ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2833/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie 2016 sub nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, anularea în parte a Deciziei de soluționare nr. 315/17.08.2015 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești în privința pct. 1 din dispozitivul acesteia, prin care s-a dispus respingerea contestației administrative ca neîntemeiată pentru suma de 2.519.433 RON reprezentând: impozit pe profit stabilit suplimentar de plată - 641.640 RON; accesorii de plată aferente acestuia - 325.958 RON; TVA de plată stabilită suplimentar - 1.043.923 RON și accesorii de plată aferente acesteia - 507.912 RON și, pe cale de consecință, admiterea în parte a Contestației și anularea în parte a Deciziei de impunere x nr. 169/11.07.2014 în privința sumei de 1.671.369 RON, reprezentând debite de natura impozitului pe profit și TVA, precum și în privința sumei reprezentând accesoriile aferente impozitului pe profit și TVA stabilite suplimentar, cu obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 4220 pronunțată la data de 28 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de către reclamanta A. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, a anulat parțial Decizia de soluționare a contestațiilor nr. 315/17.08.2015 emisă de ANAF-DGRFP Ploiești și Decizia de impunere x nr. 169/11.06.2014 emisă de AJFP Giurgiu, pentru suma de 1.671.369 RON reprezentând impozit pe profit și TVA stabilite suplimentar, precum și accesoriile aferente acestor sume, pentru perioada 01.09.2010-31.12.2013 și a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 9838 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2 a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, în numele Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a reiterat motivele invocate în fața instanței de fond în ceea ce privește respingerea acțiunii.

A arătat că al doilea motiv de recurs vizează reținerea nelegală a instanței de fond că tranzacțiile efectuate cu partenerii sunt reale în baza constatărilor din raportul de expertiză contabilă, care a confirmat înregistrarea efectivă în evidența contabilă a reclamantei, fără să țină cont de controalele încrucișate efectuate la partenerii care nu au confirmat aceste tranzacții.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata A. SRL a depus întâmpinare prin care a invocat, mai întâi, excepția nulității recursului, pentru nemotivare, cu referire la dispozițiile art. 486 alin. (1) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ. A mai arătat că recurenta-pârâtă nu aduce nici un argument suplimentar față de cele deja analizate de instanța de fond în considerentele hotărârii recurate.

În subsidiar, a argumentat că recursul este nefondat, întrucât în mod întemeiat instanța de fond a analizat și motivat că frauda trebuie dovedită de către organele fiscale, iar aplicarea unui tratament diferit asupra unor tranzacții desfășurate de același partener sau neconfirmarea unor tranzacții de către un partener comercial nu este suficientă pentru a justifica o intenție a intimatei privind frauda fiscală.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, a arătat că realitatea tranzacțiilor a reieșit în mod cert din concluziile raportului de expertiză contabilă administrat în cauză, expertiză necontestată în fața primei instanțe de către recurenta-pârâtă.

Examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată întemeiată excepția nulității recursului și o va admite, pentru considerentele ce urmează.

În raport cu dispozițiile art. 488 C. proc. civ., se constată că argumentele expuse de recurentă nu se încadrează în nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă nu a adus critici ce pot fi încadrate la motivele de casare prevăzute de lege, reluând ad litteram argumentele expuse în chiar actul administrativ a cărui anulare se dezbate în prezenta cauză și în apărările formulate în fața instanței de fond, fără a critica în mod direct sau concret vreunul din considerentele primei instanțe din perspectiva motivului de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formal invocat.

Potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (2), în situația în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, intervine sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu.

Va obliga recurenta la plata, către intimată, a sumei de 500 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă.

Constată nul recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu împotriva Sentinței civile nr. 4220 din 28 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta la plata, către intimată, a sumei de 500 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2019.

GGC - GV