ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2844/2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea A. SRL Galați, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr. x din 08.08.2014 privind obligații fiscale suplimentare de plată la Fondul pentru mediu, a Raportului de inspecție fiscală nr. x din 08.08.2014 și împotriva Deciziei nr. 69/07.10.2014 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația înregistrata la Administrația Fondului pentru Mediu în temeiul art. 205 C. proc. fisc. , toate emise de Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând admiterea contestației și anularea actelor anterior menționate, cu consecința exonerării reclamantei de la plata sumei de 7.193.564 RON.

Prin Sentința civilă nr. 297 din 4 decembrie 2015, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Societatea A. SRL Galați, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.

A anulat în parte a Decizia nr. 69/07.10.2014 de soluționare a contestației și actele subsecvente: Decizia de impunere nr. x/08.08.2014 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/08.08.2014, emise de pârâtă, pentru suma de 6.973.486 RON, din care: 4.091.635 RON obligație fiscală principală și 2.881.851 RON accesorii, exonerând pe reclamantă de plata acesteia.

A obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 6.973.486 lei.

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2, pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, respingerea acțiunii introductive de instanța.

Prin Decizia nr. 1928 din 14 mai 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței civile nr. 297 din 4 decembrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința civilă atacată și, în rejudecare, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a concluzionat, în esență, că organele de control au apreciat în mod corect în sensul că la verificarea modului de îndeplinire a obiectivelor de valorificare/reciclare nu se poate ține seama decât de ambalajele predate strict în acest scop unui operator economic autorizat, ceea ce presupunea efectuarea unor mențiuni în acest sens pe factura de predare așa cum impunea art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 621/2005.

La data de 30 octombrie 2018, revizuenta A. SRL a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 1928 din 14 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În esență, revizuentul a susținut că, prin recursul promovat, AFM a recurat doar motivarea Curții de Apel referitoare la îndeplinirea obiectivului de reciclare, dar nu și formula de calcul și concluziile raportului de expertiză omologat de instanța de fond, care au stabilit obligații suplimentare de 88.009 RON.

În aceste condiții, instanța de recurs putea, din punct de vedere procedural, doar să schimbe motivarea și să mențină același dispozitiv, ea nefiind învestită cu analizarea metodei de calcul aplicată în raportul de expertiză omologat de instanța de fond.

Înalta Curte era obligată să judece recursul doar raportându-se la ceea ce s-a invocat prin motivele de recurs formulate și nu putea pronunța o decizie cu privire la alte chestiuni decât cele invocate de recurentă. Acestea conțineau exclusiv critici referitoare la faptul că instanța de fond ar fi interpretat în mod greșit prevederile legale ale art. 33 alin. (4) din Ordinul MMGA nr. 578/2006. Recurenta nu a cerut reaprecierea probei cu expertiză.

Intimata Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

II. Decizia Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, comună și nesuspensivă de executare ce poate fi promovată pentru motivele expres prevăzute de art. 509 C. proc. civ., astfel încât securitatea raporturilor juridice și adevărul ce se presupune că este conținut într-o hotărâre judecătorească să nu fie periclitate.

Revizuentul a invocat în susținerea cererii sale motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. este o aplicație a principiului disponibilității, precum și a obligației instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății. Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ. judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce a cerut, fără însă a se depăși limitele investirii, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel.

Prin urmare, instanța este ținută să respecte cadrul procesual fixat de părți, dar, în limitele acestui cadru, trebuie să soluționeze pricina în întregul ei.

În esență, prin criticile formulate, revizuentul susține că instanța de recurs a depășit limitele învestirii sale, criticile formulate în recurs priveau doar aspectul neîndeplinirii, de către A. SRL, a obiectivelor de reciclare, fără a fi contestată expertiza realizată de instanța de fond sau metoda de calcul a obligațiilor suplimentare de plată.

În sensul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin "lucru cerut" se înțeleg strict cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii deduse judecății.

În prezenta speță, prin hotărârea atacată cu recurs, instanța de fond a reținut că împrejurarea că reclamanta a nesocotit prevederile art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 621/2005 și art. 33 alin. (4) din Metodologia aprobată prin Ordinul MMGA nr. 578/2006, omițând să insereze în documentele de însoțire a deșeurilor din ambalaje predate contractanților, mențiunea că încredințarea deșeurilor se face în scopul îndeplinirii obiectivelor anuale privind valorificarea/reciclarea, poate constitui temei pentru angajarea răspunderii contravenționale, conform prevederilor art. 26 alin. (1), lit. e) din H.G. nr. 621/2005, însă nu poate justifica neluarea în calcul a cantităților de deșeuri astfel predate, cu ocazia verificării realizării obiectivelor anuale în vederea determinării situației fiscale a reclamantei.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta a îndeplinit obiectivele anuale de valorificare a deșeurilor din ambalaje, iar omisiunea de a menționa în facturi faptul că deșeurile erau predate în scopul îndeplinirii acestor obiective nu prezintă relevanță, în condițiile în care deșeurile respective au fost valorificate efectiv de societățile autorizate cărora le-au fost predate sau de alți operatori economici specializați.

De asemenea, încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare cu agenți economici care au valorificat deșeurile, nu aduce atingere obiectivului anual de valorificare, întrucât dispozițiile art. 33 alin. (1) din Ordinul Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 578/2006 nu fac nicio referire cu privire la natura juridică a contractului ce trebuie încheiat între operatorul economic și agentul valorificator.

A mai reținut că reclamanta nu avea obligația de a încheia contracte cu agenți economici autorizați, dispozițiile art. 18 alin. (1), lit. b) și alin. (2) din H.G. nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor din ambalaje, stabilind numai obligația de predare a deșeurilor din ambalaje către agenți economici specializați.

Instanța de control judiciar, a cărei hotărâre este supusă revizuirii, a fost învestită cu recursul formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței sus menționate, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care s-a solicitat casarea în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii introductive de instanța, susținându-se că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 621/2005 și art. 33 alin. (4) din Ordinul MMGA nr. 578/2006.

Instanța de control judiciar a acționat în limitele în care a fost învestită, anume examinând legalitatea sentinței recurate din perspectiva motivului de recurs invocat și pronunțându-se asupra aplicării textelor legale analizate de prima instanță, care au stat la baza actelor contestate și a stabilirii obligațiilor revizuentei.

Nu se poate reține, astfel, incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În fapt, constată Înalta Curte, se invocă doar formal ipoteze de revizuire a unei decizii definitive, tinzându-se la reformarea hotărârii instanței de recurs.

În consecință, pentru toate considerentele expuse, în raport cu dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1928 din 14 mai 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2019.

GGC - GV