ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2846/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția de Administrarea Fiscală și Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași, anularea Deciziei nr. 3780/2016 emisă de pârâta DGRFP Iași, anularea Deciziei de impunere nr. x/26.06.2015 și a Raportului de Inspecție Fiscală din data de 26.06.2015, încheiate de AJFP Bacău, pentru suma de 50323 de RON reprezentând TVA respins la rambursare.

Prin Sentința nr. 1472/CA din data de 22 septembrie 2017, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând casarea hotărârii recurate și reținerea cauzei spre rejudecare.

Prin Decizia nr. 1034 din 24 aprilie 2018, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de recurenta SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 1472/2017 pronunțată de Tribunalul Iași, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Iași.

Cauza a fost înregistrată, în rejudecare pe fond după casare cu trimitere, pe rolul Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 30 mai 2018.

2.1. Tribunalul Iași, prin Sentința nr. 1930 din 12 decembrie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța, în esență, că reclamanta are sediul în București și a ales să se adreseze instanței de la sediul pârâtului.

Referitor la pârât, în cazul de față, această calitate revine emitentului actului administrativ - fiscal contestat. Cum litigiul de față a fost determinat de emiterea deciziei de impunere nr. x/26.06.2015 și a raportului de inspecție fiscală din 26.06.2015, acte administrative emise de AJFP Bacău, rezultă că instanța competentă teritorial este Tribunalul Bacău.

Împrejurarea că DGRFP Iași este instituția care a soluționat contestația administrativă formulată de reclamantă nu poate atrage o prorogare de competență teritorială, întrucât actele administrative care au determinat demersurile jurisdicționale ale reclamantei sunt emise de AJFP Bacău.

2.2. La rândul său, prin Sentința civilă nr. 101 din 20 februarie 2019, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și, în baza art. 135 din C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.

Instanța a reținut că reclamanta avea sediul la data introducerii cererii, la București, iar emitentul unuia dintre actele contestate, era DGRFP Iași, astfel încât reclamantul a făcut o alegere de competență la sediul autorității emitente a actului vătămător.

Prin urmare, din moment ce reclamantul a înțeles să învestească Tribunalul Iași cu soluționarea cauzei sale, aceasta fiind competentă după criteriile art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanța nu putea declina cauza în favoarea unei alte instanțe, chiar dacă și aceea competentă după unul dintre criterii, alegerea fiind numai a reclamantului.

Mai mult, declinarea de competență nu a respectat și alte dispoziții legale.

Astfel, instanța inițial învestită cu soluționarea cauzei, a respins excepția necompetenței teritoriale, pe care o invocase din oficiu, pronunțându-se și pe fondul cauzei, iar decizia de casare a vizat doar punerea în discuție a introducerii în cauză a emitentului unora dintre actele contestate, nefiind cenzurată soluția asupra competenței, care a rămas în autoritate de lucru judecat.

Mai mult, chiar și în ipoteza în care s-ar admite că prin casare s-ar fi ajuns, în rejudecare, din nou la termenul prevăzut de art. 130 C. proc. civ. în care instanța este obligată să-și verifice competența, din actele procedurale ale dosarului (în rejudecare) rezultă că invocarea excepției și declinarea s-a produs după schimbarea cadrului procesual prin introducerea în cauză a AJFP Bacău.

Or, potrivit art. 130 C. proc. civ., instanța este obligată să-și verifice competența la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, iar o astfel de competență odată stabilită, nu poate fi modificată în urma schimbării cadrului procesual fie cu privire la părți sau la obiect.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Reclamanta SC A. SRL a învestit Tribunalul Iași cu o cerere în contencios administrativ având ca obiect anularea unor acte administrativ fiscale emise de autorități publice locale.

Tribunalului Iași a stabilit că este competent material și teritorial să soluționeze cauza, pronunțându-se pe fondul cererii de chemare în judecată, iar competența sa teritorială nu a făcut obiectul recursului soluționat de Curtea de Apel Iași prin Decizia nr. 1034 din 24 aprilie 2018.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de recurenta SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 1472/2017 pronunțată de Tribunalul Iași, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Iași, reținând că, raportat la dispozițiile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, se impunea punerea în discuția părților a necesității introducerii în cauză a AJFP Bacău, ca emitent al unuia dintre actele fiscale a căror anulare s-a cerut.

Potrivit art. 501 alin. (1) C. proc. civ., "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul.", iar, conform alin. (3) al aceluiași articol, "După casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată."

Astfel, modalitatea în care instanța de recurs, prin decizia de casare, a dezlegat un aspect litigios se impune fără posibilitatea de a fi contrazisă cu ocazia rejudecării, datorită efectului pozitiv al lucrului judecat potrivit căruia statuările definitive ale unei hotărâri judecătorești se impun, deopotrivă, părților și instanței ulterioare, care nu pot ignora efectele unei judecăți anterioare, care a tranșat definitiv un aspect al litigiului.

Aceste dispoziții nu lasă loc de interpretare, instanța de trimitere fiind obligată să respecte hotărârea instanței de recurs, astfel că necompetența teritorială a Tribunalului Iași de a soluționa cauza în primă instanță nu mai putea fi invocată în cursul rejudecării după casare cu trimitere.

În consecință, competența de rejudecare a cauzei de către Tribunalul Iași, după casarea definitivă cu trimitere spre rejudecare, nu mai putea face obiectul controlului acestei instanțe, care trebuia să procedeze la rejudecarea pe fond a cauzei.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2019.

GGC - GV