ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 986/2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Încheierile pronunțate de Curtea de Apel Oradea

Prin încheierea de ședință din 17 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a dispus amânarea pronunțării asupra recursului declarat de pârâții A. și B., în contradictoriu cu intimații C., D., E., F., G., F. și H. împotriva deciziei civile nr. 355 Ap din 24 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Satu Mare, în doaarul nr. 5704/296/2014*; a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 642 alin. (2) C. civ. a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 563 alin. (3) C. civ.

Prin încheierea de ședință din 25 iunie 2021, pronunțată în același dosar, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a admis, în parte, cererea formulată de petenții A. și B., în contradictoriu cu intimații C., D., E., F., G., F. și H.; a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul încheierii din 17 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în sensul că în dispozitiv, la alin. (2), rândul 2, fila x din aceasta, se va trece "art. 643 alin. (2) C. civ.." în loc de "art. 642 alin. (2) C. civ..", cum greșit s-a menționat.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Recurenții-pârâți A. și B. au declarat recurs împotriva încheierilor de ședință din 17 iunie 2021 și din 25 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 05 iulie 2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate în ceea ce privește admiterea îndreptării erorii materiale din conținutul dispozitivului - "respinge excepția de neconstituționalitate privitor la articolul 642 alin. (2) C. civ..", în citirea corectă "respinge excepția de neconstituționalitate privitor la articolul 643 alin. (2) C. civ.." -, dar și casarea încheierii din 17 iunie 2021, în totalitate, deoarece cererea pentru îndreptarea hotărârii/încheierii, în cazul dat, face parte integrantă din conținutul încheierii de ședință îndreptate, iar eroarea privește chiar dispoziția legală prin care s-a respins sesizarea Curții Constituționale.

În principal, au solicitat trimiterea încheierilor, spre rejudecare, aceleiași instanțe pentru reluarea procedurii în ceea ce privește îndreptarea erorii materiale a încheierii, cu citarea părților, fiind necesare lămuriri suplimentare sub aspectul precizării dacă cererea reprezintă o veritabilă cerere de înlăturare a unor omisiuni vădite sau o cerere completare a motivelor de recurs pentru respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, și pentru garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O.

În subsidiar, au solicitat rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, cu consecința stabilirii corecte a cadrului cererii și soluționarea acesteia după explicații suplimentare ale părților, având în vedere că, la data redactării recursului, pentru soluționarea respingerii cererii sesizării Curții Constituționale a României, eroarea materială pretinsă nu era îndreptată (dispoziția din cuprinsul încheierii din 17 iunie 2021).

Au precizat că, în mod eronat, instanța a reținut dispozițiile art. 642 alin. (2) C. civ., deși s-au referit la dispozițiile art. 643 alin. (2) C. civ., iar, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, nu a stabilit natura erorii strecurate în dispozitivul încheierii din 17 iunie 2021 pentru cenzurarea soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituținalitate a dispozițiilor art. 643 alin. (2) C. civ.

În ceea ce privește lipsa dezbaterilor pe chestiunile prejudiciabile, lipsa soluționării cererii pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pune partea în situația de a nu mai putea solicita vreunei instanțe judecarea unei cereri legal depuse, care se impunea a fi soluționată înainte de dezbaterea recursului, încălcându-se astfel dreptul părții la un recurs efectiv.

Au susținut că încheierea din 25 iunie 2021 este supusă recursului, întrucât încheierea prin care s-a dispus înlăturarea omisiunilor vădite face parte integrantă din hotărâre, și se impunea a fi comunicată, având în vedere că au solicitat soluționarea cererii cu citarea părților.

