ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1219/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, la data de 21.09.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, obligarea la soluționarea contestației/plângerii prealabile formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/09.06.2015, a Raportului de inspecție fiscală nr. x/09.06.2015 comunicat pârâtelor la data de 17.07.2015, în termen de cel mult 15 zile de la data pronunțării sentinței de soluționare a prezentei cauze de către instanța de fond.

Prin cererea intitulată "adițională" depusă la data de 11.01.2016, anterior primului termen de judecată din data de 12.01.2016, reclamanta și-a modificat acțiunea solicitând anularea Deciziei nr. x/23.11.2015 prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației, până la soluționarea laturii penale.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința nr. 59/2016 din 29 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția de tardivitate a cererii modificatoare și a fost respinsă acțiunea modificată formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele DGRFP Iași și AJFP Iași.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanța de fond și-a însușit în totalitate motivarea pârâtelor în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind în mod nejustificat că în cauză ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003.

Recurenta a arătat că organul fiscal în mod eronat a făcut o confuzie între societatea A. S.R.L. și administratorul acesteia, dl. B., omițând faptul că răspunderea penală/patrimonială a persoanei juridice/fizice este distinctă.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate a constatat că recursul a fost depus cu nerespectarea dispozițiilor legale, motiv pentru care recursul va fi respins ca tardiv formulat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentința a fost comunicată recurentei la data de 29 aprilie 2016, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanța de fond la data de 17 mai 2016, în condițiile în care ultima zi de declarare a recursului era data de 16 mai 2016.

În aceste condiții recursul a fost depus cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul prevăzut de lege.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinței nr. 59/2016 din 29 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - NN