ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 616/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II a civilă și de contencios administrativ și Fiscal la data de 15.11.2017 sub nr. x/2017 reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. solicitând instanței să admită acțiunea în repararea pagubei cauzate prin fapta ilicită săvârșită de pârâți și să emite o hotărârea care va constitui titlu executoriu în temeiul art. 707 alin. (2) C. proc. civ. pentru prejudiciul cauzat de intimați prin fapte penale, prejudiciu stabilit în dosarul penal nr. x/2004 soluționat prin sentința penală nr. 74/D/02.03.2010 definitivă prin decizia penală nr. 3326/30.10.2013. Prin încheierea nr. 11 din 23 aprilie 2018 Tribunalul Bacău, secția A II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a Tribunalului Bacău, instanță pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017* la data de 17.05.2018.

Hotărârea pronunțată în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 794/20.12.2019 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință s-a respins acțiunea, ca fiind prescrisă. Totodată s-a admis în parte cererea pârâților B., C., D., E. și G. de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, prin reducerea cheltuielilor constând în onorariu avocat solicitate de fiecare pârât în parte, de la 1.500 RON la 1.000 RON.

Hotărârea pronunțată în apel. Prin decizia nr. 557 din 11 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins apelul promovat de apelanta-reclamantă A. S.A. împotriva sentintei civile nr. 794 din 20.12.2019, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, ca nefondat. A obligat apelanta să plătească intimatei F. suma de 1.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei civile nr. 557 din 11 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a declarat recurs reclamanta A. S.A., criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta a formulat următoarele critici: - hotărârea recurată a avut în vedere motive străine de natura cauzei; toate discuțiile și argumentele privitoare la punerea în executare a unei soluții din dreptul muncii nu au nicio legătură cu cauza ce face obiectul prezentului dosar, în condițiile în care aceasta a indicat spre a fi luate în considerare rigorile procedurale din materia penală si practica redactărilor de către Inalta Curte în materie penală, solicitând instanței să emită o hotărâre care va constitui un nou titlu executoriu, în temeiul art. 707 alin. (2) C. proc. civ., pentru prejudiciul cauzat de intimați prin faptele penale detaliate în sentința penală nr. 74/D/02.03.2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3326/30.10.2013; - este eronat raționamentul instanței potrivit căruia, în verificarea intervenirii prescripției dreptului material la acțiune, se ia în considerare data la care aceasta s-a constituit parte civilă în dosarul penal, înainte de anul 2011; constituirea de parte civilă într-un dosar penal nu echivalează cu recunoașterea dreptului părții vătămate de a i se repara paguba creată prin fapta penală, ci este necesară obținerea unei soluții definitive prin care să fie soluționată latura civilă a cauzei penale, precum și de hotărârea redactată, care să poată fi pusă în executare; - în speță trebuie reținută distincția între dreptul de a obține executarea silită împotriva unui titlu executoriu și prescripția dreptului material de a obliga intimații la repararea prejudiciului produs acesteia prin fapta ilicită constatată printr-o sentintă penală; potrivit art. 707 alin. (2) C. proc. civ., în cazul hotărârilor judecătorești, dacă dreptul de a obține obligarea pârâtului este imprescriptibil sau nu s-a prescris, creditorul poate obține un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea opune excepția autorității de lucru judecat; - având în vedere că dreptul material la acțiune nu s-a prescris, prin raportare la data de 27.11.2015, când s-a redactat decizia penală nr. 3326/30.10.2013, aceasta avea dreptul de a obține un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces; în prezenta cauză nu se repune în discutie fondul dreptului dedus judecății, ci se are în vedere valorificarea dreptului pozitiv al autorității de lucru judecat; - fiind vorba despre o cauză obiectivă de împiedicare a titularului dreptului de a acționa, nu i se poate imputa acesteia pasivitatea de a conserva sau realiza acel drept pe calea acțiunii în justiție; - în speță, prescripția curge de la data când aceasta a cunoscut întrunirea tuturor condițiilor răspunderii, cuantumul prejudiciului, precum și pe cel răspunzător de acesta, si anume la 27.11.2015 când s-a redactat decizia Inaltei Curți în ultima cale de atac în dosarul penal nr. x/2014