II.2. Procedura de filtru

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., s-au reținut următoarele: completul de filtru urmează să aprecieze asupra admisibilității în principiu a căii de atac declarate de petenții A. și B. împotriva încheierilor de ședință din 17 iunie 2021 și din 25 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă în dosarul nr. x/2014, în sensul de a stabili dacă sunt incidente dispozițiile art. 446 C. proc. civ. sau cele ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale; în cauză a fost exprimat, de către recurenții A. și B., acordul ca recursul, în situația în care este admisibil în principiu, să fie soluționat de completul de filtru în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părților la data de 29 noiembrie 2021, la data de 02 decembrie 2021 și, respectiv, la data de 06 decembrie 2021, astfel cum rezultă din procesele-verbale aflate la dosarul de recurs.

Intimatul-reclamant H. a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată generate de judecata dosarului nr. x/2014 A anexat punctului de vedere un set de înscrisuri.

Prin încheierea de ședință din 22 februarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a dispus întocmirea unui supliment la raport și continuarea procedurii de filtru, având în vedere că, prin raportul întocmit în cauză, s-au reținut aspecte ce țin de admisibilitatea recursului prin prisma dispozițiilor art. 446 C. proc. civ. sau a celor ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în condițiile în care soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale privitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 642 alin. (2) C. civ., dispusă prin încheierea de ședință din 17 iunie 2021, este supusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunțare, iar încheierea de ședință din 25 iunie 2021, prin s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul încheierii pronunțate la data de 17 iunie 2021, cu privire la textul de lege ce a făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, în sensul menționării în mod corect a art. 643 alin. (2) C. civ., în loc de art. 642 alin. (2) C. civ., este definitivă.

În contextul celor expuse, instanța de recurs a apreciat că se impune continuarea procedurii de filtru, în conformitate cu dispozițiile art. 493 C. proc. civ., și întocmirea unui supliment la raport care va cuprinde argumente legate de termenul de declarare a recursului împotriva celor două încheieri atacate prin raportare la aspectele învederate.

Prin suplimentul la raport, s-au reținut următoarele: recursul împotriva încheierii de ședință din 17 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014, prin care s-a dispus, printre altele, respingerea cererii de sesiszare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 642 alin. (2) C. civ., a fost declarat cu depășirea termenului de 48 de ore, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în raport de data declarării recursului (01 iulie 2021), termenul de declarare a recursului împlinindu-se la data de 20 iunie 2021, într-o zi nelucrătoare (duminică), s-a prorogat la data de 22 iunie 2021, într-o zi lucrătoare (marți), întrucât 21 iunie 2021 este o zi de sărbătoare legală (Rusaliile), potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) C. proc. civ.

S-a menționat și faptul că recurenții-petenți au declarat recurs și împotriva încheierii de ședință din 25 iunie 2021, prin care Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul încheierii de ședință din 17 iunie 2021 a aceleiași instanțe, încheiere ce poartă mențiunea "definitivă".

În considerarea dispozițiilor art. 442 și art. 446 C. proc. civ., s-a reținut că regimul juridic aplicabil încheierii de ședință din 25 iunie 2021 al Curții de Apel Oradea, secția I civilă, în ceea ce privește exercitarea căii de atac a recursului, este cel prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, iar mențiunea "definitivă", potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) și (2) C. proc. civ., nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Suplimentul la raport a fost comunicat părților la data de 21 martie 2022 și, respectiv, la data de 22 martie 2022, astfel cum rezultă din procesele-verbale aflate la dosarul de recurs.

La data de 28 martie 2022 (data depunerii prin poștă electronică), recurenții- pârâți B. și A. au depus punct de vedere la suplimentul la raport, prin care au arătat că recursul a fost promovat în termenul legal, având în vedere că încheierea atacată este susceptibilă de mai multe căi de atac, în termene diferite, care curg de la date diferite, regula generală fiind de la comunicarea hotărârii, potrivit art. 427 C. proc. civ.

La data de 29 martie 2022 (data depunerii prin poștă electronică), intimatul-reclamant H. a depus punct de vedere la raport la suplimentul la raport, prin care a expus aspecte ce țin de situația de fapt analizată anterior în cadrul judecății litigiului. A anexat punctului de vedere un set de înscrisuri.

