a pus în discuția părților, din oficiu, excepția tardivității recursului declarat de pârâtul în cauză. Analizând excepția tardivității declarării recursului de față, Înalta Curte reține următoarele: Conform art. 301 C. proc. civ. "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel". În speța de față, comunicarea deciziei recurate a fost făcută la data de 23 decembrie 2013, la sediul societății S.C.

H. S.A. București. Prin Sentința nr. 6.482 din 26 iunie 2013 Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a aprobat raportul final de activitate întocmit de administratorul judiciar E.I. SPRL, a închis procedura reorganizării judiciare deschisă împotriva debitoarei S.C. H. S.A., a notificat creditorii, debitoarea ORC București și Direcția Teritorială Finanțelor Publice București. Așadar, la data comunicării deciziei recurate, societatea S.C. H. S.A. nu mai era în insolvență, așa încât comunicarea s-a făcut corect la sediul acesteia și nu la sediul lichidatorului judiciar.

Ulterior, prin Decizia nr. 456 din 25 februarie 2014 a Curții de Apel București au fost admise recursurile formulate de creditori împotriva Sentințelor nr. 6.482/2013 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, nr. 3.806 din 10 aprilie 2014 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă și nr. 1.150 din 12 martie 2013 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, au fost casate sentințele recurate și trimise cauzele conexate spre rejudecare la aceeași instanță. Cauza nu a mai fost reînregistrată la Tribunalul București, pentru rejudecare, dosarul fiind înaintat Direcției Naționale Anticorupție. Înalta Curte constată că ultima zi în care putea fi depusă cererea de recurs era în data de 8 ianuarie 2014, așa încât declararea căii de atac la data de 21 ianuarie 2014 este tardivă.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice "H." S.A. București împotriva Deciziei civile nr. 91 din 05 decembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2014. Procesat de GGC - AM