ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 987/2022

HOTĂRÂRE

10.05.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 987/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă, la data de 5 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe B. solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună: încetarea încălcării dreptului la reputație desfășurată de pârâtă și interzicerea pentru viitor a încălcării acestui drept; constatarea caracterului ilicit al faptei constând în încălcarea dreptului la reputație desfășurată de B.; obligarea autoarei faptei ilicite, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare; reparația patrimonială pentru prejudiciul cauzat, respectiv plata de daune morale în cuantum de 50.000 RON.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Bacău

Prin sentința civilă nr. 264 din 23 martie 2018, Tribunalul Bacău, secția I civilă a admis, în parte, acțiunea și a dispus încetarea încălcării dreptului la reputație desfășurată de pârâtă; a interzis pentru viitor încălcarea acestui drept; a constatat caracterul ilicit al faptei constând în încălcarea dreptului la reputație desfășurată de pârâtă; a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 5.000 RON, cu titlu de daune morale; a obligat pe pârâtă la publicarea dispozitivului sentinței pronunțate în această cauză, după rămânerea definitivă, într-un ziar de circulație națională; a obligat pe pârâtă să plătească martorei C. suma aferentă a 4 ore și 27 minute; a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în primul ciclu procesual:

Prin decizia civilă nr. 302 din data de 20 martie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul pârâtei B., a schimbat, în parte, sentința apelată; a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de daune morale, ca nefondată; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare acestei decizii.

I.4. Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în primul ciclu procesual:

Prin decizia nr. 2081 din data de 15 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 302 din data de 20 martie 2019 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă; a casat decizia recurată și trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel; a anulat recursul declarat de pârâta D. împotriva aceleiași decizii.

I.5. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în al doilea ciclu procesual:

Prin decizia nr. 523 din 22 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins apelul promovat de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 264 din 23 martie 2018 pronunțate de Tribunalul Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., ca nefondat; a respins cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata-reclamantă A..

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 523 din 22 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a declarat recurs pârâta B..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 25 noiembrie 2021, sub nr. x/2016*, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, la data de 02 noiembrie 2021, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, cu consecința rejudecării cauzei pe fond, având în vedere că s-a omis în mod intenționat pronunțarea asupra excepțiilor invocate, instanța supremă neputându-și exercita rolul de instanță de control.

În cuprinsul cererii de recurs a arătat că doamna judecător E., din cadrul Tribunalului Bacău, nu a respectat dispozițiile art. 135 alin. (3) C. proc. civ. în dosarul de fond, fiind cercetată penal.

A precizat că susținerile părții adverse, A., vor fi demontate de martorii prezenți la toate scenele desfășurate în unitate începând cu anul 2006.

Prin cererea de recurs depusă la data de 13 decembrie 2021, prin poștă, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, cu consecința rejudecării cauzei pe fond, reluând susținerile privind omisiunea Curții de Apel Bacău de a se pronunța cu privire la excepțiile pe care le-a invocat, astfel că instanța supremă nu și-a putut exercita rolul de instanță de control, iar doamna judecător E., din cadrul Tribunalului Bacău, nu a respectat art. 135 alin. (3) C. proc. civ., în dosarul nr. x/2016, fiind cercetată penal.

În plus, a arătat că în apel, atât în primul ciclu procesual, cât și în rejudecare, părții adverse i-a fost respinsă cererea privind plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată, astfel că, prin cele două hotărâri date de către curtea de apel, nu a fost obligată în vreun fel față de intimata-reclamantă;

În cazul în care nu i se va admite rejudecarea cauzei la fond, a solicitat să îi fie admis recursul și să se dispună respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată.

A precizat că din înscrisurile pe care le-a înaintat instanței, rezultă că atât unitatea de învățământ, cât și Inspectoratul Școlar Județean au comunicat Tribunalului Bacău că nu sunt înregistrate sesizări împotriva sa.

A arătat că în anul 2011, intimata-reclamantă a formulat plângere penală pentru o faptă care nu există, împrejurare confirmată de către organele penale, iar după ce și-a reluat activitatea, poliția și parchetul i-au pus în vedere intimatei-reclamante să nu mai creeze stări conflictuale, lucru care nu s-a întâmplat, intimata-reclamantă continuând să o denigreze.

Își rezervă dreptul de a depune înscrisuri suplimentare, dacă instanța va aprecia că este necesar, având în vedere că i s-a adus atingere onoarei, demnității și reputației de către partea adversă, recurenta-pârâtă exprimându-și nemulțumirea cu privire la modul în care a fost soluționată cauza de către judecătorul de la Tribunalul Bacău.

II.2. Procedura de filtrare a recursului

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-au reținut următoarele: recursul este declarat și motivat în termen legal (raportat la prima cerere de recurs); cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității; recursul este legal timbrat; părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate; în ceea ce privește criticile formulate, raportorul a constatat că recurenta-pârâtă nu a procedat la încadrarea acestora în motivele de casare prevăzute de lege.

Cu privire la criticile aduse prin cea de a doua cerere de recurs, s-a reținut că acestea sunt formulate cu depășirea termenului legal, astfel că în cauză, cu referire la aceste critici, ar fi incidentă sancțiunea nulității reglementată de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 489 C. proc. civ.:

"(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. (3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică."

Raportorul a constatat că, în cauză, nu a fost exprimat de către părți acordul ca recursul, în situația în care este admisibil în principiu, să fie soluționat în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ..".