Prin rezoluția din data de 04 aprilie 2022, s-a stabilit termen la data de 10 mai 2022, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea examinării admisibilității în principiu a recursului declarat de pârâții B. și A. împotriva încheierilor de ședință din 17 iunie 2021 și din 25 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

II.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția tardivității, reținută prin suplimentul la raport întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca tardiv, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare (…)."

În lipsa unor dispoziții exprese în cuprinsul legii speciale (Legea nr. 47/1992), termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, se calculează conform art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dispoziții procesual civile cu caracter general, aplicabile în procedura pendinte.

Astfel, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"Termenele, în afara cazului în care legea dispune astfel, se caculează după cum urmează: 1. când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare (…), iar la alin. (2) al aceluiași articol se prevede că atunci când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până la prima zi lucrătoare care urmează.

În prezenta cauză, încheierea de ședință, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de recurenții-pârâți B. și A., cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 643 alin. (2) C. civ., îndreptată prin încheierea de ședință din 25 iunie 2021, a fost pronunțată la data de 17 iunie 2021, termenul de 48 de ore pentru declararea recursului a început să curgă de la data de 18 iunie 2021, ora 24:00, și a expirat la data de 20 iunie 2021, la ora 24:00, într-o zi nelucrătoare (duminică), prorogându-se la data de 22 iunie 2021, la ora 24:00, într-o zi lucrătoare (marți), întrucât 21 iunie 2021 a fost o zi de sărbătoare legală (Rusaliile).

Recurenții-pârâți au transmis recursul la data de 01 iulie 2022, ora 01:02 PM, prin poștă electronică, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosar, cu depășirea termenului de 48 de ore, prevăzut de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte reține, în acest sens, că instituția termenului în procesul civil prefigurează un principiu fundamental al acestei activități judiciare, și anume operativitatea și are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfășurării procesului civil, asigurând operativitatea acțiunilor cerute de justa soluționare a cauzelor civile.

Totodată, prin decizia Curții Constituționale nr. 546 din 07 iulie 2020, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, publicată în Monitorul Oficial nr. 944 din 14 octombrie 2020, s-a reținut că "natura imperativă a termenului de 48 de ore, în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanța de judecată a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, are menirea de a da expresie principiului celerității și al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu."

Cum exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un cadru prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, nu poate fi primită apărarea invocată de recurenții-pârâți, prin punctul de vedere depus la suplimentul la raport, în sensul că acest termen se calculează de la data comunicării încheierii atacate, cât timp art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prevede în mod neechivoc momentul în care începe să curgă termenul de declarare a căii de atac (de la pronunțare), iar căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercitarea unei căi de atac și nici de la modalitatea în care acestea se calculează.

Dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. reglementează consecințele nerespectării termenului înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul procesual și configurează sancțiunea pierderii dreptului procesual care nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.

Recurenții-petenți au declarat recurs și împotriva încheierii de ședință din 25 iunie 2021, prin care Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul încheierii de ședință din 17 iunie 2021 a aceleiași instanțe, încheiere ce poartă mențiunea "definitivă".

Instituția îndreptării hotărârii este reglementată de dispozițiile art. 442 C. proc. civ., iar în ceea ce privește căile de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierilor prin care s-au soluționat cereri cu acest obiect, art. 446 C. proc. civ. prevede că:

"Încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea".

În condițiile în care încheierea de ședință din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă a fost îndreptată prin încheierea de ședință din 25 iunie 2021 a aceleiași instanțe, regimul juridic aplicabil acesteia din urmă, sub aspectul căii de atac exercitate, este cel prevăzut de norma specială de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În ceea ce privește inserarea mențiunii "definitivă" în dispozitivul încheierii de ședință din 25 iunie 2021, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) și (2) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă împotriva acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Reținând caracterul dirimant al excepției tardivității a cărei incidență împiedică cercetarea fondului motivelor de recurs, față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâții B. și A. împotriva încheierilor de ședință din 17 iunie 2021 și din 25 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâții B. și A. împotriva încheierilor de ședință din 17 iunie 2021 și din 25 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2022.