Apărările formulate în cauză. Intimații B., C., D., E. și G., prin avocat L., precum și intimata F. au depus întâmpinări prin care au invocat nulitatea recursului pentru neîncadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 25 ianuarie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 557 din 11 noiembrie 2020, a Curții de Apel Bacău, secția I civilă și a fixat termen de judecată la data de 5 aprilie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. În procedura de filtrare a recursului s-a întors dovada de comunicare a recursului către intimatul G. cu mențiunea "decedat", motiv pentru care s-a emis adresă către recurentă pentru a depune dovada decesului acestui intimat și pentru a indica moștenitorii. La data de 9.04.2021 recurenta a depus precizări scrise prin care a învederat că intimatul G. a decedat la data de 06.07.2020, iar din Adresa SPCLEP Comuna Mărgineni rezultă că nu s-a deschis procedura succesorală în privința acestuia. A anexat acte doveditoare în acest sens și, față de această nouă situație constatată de instanța de recurs, având în vedere decesul intimatului în timpul judecării apelului, a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bacău, spre rejudecare. La termenul din 5.04.2022 cauza a fost suspendată în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moștenitorilor intimatului defunct G., iar termenul din 25.01.2023 a fost acordat pentru discutarea cererii de repunere pe rol. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată prin prisma motivului de recurs reglementat de dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. și raportat la art. 489 alin. (3) C. proc. civ., față de faptul că intimatul G. a decedat la data de 6 iulie 2020, Înalta Curte reține următoarele: Prin precizarea înregistrată pe rolul instanței de recurs la data de 9 aprilie 2021, recurenta-reclamantă A. S.A. a învederat decesul intimatului G. anterior pronunțării deciziei recurate, motiv pentru care a solicitat casarea deciziei atacate, raportat la împrejurarea că aceasta a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană decedată. Prin decizia nr. 557 din 11 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, examinând hotărârea atacată în limitele devoluțiunii fixate prin motivele de apel, a respins apelul promovat de apelanta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 794 din 20.12.2019, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, ca nefondat și a obligat apelanta să plătească intimatei F. suma de 1.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Așa cum rezultă din extrasul din registrul de deces emis de Primăria Municipiului Bacău, intimatul G. a decedat la data de 6 iulie 2020, anterior atât închiderii dezbaterilor din apel, cât pronunțării deciziei atacate. Deși intimatul a decedat pe parcursul soluționării cauzei în apel, nu au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia, iar instanța de apel, la data pronunțării hotărârii din 11 noiembrie 2020, a soluționat cauza în contradictoriu cu o persoană lipsită de folosință. Conform dispozițiilor art. 40 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorului acesteia are capacitate procesuală, în condițiile legii, iar potrivit alin. (2) din același articol "Dispozițiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, și în cazul apărărilor." Deopotrivă, art. 56 C. proc. civ. prevede că: "(1) Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile (…) (3) Lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută." Capacitatea procesuală de folosință, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, reprezintă aplicarea în plan procesual a capacității civile și presupune ca partea să fie în viață pe tot parcursul procesului. Potrivit dispozițiilor art. 35 din C. civ., în cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință începe la nașterea lor și încetează la moartea acestora. Astfel, intimatul-pârât G. a pierdut, prin deces, capacitatea de folosință. Cum, în speță, una dintre părți a decedat anterior momentului închiderii dezbaterilor la instanța de apel, ceea ce face inaplicabile dispozițiile art. 412 alineat final C. proc. civ., conform cărora decesul părții nu împiedică pronunțarea hotărârii, dacă a intervenit ulterior închiderii dezbaterilor în dosarul respectiv, hotărârea instanței de apel, precum și toate actele de procedură săvârșite ulterior decesului părții și în legătură cu aceasta, sunt lovite de nulitate absolută, conform dispozițiilor art. 56 alin. (3) C. proc. civ. Nulitatea actului de procedură este sancțiunea procedurală care intervine în cazul actului de procedură ce nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru validitatea lui, lipsindu-l total sau parțial de efectele firești. Înalta Curte mai reține că lipsa capacității procesuale de folosință atrage nulitatea actului de procedură, nulitate necondiționată de existența vreunei vătămări și indiferent de vreo culpă, această nulitate fiind expres prevăzută de dispozițiile art. 56 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 176 alin. (1) pct. 1 din același cod. Cum în cauză s-a făcut dovada intervenirii decesului intimatului-pârât M., anterior închiderii dezbaterilor din apel, fără ca moștenitorii acestuia să fie atrași în proces, hotărârea pronunțată în asemenea condiții este lovită de nulitate absolută, motiv pentru care Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 557 din 11 noiembrie 2020, a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, unde se va proceda la identificarea și introducerea în cauză a moștenitorilor, potrivit legii. Având în vedere soluția de casare cu trimitere spre rejudecarea cauzei, Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs invocate, urmând a fi avute în vedere de instanța de apel, în măsura în care au fost invocate și ca motive de apel.