Având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează a aprecia dacă: este incidentă sancțiunea nulității reglementată de art. 489 alin. (1) C. proc. civ. cu privire la criticile formulate prin cea de-a doua cerere de recurs; în speță, criticile formulate de recurenta-pârâtă pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă excepția nulității recursului reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. în măsura în care va trece peste nulitatea recursului (prin raportare la art. 489 C. proc. civ.), va dispune asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților, iar prin punctul de vedere la raport, recurenta-pârâtă și-a exprimat acordul ca recursul să fie soluționat în complet de filtru, exprimându-și, totodată, nemulțumirea cu privire la modul în care a fost soluționată cauza de către doamna judecător E., care are dosar penal pentru că nu a respectat legea, iar domnul F., asistent judiciar, s-a aflat în conflict de interese; în cazul în care instanța va aprecia necesar, va depune înscrisuri suplimentare din care rezultă că i s-a adus atingere onoarei, demnității și reputației de către partea adversă.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din 05 aprilie 2022, completul filtru a stabilit termen la data de 10 mai 2022, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea examinării admisibilității în principiu a recursului declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 523 din 22 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

La data de 04 mai 2022, prin poștă, recurenta-pârâtă a depus concluzii scrise, prin care a solicitat rejudecarea cauzei pe fond, reiterând aspectele învederate în cerererile de recurs, cu precizarea că a motivat recursul în termenul legal.

II.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, este necesar a se preciza, pe de o parte, că cea de-a doua cerere de recurs a fost depusă de pârâta B., la data de 13 decembrie 2021, după împlinirea termenului de motivare a căii de atac [termenul s-a împlinit la data de 20 noiembrie 2022, într-o zi nelucrătoare - sâmbătă, iar, față de dispozițiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ., termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care a urmat, adică luni, 22 noiembrie 2022, decizia recurată fiind comunicată recurentei-pârâte la data de 20 octombrie 2021, potrivit procesului-verbal aflat la dosarul Curții de Apel Bacău], astfel că, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca analiza susținerilor deduse judecății pe această cale să se producă numai în măsura în care își găsesc corespondent în acele critici expuse prin cererea inițială de recurs.

Pe de altă parte, în lumina exigențelor instituite de prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, prin intermediul unor veritabile critici la adresa hotărârii pronunțate în apel în considerarea argumentelor arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în oricare dintre motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În alte cuvinte, cererea de recurs trebuie să cuprindă critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Analizând, dintr-o atare perspectivă, prezentul recurs, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu a indicat niciunul dintre cazurile de casare prevăzute expres în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu a expus critici apte a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată și a permite încadrarea acestora într-unul dintre motivele de casare prevăzute în mod imperativ de norma menționată.

Astfel, în cadrul debutului susținerilor relevate de parte, se observă a fi invocată o pretinsă "omisiune a instanței de apel de a se pronunța pe excepțiile invocate de subsemnata", fapt ce nu a permis instanței supreme a exercita controlul judiciar, însă maniera de expunere a acestora nu respectă rigorile impuse de art. 488 C. proc. civ., neputând fi apreciate ca reprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate, ce ar pemite încadrarea în vreunul dintre motivele de casare reglementate de alin. (1) al acestui articol, câtă vreme reprezintă o reiterare trunchiată a criticilor formulate de partea adversă în cadrul recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, în primul ciclu procesual, asupra cărora instanța de control judiciar s-a pronunțat deja prin decizia de casare nr. 2081 din data de 15 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Mai mult decât atât, prin aceeași decizie, s-a anulat recursul declarat de pârâta D., reținându-se că nu este îndeplinită cerința ce implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă, precum și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. sau a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate, în sensul în care în care au fost supuse cenzurii numai critici în legătură cu temeinicia hotărârii concretizate în susțineri ce descriu situația de fapt și starea conflictuală între cele două părți care a dus la declanșarea litigiului prin introducerea cererii de chemare în judecată și fac referire la probele administrate în cauză.

În aceleași coordonate se plasează și criticile generice ce antamează modul de soluționare a cauzei în primă instanță (Tribunalul Bacău), prin reclamarea nerespectării art. 135 C. proc. civ., reprezentând argumente de care, potrivit art. 488 alin. (2) din C. proc. civ., partea se poate folosi numai înaintea instanței de apel și nu pot îmbrăca forma cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. ce pot declanșa controlul judiciar de către instanța de recurs, prin care se verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar nu o rejudecare a fondului pricinii și nici reluarea judecății realizate de instanța de apel.

Nici relatarea situației de fapt și invocarea unor aspecte ce țin de administrarea probei testimoniale, nu constituie, prin ele înseși o motivare a recursului, în sensul avut în vedere de legiuitor în cadrul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ci se circumscriu unor motive de netemeinicie a hotărârii atacate, care excedează cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Este de menționat că atributul stabilirii situației de fapt și al aprecierii probelor utile spre această finalitate, adică a rejudecării fondului, aparține în mod exclusiv instanțelor de fond, nefiind permisă instanței de recurs o substituire în prerogativele determinate de lege, câtă vreme obiectul și scopului recursului sunt reglementate, în mod imperativ, prin art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile relative la atingerea onoarei, demnității și reputației în contextul inexistenței unor înscrisuri care să ateste înregistrarea unor sesizări îndreptate împotriva sa, a inexistenței unei fapte ilicite, precum și a denigrării constante de către partea adversă, Înalta Curte reține că aspectele relevate au fost invocate în cadrul cererii depuse la data de 13 decembrie 2021, după împlinirea termenului de motivare a recursului, și, astfel cum s-a arătat anterior, în raport de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., nu pot fi circumscrise vreunui motiv de recurs formulat în termenul legal și analizate ca atare.

Prin urmare, având în vedere că recurenta-pârâtă nu a opus niciun argument de nelegalitate a deciziei atacate sub aspectul unor norme legale a fi interpretate ori aplicate greșit de către instanța de apel și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) din același act normativ, va constata nul recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 523 din 22 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.